Dezvăluiri incredibile apar în cel mai mare dosar de corupţie din ultimii ani. Prejudiciul total în dosarul Microsoft ar fi de 218 milioane de dolari, nicidecum doar 16 milioane, cum apare în rechizitoriul DNA. O spune chiar unul dintre inculpaţi, Gabriel Sandu, în faţa judecătorilor și în fața jurnaliștilor. Toata lumea știa că miniștrii trebuie să finanțeze partidele, aveau indicații scrise, pe cine și unde angajează, mai spune Sandu.
Gabriel Sandu, la ieșirea de la Curtea Supremă: ”Am făcut denunțuri împotriva grupării infracționale transnaționale și transguvernamentale. Prejudiciu în acest caz este 104 milioane de dolari, în perioada 2004-2008 și 114,5 milioane de euro 2009-2013. Era vorba de 27 de milioane de dolari prin care eu i-am recuperat prin neplata de la STS pentru că nu au furnizat nimic. Sunt toți miniștrii Educației și toți miniștrii Comunicațiilor și pentru toți cei pentru care s-a cerut aprobarea de la președintele Traian Băsescu pentru a fi cercetați”.
Ultimul termen al dosarului s-a încheiat. Instanța a rămăs în pronunțare. În primă instanță, Gheorghe Ştefan a fost condamnat la trei ani de închisoare cu executare, fostul ministru al Comunicaţiilor Gabriel Sandu şi omul de afaceri Dorin Cocoş la câte doi ani de închisoare cu executare şi Nicolae Dumitru la un an şi şase luni de închisoare cu suspendare.
Decebal Draghiş, unul dintre intermediarii din afacerea Microsoft, a declarat, luni, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, că i-a dat fostului primar din Piatra Neamţ Gheorghe Ştefan mari sume de bani în pungi sau genţi „ieftine”, bani ce proveneau de la Claudiu Florică. Judecătorii de la instanţa supremă l-au audiat pe Decebal Draghiş, ca martor la cererea avocatului lui Gheorghe Ştefan, scrie Agerpres.
Decebal Draghiş a relatat faptul că l-a cunoscut pe Gheorghe Ştefan în anul 2008, prin intermediul unei cunoştinţe comune, Gabriel Morar, acesta din urmă fiind cel care i-a facilitat obţinerea unor contracte la Oil Terminal Constanţa. În anul următor, Draghiş spune că a înregistrat două societăţi offshore, pentru a desfăşura activităţi în domeniul petrolier, însă împuternicit pe cele două societăţi era o avocată, Luminiţa Mazilu.
„În anul 2009, la solicitarea lui Gheorghe Ştefan am acceptat să folosesc cele două firme offshore pentru a încheia contracte în legătură cu servicii IT. Plăţile urmau să se facă în favoarea lui Gheorghe Ştefan. Pe Claudiu Florică l-am cunoscut după ce mi-a fost prezentat de Gheorghe Ştefan la hotelul Marshal. După această întrevedere, am stabilit să mă întâlnesc cu Florică pentru a perfecta contractele. Ulterior, m-am deplasat cu avocata Luminiţa Mazilu la sediul firmei lui Claudiu Florică pentru a semna contractele. Mi s-a explicat că are nevoie de o firmă tampon pentru acele contracte, eu eram pe dinafara subiectului. Nu am prestat nimic în baza contractelor, dar au fost efectuate plăţi. Banii de la Florică au intrat în două tranşe, în total aproximativ 4 milioane de dolari. Iniţial, convenisem ca eu să iau un comision de zece la sută pe care nu l-am mai obţinut”, a spus Decebal Draghiş.
Martorul a adăugat că banii de la Claudiu Florică ajungeau în baza unor contracte fictive în firmele unui alt intermediar, Toni Răzvan, acesta îi scotea cash şi îi dădea lui, pentru a-i remite lui Gheorghe Ştefan.
