CV-ul lui Dorin Grigore Sima, acest “Pasaris” de Bistriţa

S-a încheiat cariera infracţională impresionantă a lui Dorin Grigore Sima, ”Pasaris” de Bistriţa, după cum l-a numit un bistriţean, observator atent al evoluţiei acestor evenimente care tind să ia o turnură extrem de periculoasă. Pentru o perioadă îndelungată de timp Sima va fi izolat de societate, fiindcă lăsarea lui în libertate ar constitui un pericol real pentru opinia publică. Din păcate capturarea lui Sima a produs şi rănirea gravă a unui poliţist, un diletant, care dintr-o prostie crasă s-a aflat într-un loc şi un moment nepotrivit, încălcând orice procedură specifică acestui gen de operaţiuni, şi  doar întâmplarea i-a salvat viaţa.

Dorin Sima nu era un necunoscut pentru poliţiştii bistriţeni şi pentru cei din structurile locale de informaţii. El a ajuns astăzi inamicul public nr.1 pentru bistriţeni şi nu numai. Jaful cu mâna armată comis în plină zi asupra unei bănci din Bistriţa a trezit în rândul opiniei publice o teamă profundă. Reacţia violentă a lui Sima la operaţiunea de capturare, rănirea unui poliţist prin folosirea unei arme de foc înlesnită de prostia şi dorinţa acestuia de a ieşi în faţă, demonstrează încă o dată, dacă mai era nevoie, că marea infracţionalitate, cea care acţionează cu violenţă, a venit peste noi, iar ceea ce vedem în serialele americane de serie nu mai pare o pură ficţiune.

I-a pus cu botul pe asfalt pe doi poliţişti din Beclean

Cariera de infractor extrem de periculos a lui Dorin Sima a început să se manifeste în cursul anului 2003, când l-a împuşcat în ceafă pe un taximetrist din Satu-Mare, apoi împreună cu un complice, i-au furat taximetristului maşina.

Ulterior, autoturismul, un Mercedes alb cu numere de Satu Mare, a fost găsit abandonat la marginea unei păduri din Beclean.

Având în vedere gravitatea extremă a cazului au fost alarmate toate structurile de forţă, servicii de informaţii şi poliţiştii din judeţele limitrofe, Bistriţa Năsăud, Cluj, Alba şi Mureş. Au fost instalate filtre pe toate şoselele pentru prinderea celor doi. În plus, o echipă rapidă de intervenţie rapidă a fost pusă în alertă maximă. Mai mult, în sprijin pentru capturarea celor doi, au fost alocate două elicoptere şi două detaşamente de la serviciul de Intervenţie Rapidă trimise de la Bucureşti.

Odiseea celor doi fugari a luat sfârşit în Bistriţa, când a avut loc şi un moment de toată jena şi râsul, devenit subiect de bancuri şi glume în rândul poliţiştilor bistriţeni. La momentul respectiv această întâmplare nu a fost făcută publică deoarece punea Poliţia bistriţeană într-o lumină extrem de nefavorabilă. Tâlharii au reuşit să treacă de un filtru al poliţiştilor, după ce au abandonat maşina într-un pâlc de copaci de lângă Beclean. O echipă formată din doi poliţişti de la Compartimentul Circulaţie al Poliţiei Beclean, agentul Doru Nemeş şi agentul şef adjunct Viorel Farcaş, au oprit maşina la Coldău, un Mercedes cu nr. SM-04-SEG şi au verificat actele, mai ales că fuseseră instruiţi că autoturismul în cauză este dat în consemn. A avut loc o răsturnare de situaţie, cei doi fugari, dintre care unul era Dorin Sima, i-au luat ostatici pe cei doi poliţişti folosind arma cu care a fost împuşcat taximetristul. Oamenii legii din Beclean plecaseră în misiune, una de risc deosebit, fără armamentul din dotare, pistolul Carpaţi. Unii colegi afirmau mai în glumă, mai serios că, la momentul respectiv era o practică la cei de la Circulaţie din Beclean să plece în misiune fără armamentul din dotare, având asupra lor atârnat de centură numai tocul de la armă, în timp ce pistoalele le închideau în fişetele personale. Aceiaşi oameni mai afirmau, că poliţiştii nu luau armele cu ei pentru ca în tocul pistoalelor să încapă şpaga luată de la şoferii pe care îi controlau la intersecţia DN17 cu drumul spre Năsăud.

Până la urmă faptul că poliţiştii Nemeş şi Farcaş nu au avut armele la ei s-a dovedit salutară, probabil că trebuiau şi decoraţi şi citaţi pe ordin de zi de către Poliţia Română pentru încălcarea gravă a unor proceduri interne. Datorită acestei neglijenţe fost evitată capturarea armelor şi a muniţiei aferente de către cei doi infractori. Poate de aceea ulterior nu s-a luat nici o măsură împotriva lor. Nu este greu de imaginat ce se putea întâmpla dacă armele celor doi poliţişti intrau pe mâna lui Sima şi a complicelui său. Cei doi agenţi de poliţie au fost culcaţi de Sima la pământ şi puşi efectiv cu gura pe asfalt, cu ameninţarea că dacă se mişcă vor fi împuşcaţi. Paralizaţi de frică, aceştia au stat lipiţi cu faţa de asfalt minute în şir, timp în care Sima şi tovarăşul lui au dispărut. Chestionaţi ulterior de colegii lor asupra direcţiei de deplasare a lui Sima şi a tovarăşului său, poliţiştii nu au fost în stare să ofere nici un indiciu.

Jaf în Italia, la Perugino

A urmat ancheta, judecata şi apoi detenţia pentru o perioadă de şase ani de închisoare.

Penitenciarul a fost pentru Sima doar un loc în care s-a specializat în comiterea unor infracţiuni cu violenţă extremă, nu un mijloc de reeducare şi reintegrare în societate.

Aflat în Italia, în anul 2013, în zona Trieste, Dorin Grigore Sima, împreună cu Annamaria Tompi, au pus la cale un jaf la Perugino, în plină stradă şi au ameninţat mai mulţi minori. Cei doi erau consideraţi, de către anchetatorii de la Squadra Mobile (Serviciul de Combatere a Crimei Organizate din Italia) creierul unor bande de minori de naţionalitate română care acţionau în Piazza Perugino. Sima şi Annmaria Tompi, împreună cu trei minori, doi de naţionalitate română şi unul sârbă, au organizat un jaf la o tutungerie în Viale D’Annunzio şi au bătut-o cu o sălbăticie greu de înţeles pe proprietara acestuia, septuagenara Maria Parenzan. Sima a folosit atunci o armă, un pistolet, iar complicea lui un aparat cu şocuri electrice.
Ancheta care a urmat, a fost instrumentată de procurorul Maddalena Chergia, iar cazul a fost adus în instanţă în faţa judecătoarei Laura Baressi.

Etapa Raiffeisen

Revenit în România, la Bistriţa, Dorin Grigore Sima a trecut la o altă etapă a genului de infracţiuni comise – jaf cu mâna armată la o bancă. Celor de la structurile de informaţii, poliţiştilor de la Investigaţii Criminale şi procurorilor care au coordonat ancheta le-a luat fix o săptămână să rezolve cazul şi să-l captureze pe autor. Dificultatea speţei a fost cauzată de modul în care a acţionat Sima. Planificarea jafului de la bancă a fost realizat fără complici, fără discuţii telefonice, fără mesaje pe internet, el acţionând ca un veritabil ”lup singuratic”. A devenit vizibil şi a intrat în atenţie în momentul când au fost cernute bazele de date. Verificările ulterioare specifice au produs dovezi că Sima este autorul jafului cu mâna armată de la banca de pe strada Năsăudului.

Semne de întrebare asupra acţiunii poliţiştilor

Modul de acţiune şi capturare al acestuia, soldat cu rănirea gravă a unui poliţist, încep să ridice semne de întrebare serioase asupra profesionalismului celor care au participat la partea finală a operaţiunii. Este de neînţeles de ce operaţiunea a fost planificată în plină zi într-o zonă populată, cu mulţi copii aflaţi în vacanţă, la o oră când aglomeraţia pe stradă este maximă? Şi mai ales că se ştia de faptul că Sima era înarmat, extrem de periculos şi hotărât să-şi vândă scump pielea.

Fiind localizat, putea fi ţinut sub o monitorizare atentă şi să fie creat un moment care să permită capturarea pentru a preveni folosirea armei de foc aflată în posesie, discret şi fără tam-tam. Este de neînţeles de asemenea ce căuta în prima linie, comisarul Paul Andreica, şeful de la Investigaţii Criminale, deşi nici o procedură nu prevedea acest lucru. Din cauza prostiei şi a diletantismului acestuia, operaţiunea a fost la un pas să fie compromisă, cu urmări deosebit de grave. Andreica, într-adevăr, coordona împreună cu procurorul operaţiunea de capturare a lui Sima, dar nu avea ce căuta în prima linie. Nu era treaba lui.

Mai mult, el nu purta echipament de protecţie specific: vesta antiglonţ, apărători de tot felul, scut de protecţie antibalistic etc. Surse participante la operaţiune au devoalat faptul că şeful ”mascaţilor”, comisarul şef Valerică Carp i-a atras atenţia să stea deoparte şi să lase să acţioneze pe cei care se pricep la acest lucru. Dar Andreica nu a ţinut cont de sfatul primit şi dorinţa de a se băga în faţă, de a culege laurii operaţiunii a fost mai puternică decât sfatul primit. Şi ce a urmat a fost undeva logic să se întâmple. Numai în cămaşă, comisarul a devenit o ţintă facilă pentru Sima, care a tras cu dorinţa de a ucide. Norocul şi câţiva centimetri l-au scăpat pe Andreica cu viaţă. Şi încă un fapt, lui Sima i s-a blocat pistolul, altfel el mai avea posibilitatea să execute încă două trei focuri de armă şi este greu de presupus că Andreica mai scăpa cu viaţă.