ILEGALITĂŢI ŞI POLITICALE LA UCGN (XLI)

Fiat Justitia, Preat Mundus! Legea trebuie aplicată în orice condiţii, dreptatea trebuie instaurată cu orice preţ. Aceasta este cea mai uzuală interpretare în limba română a apoftegmei latine. Ea, aşa cum se scrie sau se pronunţă apropiat zicerii şi se invocă, a făcut istorie între variantele originale care îmbogăţesc cultura profesională şi generală a intelectualului român.

Nu-i pierdut nimic din spiritul şi esenţa conţinutului în formularea aceasta curgătoare fonetic. Nu a ajuns la banalizare fiindcă o gardează substantivul lege care are gravitate şi prin simpla pronunţare şi receptare. Şi totuşi, în împrejurări prea multe azi trece ca apa ducând în van şi regula şi substantivul santinelă. De „regulă” dintre aceştia se întâlnesc o parte pe culoarele organelor de justiţie; ei şi politicienii făcătorii de legi, ajunşi mari corupţi, şi nu puţini dintre cei care aplică legile. Dar este o tălmăcire românească şi mai strânsă: Să se facă dreptate (chiar de-ar fi) să piară lumea! Dreptul pozitiv are bază, cât şi instituţiile de drept şi întreaga construcţie a sistemului puterii de stat, în Constituţia naţională, în cazul românesc.

Am exprimat aceste consideraţii teoretice ca introducere la părţi eseistice a următoarelor articole de presă scrisă care vor încheia serialul. Referirile la cauzele în procesele din instanţe vor fi doar punctuale, nu iar analitice. Pentru că generalizările sunt extrem de frecvente în jurisprundenţa actuală. Reflexul lor în politica partidelor este în ilegalităţi. Apreciez tendinţele şi minorele zbateri a oricui le înfruntă şi învinge prin justiţia noastră. Combaterea corupţiei doar la nivelul DNA este prea puţin. Trebuie concomitent şi de jos, să se producă şi sporească cercetarea judecarea zi de zi, trecând efectiv la baronii locali corupţi care rămân în dosare ameninţaţi şi uitaţi, cum e cazul lui M. Romocea, cu dosar nelivrat la centru, sub formă de putere de partid. Dar şi instrumentele lor corupte din administraţie, din justiţie din Servicii. Am lângă mine tot pe Antonel, el mai apropiat exemplu, şi la bune şi la rele – mai cu seamăn la rele. Dar şi el are-n mână pe destui.

Toate cele spuse sunt referinţe la problemele grănicereşti şi pierderea aproape totală a averilor: un imobil nu ne-a fost restituit; un hectar de pădure sau din cele pustiile pe muntele Stânişoara din cele 4000 furate şi date pe voturi corupţilor din comuna Şanţ. Sau din puţinul păduros restituit, tezaur al Fondurilor, ni l-au furat „noii” conducători ai Uniunii. Barbar defrişat codrul de stejari, pe el s-a cumpărat maşină modernă, că nici prefectul nu avea. Aşa-i, Antonel, că e comodă? Trăiască şi înflorească neveştejită amintirea „doamnei Căpuşă”, că bună a mai fost!  Greşesc Antonel, greşesc Nistor, greşesc domnule Gălăţeanu – că matale n-ai nici o semnătură pe vreun act de fraudă – îţi era credibilă vorba, nu te formalizai cu scris tradiţional. Poate nu ţi-au plăcut nici banii, că aveai, rosturile vieţii ţi le-ai asigurat până atunci. Totul a căzut pe capul fraierului de Nistor: nici Antonel n-a semnat, Doamne fereşte. Auditul care l-am cerut şi s-a făcut doar s-a apropiat de totalul furturilor. Ştie şi Antonel şi Gălăţeanu cât de greu a fost pe la justiţie, pentru ei nesemnatarii, până au ieşit nevinovaţi; că alţi neinformaţi judecători parcă ştiu ce este grănicerismul, au desfiinţat căpuşa – doar în apel, tot la Bistriţa.

Aceste invocări restrânse se produc în sufletu-mi într-un moment tot electoral (localele din 2016, 5 mai), când Adunarea Generală a UCGN din acest „istoric” an, câţiva democraţi primari din PSD, luptători adevăraţi pentru libertăţile resturilor comuniste şi securist (nu-i aşa Antonel?) au cerut la iniţiativa domnului primar chiar al Năsăudului grăniceresc, excluderea mea din Uniune şi anularea calităţii de preşedinte de onoare. Dar s-au găsit câţiva şi au vorbit altfel despre legi şi statute. Nu s-a produs înlăturarea formală, pentru că în fapt sunt izolat. De la Generala din 2014 nu am mai fost anunţat (măcar) de desfăşurarea lor. Spun asta azi, şi scriu convins de reuşita proprietarului Uzinei Electrice de pe Someş la primăria oraşului.

Năsăudul nu a fost orice localitate sau comună grănicerească în Regimentul II de pedestraşi. De la definitivarea sediului acestuia cu statul său major în Năsăud, fiind şi al companiei a IX-a, a fost capitala militară a grănicerilor şi a ţinutului Rodnei. A mai fost opidul capitală când s-a oficializat titlul prin înfiinţarea Districtului II autonom. Şi a făcut o mare epocă a autonomiei româneşti în Transilvania cum nu s-a mai cunoscut înaintea lui două drept model juridic: al Zarandului şi al Făgăraşului. Nu se vor uita pe pagini de cărţi niciodată acei ani şi acele înfăptuiri, cum a fost înfiinţarea Gimnaziului Superior Românesc. Capitală a rămas Năsăudul românesc, naţional, spiritual şi şcolar, prin averile Fondurilor şcolare şi de stipendii până la Marea Unire din 1918. Ferventa epocă istorică de la Înfiinţarea Regimentului grăniceresc şi la Unirea cea Mare, spiritualitatea veacurilor adunată în vorbă românească a modelat aluatul în Normele şcolare, s-a produs apoi ceea ce se defineşte şi se numeşte azi Năsăudul: Oraşul Academicienilor.

Azi în ţară se desfăşoară alegerile primarilor şi consilierilor locali pe o lege strâmbă şi politicianistă. Unii candidaţi mai sunt resturi comuniste şi ceauşiste, destui ai tranziţiei comunisto-securiste, destui căzuţi pradă mentalităţii bolnave şi mult prea puţini tineri sau bătrâni sunt pe lista conştiinţe cinstite, docte şi liberale în spirit politic, curajoase care văd spre datoria permanentă că mai este o ţară care e de apărat şi militar. Aţi auzit dumneavoastră cititori vreunul care să fi amintit, rostit un cuvânt de îngrijorare pentru viitorul de mâine? Aţi auzit dumneavoastră năsăudeni şi cei din cele 44 de locuitori făcându-se un apel în acest sens de cei ce vor fi aleşi într-un singur? Aţi auzit cuvântul „grănicer” la serbările şcolare şi ale populaţiei? Iar mă întorc, că mă doare şi-i întreb pe cei din Oraşul Academicienilor dacă au auzit pe candidatul PSD, Mircea Romocea, un apel pentru jertfă de ţară, voi a căror istorie românească e fondată cu sânge şi vieţilor strămoşilor noştri? Eu nu am citit şi nu am auzit.

De mâine veţi avea primarul pe care l-aţi ales azi. Îl meritaţi; adio grănicerismului.

Teodor TANCO,

(încă) Preşedinte de onoare al U.C.G.N.