Este un fapt cunoscut că una dintre cele mai opace instituții vis-a-vis de comunicarea cu presa, dar şi cu cetăţenii, este poliția. Aspectul este scos în evidență de o întâmplare recentă care demonstrează fără echivoc acest lucru. O instituție centrală de presă – Adevărul – a demarat o campanie intitulată ”România infractorilor necunoscuți”, privind situația a circa 600.000 de infracțiuni cu autor necunoscut aflate în evidențele Poliției Române.
IPJ BN are la rândul său un număr de cauze cu AN, surse din sistem susţinând că acesta s-ar ridica undeva la peste 15.000. În acest sens, jurnaliştii de la Adevărul i-au solicitat un interviu șefului poliției bistrițene, cum de altfel le-au fost solicitate interviuri tuturor șefilor inspectoratelor de poliţie județene, șefului Poliție Capitalei, inclusiv șefului Poliției Române.
O chestiune normală într-o țară democratică, care putea fi rezolvată elegant, s-a transformat până la urmă într-un scandal, cu acuze grave aduse șefului IPJ BN, de obstrucționare a unei anchete jurnalistice destinate informării cetățenilor.
Slogan fără conţinut
Pe o fațadă a sediului IPJ BN scrie cu litere mari ”Parteneriat – Solicitudine – Echidistanță”. Nu ar fi fost rău să mai adauge un cuvânt – Transparență – mai precis comunicare corectă cu cei care plătesc taxele, cu cetățenii. În mintea unora din poliție se pare că este fixată ideea că nu instituția şi angajaţii acesteia sunt în slujba cetățenilor, ci invers, cetățeanul este la cheremul lor. Această mentalitate însă duce în derizoriu cuvintele afișate pe fațada sediului IPJ BN. Fără îndoială, poliția are mecanisme legale de a comunica cu cetățenii, însă acestea sunt doar pe hârtie, la nivel declarativ.
În realitate, Poliția Română, respectiv IPJ BN, are cea mai proastă comunicare posibilă cu presa, implicit cu cetățenii, cei care le plătesc salariile polițiștilor. Comunicarea publică este reglementată în cele mai mici detalii, Legea 544/2001, privind liberul acces la informații publice, există purtător de cuvânt, dar totuși comunicarea este greoaie și deficitară.
Jurcan a plătit oalele sparte
Recentul scandal în care proaspătul numit în funcția de șef al IPJ BN, cms. șef Claudiu Jurcan, este făcut zob de o jurnalistă demonstrează adevărata stare de lucruri în domeniul comunicării publice.
Atacul jurnalistic pare la prima vedere disproporționat, dur, dar până la urmă este meritat. Nu de cel căruia îi este adresat, ci de modul în care se realizează comunicarea de către poliție.
Inspectorul şef Claudiu Jurcan plătește toate deficiențele de comunicare ale predecesorilor lui și o anumită mentalitate de jupân pe care o îmbracă toți cei care ajung de funcții de conducere în poliție. Ea începe practic de la vârfurile MAI și ale Poliției, unde există o neîncredere totală în subordonații de la județe de a avea contacte libere și a comunica direct cu presa, o practică folosită în toate polițiile moderne europene. Desigur, există instituția purtătorului de cuvânt, dar cel puțin la nivelul IPJ BN nu știe nimeni cine ocupă acest post.
Este de la sine înțeles că toate întrebările care i se adresează purtătorului de cuvânt vizează interesul general de informare a opiniei publice. Este de neînțeles motivul pentru care șefii din poliție, în special șeful inspectoratului, refuză să stea de vorbă cu presa. Inclusiv în rândul personalului este indusă ideea de a evita orice contact cu vreun jurnalist, acesta fiind identificat cu un inamic al polițiștilor.
Nu ai imagine, nu exişti
În situații în care au fost rezolvate cazuri importante mediatizarea acestora a fost nesemnificativă, de exemplu atunci când un tâlhar a atacat violent pe stradă în special femei pe care le-a deposedat de bijuterii din aur, sau identificarea și reținerea autorilor înșelăciunilor prin metoda ”Accidentul”.
Expunerea publică a unor asemenea cazuri ar constitui adevărate lovituri de imagine şi ar duce la creșterea prestigiului și a respectului față de polițist și poliție.
Este de neînțeles de ce nu sunt mediatizați polițiști care rezolvă cazurile importante, asta în condiţiile în care opinia publică are nevoie de modele la care să se raporteze.
După cum am arătat atacul violent la care a fost supus noul șef al IPJ BN, Claudiu Jurcan, este undeva nedrept și ca un Acar Păun plătește pentru decizii care nu îi aparțin.
Jurcan, succesorul lui Linul
Nu ne-am propus să facem o analiză pe text dar sunt strecurate multe inexactități. Claudiu Jurcan a urmat la conducerea IPJ BN, nu după Ioan Ovidiu Mureșan, arestat în urma cazului de corupție cu șefii IPJ BN, ci după chestorul de poliție Marius Linul, după ce acesta a decis să se pensioneze. Jurcan a fost numit la conducerea poliției bistrițene, cu împuternicire din postura de adjunct al șefului poliției județene. După perioada minimă de probă și a analizei activității acestuia s-a decis la nivelul Poliției Române, a MAI, reconfirmarea acestuia pe funcția de inspector șef al IPJ BN.
Claudiu Jurcan este un om tânăr, necontaminat de microbul corupției, un bun profesionist. Cum s-a ajuns la o asemenea situație în care să fie bălăcărit pentru o sincopă de comunicare care nu i se datorează lui în totalitate?
Fără nici o intenție de a ne erija în avocatul lui Jurcan sau de a acuza jurnalista care a sărit la gâtul acestuia, trebuie să spunem că adevărul este undeva la mijloc.
Proceduri absurde
Cu toate reglementările privind comunicarea publică, L.544/2001, TOŢI șefii polițiilor județene sunt prinși în niște chingi din care nu au cum să scape. Acestea au fost întărite pe timpul ministeriatului lui Gabriel Oprea la șefia MAI. Fire cazonă, ca fost militar cu apucături de Moș Teacă, pe linie de comunicare publică acesta a introdus niște reguli mai dure decât cele de la M.Ap.N. Paradoxal, Armata Română este mai deschisă la comunicare decât Internele, deși te așteptai ca lucrurile să stea taman invers, fiindcă Armata chiar are secrete de ascuns. Și nu întâmplător veterani din poliția bistrițeană spun că uneori Miliția pare că a fost mai transparentă decât Poliția.
Pentru ca un șef de IPJ, în speţă cms şef Claudiu Jurcan, să acorde un interviu unei publicații, trebuie urmat un set de proceduri care frizează absurdul. Instituţia de presă sau jurnalistul în cauză trebuie să înainteze în scris întrebările pe care dorește să le adreseze șefului poliției, prin poștă sau e-mail. Acesta răspunde în scris la ele și, însoțite de un raport, le trimite la șeful Poliției Române pentru avizare. Întrebările incomode sunt eliminate, la fel și răspunsurile dacă se consideră că acestea încalcă „linia”. Se procedează astfel din cauza neîncrederii în capacitatea intelectuală, a discernământului unui șef de poliție județean de a comunica cu presa. De fapt, nici un polițist nu este lăsat să vorbească oficial cu presa, în afara purtătorului de cuvânt.
Este evident că nu șeful IPJ BN a tergiversat problema cu interviul în legătură cu AN-urile aflate în cârca poliției bistrițene, ci anumite reglementări cazone, introduse de diferiți inși aflați în trecere pe la șefia MAI. Orice șef de poliție, încălcând aceste reguli interne își riscă scaunul. Iar în cazul șefului IPJ BN, acesta și-a riscat imaginea publică, prin faptul că a urmat un set de proceduri interne, a fost supus unui atac public oarecum nemeritat.
