România, mai aproape de stagiul militar obligatoriu

Subiectul este repus periodic pe tapet, funcţie de evoluţiile situaţiei externe din proximitatea graniţelor României, conflictul din Ucraina sau relaţiile extrem de tensionate dintre NATO şi Rusia. În aceste sens, au fost făcuţi câţiva paşi concreţi, unii dintre aceştia cu rol de testare a reacţiei opiniei publice. Iniţial s-a vorbit de o formă mascată a reintroducerii stagiului militar, pe bază de voluntariat. Într-un final a fost votată Legea ”rezervistului” voluntar, care se va aplica de la întâi ianuarie 2017.

A mai fost iniţiativa absolut inedită a conducerii Diviziei 4 de la Cluj de creare a unei ”rezerve voluntare”, la fel, mai mult ca un test adresat opiniei publice. Toate aceste acţiuni au fost determinate nu numai de conflictele din imediata apropiere a graniţelor noastre, dar şi de situaţia dezastruoasă din armată, o adevărată hemoragie de plecări, mai ales în rândul gradelor mici, soldaţi şi gradaţi voluntari, din cauza salarizării mizerabile. Există în prezent riscul real de a nu mai avea cu cine apăra ţara în situaţia unui conflict.

Gazeta de Bistriţa a mai abordat acest subiect atât de sensibil pentru opinia publică, în două ample materiale, întitulate ”Dezertări” din Armată şi ”Armata de la Cluj, semnal de alarmă de urgenţă pentru crearea ”rezervei voluntare”, devoalând faptul că situaţia în acest domeniu constituie o vulnerabilitate extremă la adresa securităţii naţionale a României. Reacţiile au fost palide, cu o clasă politică şi o societate civilă aproape inexistente, parlamentul şi serviciile de informaţii atacate la ”rupere” de către DNA, cu un guvern al nimănui, problema se pare că nu mai interesează pe nimeni. Reacţia opiniei publice se înscrie pe aceeaşi linie, non combat, iar generaţia tânără, conform unui sondaj de opinie făcut ad-hoc, consideră că nu are ce apăra, că nu merită să-ţi dai viaţa pentru o ţară confiscată la propriu de mafie şi de hoţi şi măcinată de corupţie.

Iniţiativa de a face primii paşi pe linia unui stagiu militar pe bază de voluntariat, ca o măsură premergătoare introducerii stagiului militar obligatoriu, aparţine unor oamenii din sistem, foşti miniştri ai Apărării. Inclusiv fostul prim-ministru Adrian Năstase, într-o luare de poziţie, este de părere că România se „apropie de reintroducerea stagiului militar obligatoriu”. Paradoxal, primele ”tălpi” împotriva acestei idei au venit tot din partea unor oameni ai sistemului, parlamentari, membri ai comisiilor de Apărare din Parlament sub motivaţii de genul că ”nu avem infrastructură, nu avem buget, nu avem condiţii”.

Majoritatea politicienilor aduc drept argument al tergiversării acestei situaţii, invocarea clauzei apărării colective din Tratatul de la Lisabona, care stipulează că România, ca orice stat membru, nu se apără singur, ci se va reacţiona în bloc.

Primul care a pus punctul pe „i” şi a impus această idee ca temă de discuţie publică, a fost Mircea Duşa, fost ministru al Apărării, care a spus că este nevoie de reintroducerea stagiului militar, dar pe bază de voluntariat. În aceste sens, a fost depusă la Parlament o iniţiativă legislativă prin care tinerii între 18 şi 25 de ani ar urma să se înroleze pe o perioadă de şase luni, pe bază de voluntariat. Primele angajări urmau să se facă în 2016. Erau scoase în evidenţă anumite avantaje, costuri scăzute pentru instruire, crearea unei rezerve sigure ca pepinieră pentru viitori angajaţi, integrarea rezerviştilor în economie, reconversia profesională, plus cireaşa de pe tort, educaţia prin disciplină a tinerilor. A uimit la momentul respectiv, afirmaţia complet aiurea al iniţiatorului legii, că la nivel de ţară, 50% dintre tineri şi-ar dori să facă armata şi că acest lucru i-ar ajuta să scape de necesitatea ajutorului de şomaj.

Sondaje de opinie ad-hoc

Un sondaj făcut pe bune pe acest subiect în rândul tinerilor încorporabili nu ar depăşi un 5% cu cei care ar fi de acord cu reintroducerea stagiului militar obligatoriu, cu marja de eroare cu tot. Lozinci de genul că „emoţia tinerilor” revine, că majoritatea românilor doresc reintroducerea stagiului militar obligatoriu, că românii sunt sensibilizaţi de conflictul din Ucraina şi de relaţia tensionată dintre NATO şi Rusia sunt complet aiurea şi false. Fac parte dintr-o uriaşă dezinformare şi nu folosesc nimănui. Tinerii, în marea lor majoritate, nu mai sunt interesaţi de armată, excepţie făcând doar cei care doresc să îmbrăţişeze o carieră în acest domeniu. Există, într-adevăr o nostalgie după armata obligatorie, undeva la 58 %, dar atenţie, în rândul celor care au făcut armata, de vârste care au depăşit cu mult 30 de ani, ceea ce înseamnă că 3 din 5 persoane din această categorie ar fi de acord să fie reintrodusă armata obligatorie. Sigur, nu trebuie confundată nostalgia celor care au făcut armata, cu dorinţa celor care nu au făcut-o şi ar fi obligaţi să o facă.

În momentul de faţă, conform Legii 395/2005, stagiul militar obligatoriu este SUSPENDAT pe timp de pace. Articolul 3 din aceeaşi lege arată că „pe durata stării de război, a stării de mobilizare, precum şi pe timpul stării de asediu, executarea serviciului militar devine obligatorie, în condiţiile legii”.

Opinii împărţite

Sondajul de opinie realizat ad-hoc prin adresarea unor întrebări unor cunoştinţe, tineri dar şi oameni în vârstă, pune în evidenţă două curente de opinie. Una a celor trecuţi de 40 de ani, cu armata făcută la sânge, rămaşi blocaţi oarecum de sistemul anterior, dar şi cu nostalgia anului şi ceva de armată, care sunt de acord cu reintroducerea stagiului militar obligatoriu şi una a celor tineri, de refuz categoric a acestei practici. Majoritatea celor care au răspuns la întrebări, la unison, de parcă ar fi fost înţeleşi, au dat răspunsuri pe fond identice, că dacă îi cheamă în armată obligatoriu, pleacă din ţară, emigrează unde or vedea cu ochii şi renunţă la cetăţenia română.

Fără excepţie aproape, cei tineri afirmă cu subiect şi predicat că nu au ce apăra, că nimic nu mai este al românilor, că România a ajuns o colonie şi că este vândută străinilor şi în aceste condiţii ce să apere şi pentru cine să-şi jertfească viaţa?

Ioan D., din Bistriţa, spune că „în condiţiile actuale, aproape în pragul unui război”, cei de la NATO ar avea nevoie de tineri români care să lupte pentru interesele lor că astăzi se creează războaie pentru petrol şi că românii nu ar avea nimic de câştigat.
Dumitru M., dintr-o localitate de pe Valea Şieului, este de părere că majoritatea familiilor din România sunt la limita sărăciei, iar cei tineri din aceste familii sunt plecaţi în străinătate pentru a face rost de banii pentru a-i ajuta pe cei de acasă şi nu în ultimul rând să-şi facă ei un viitor. Cu ce i-a ajutat ţara pe ei? Nu le-a oferit un loc de muncă, nici o perspectivă, nimic. Şi atunci în cazul unui război pentru ce să lupte şi să-şi dea viaţa?

Nelu S., din Viişoara, aflat într-un scurt concediu, venit din Italia, unde lucrează în construcţii, spune că în orice situaţie el unul nu ar veni să lupte, pentru că nu are pentru ce. Numai dacă s-ar face întâi o ”curăţenie” în ţară.
Marian C., din Livezile, este de părere că majoritatea românilor şi-au pierdut respectul faţă de ţara lor când văd ce se întâmplă în România – haos, corupţie, justiţie la televizor, în public. În Franţa, el muncind în construcţii, nu se văd asemenea lucruri şi lumea de acolo are mai mult respect faţă de ţara lor. Sub nici o formă în cazul unui război nu s-ar înrola pentru a lupta pentru România, o ţară care, consideră el, l-a respins şi l-a făcut să-şi ia lumea în cap.

Ioan R., din Bistriţa, fost cadru militar în armată, este de părere că ”nepăsarea şi trădarea sunt la ordinea zilei în România” şi în primul rând ar fi nevoie de cineva care să pună ordine în ţară şi românii să fie treziţi la realitate, altfel totu-i pierdut. Este de acord că în România ar trebui reintrodus stagiul militar obligatoriu, dar unul eficient, modern, de scurtă durată. Iar asta numai după ce se reia educaţia patriotică care trebuie făcută tinerilor, copiilor în şcoală. La ora actuală nimănui nu-i mai pasă de ţară. Iar pentru o clică de îmbogăţiţi prin hoţie şi corupţie nimeni nu-şi va sacrifica viaţa. Aceasta este realitatea, iar dacă cei care conduc România nu înţeleg acest lucru, cu atât mai rău, a conchis fostul militar.

Nelu I., in Bistriţa, de 50 de ani, pensionar de boală, a făcut armata regimentul de gardă din Bucureşti, este ceva mai intransigent şi tranşant: „Mai mult de jumătate dintre români trăiesc în sărăcie. De ce ar dori aceştia să fie încorporaţi şi să lupte pentru ţară? Să apere şi să păzească averile celor care au furat şi fură în continuare?” El unul, dacă ar fi pus în situaţia de a lupta, nu ar face-o. Nu ar avea nici cel mai mic motiv să o facă.

Este evident faptul că undeva a intervenit o ruptură între generaţii, dar şi între categoriile sociale, în primul rând între cei avuţi, puţini la număr şi marea majoritate a celor care ca să-şi poată face o situaţie materială mai bună au luat calea străinătăţii. Cei plecaţi afară sunt tot mai puţin legaţi de ţară, iar povestea cu diaspora care se călca în picioare şi nu mai putea de îngrijorare faţă de cine va câştiga alegerile din România a fost o manipulare uriaşă care este pe cale să cadă în derizoriu. Ce poate fi mai concludent decât faptul că aşa-zisa diasporă care a determinat alegerea preşedintelui ţării, a optat pentru votul prin corespondenţă într-un număr infim, în jur de 10.000 de persoane.

Misiune imposibilă

Este mai mult decât evident faptul că în actualele condiţii, reintroducerea stagiului militar obligatoriu, ar fi imposibilă, un eşec total. Mai mult, o asemenea măsură ar induce o stare de teamă majoră în rândul populaţiei, cu implicaţii nebănuite. Legea 295 din 2005 este clară, probabil că legiuitorul a intuit o astfel de situaţie. Serviciul militar va deveni obligatoriu pe durata stării de război, a stării de mobilizare, precum şi pe timpul stării de asediu, în prezent el fiind doar suspendat.

La ora şi în condiţiile actuale, reintroducerea stagiului militar obligatoriu ar fi o imposibilitate, în primul rând din lipsa condiţiilor tehnice existente. Armata Română ca să intre în NATO şi-a distrus infrastructura în primul rând. Nu mai există condiţii de cazare, garnizoane şi unităţi militare au fost abandonate şi desfiinţate. Nu există resursa financiară pentru a pregăti un mare număr de oameni, bugetul actual este dezechilibrat în favoarea cheltuielilor de personal în raport cu cheltuielile de operare şi mentenanţă a unei armate moderne şi achiziţia de tehnică modernă, nu mai există sisteme de arme pentru instrucţie.

Se pregăteşte promovarea profesiei militare

Argumentul că Armata Română funcţionează la limită este demonstrat şi de faptul că în anul 2015 au fost încadraţi 2.300 de oameni, din care 1.500 soldaţi profesionişti, iar restul au provenit din învăţământul militar. În acelaşi timp un număr similar sau dacă nu mai mare au părăsit armat, la pensie, dar şi unii nemulţumiţi de condiţiile salariale din armată.

Adoptarea legii ”rezervistului” militar cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2017 a fost probabil singura măsură logică luată de parlamentari în domeniul apărării în ultima perioadă de timp.

Recent ministrul Mihnea Motoc a declarat că „…avem pregătite măsurile pentru implementarea ei, inclusiv suportul bugetar pentru asigurarea unei formule de pregătire periodică suficientă pentru aceşti rezervişti voluntari. Ei sunt de două tipuri, unii care au făcut serviciul militar şi deci au un corp de bază de pregătire şi nu e nevoie decât de actualizarea formaţiei pe care o au deja, iar alţii care vin fără background militar şi pentru care pregătirea e un pic mai exigentă. Ar trebui să fie mai mult antrenaţi în unităţi, ceea ce înseamnă şi o stimulare salarială”.

În context, Mihnea Motoc a amintit că MApN pregăteşte şi o strategie de promovare a atractivităţii profesiei militare, despre care a spus că este aproape finalizată şi că va fi „mult mai modernă şi mai adaptată la tipul de comunicare al societăţii româneşti de azi”.