ILEGALITĂŢI ŞI POLITICALE LA UCGN (XL)

Aşadar, avocatul Buhai Marius-Nicolae, reprezentantul angajat al UCGN, ca parte pârâtă, în procesul civil Dosar nr. 1240/265/2014, având ca obiect: anulare act nulitatea constituirii Adunării Generale, intentat de cetăţeanul reclamant Teodor Tanco cu domiciliul instabil (când la Cluj, când la Monor), mandatarul avocat s-a întors la unchiul angajator preşedinte Gheorghe Onul şi primar în Salva, cu două victorii într-o singură cauză la dosar. Cum se zice şi se înţelege între profesionişti: câştigat la fond şi la apel.

Eu, subsemnatul reclamant, reprezentându-mă ilegal a avocat improvizat, am mers cu jalba în proţap la Judecătoria Năsăud şi m-am întors de la proces după 1 an şi jumătate de la Tribunalul Bistriţa-Năsăud în 2015 de două ori învins, la fond, şi în apel respins.

Aşa e după această judecată cică a justiţiei: un ochi râde, altul plânge.

Qui prodest? În acest caz. Avocatul profesionist a prezentat trofeul tripletei. Vă mai amintiţi de înaintarea beton trimisă în atac către ultimele bunuri din istoricele Fonduri şcolare grănicereşti: Preşedintele UCGN Gheorghe Onul, primar – Antonel Pop, mangerul actual al resturilor din averile şcolare grănicereşti – primar Mircea Romocea, şef peste Năsăud şi viramente. Pe aceştia i-a reprezentat avocăţeşte în justiţie şi la ei s-a întors victorios.

Până aici fiecare la locul său de putere şi lucru şi-a împlinit datoria şi desfăşurat competenţa, acest Demostene din Bistriţa.

Tripleta va urca mai sus mesajul către cei şi mai mari, la judeţ. Fiecare la omul lui de legătură. Nu-i aşa, Antonel? Doar îi ai pe toţi în vedere. Că acolo se leagă părţile voastre carteziene ale întregului, unde au ajuns şi cele judecătoreşti, ca să se facă împletitura rezistentă cel puţin un mandat. Pari izolat şi singur Antonel, ce ştiu cât e de greu să răspunzi la toate. Iar alţii coborâţi să preia, chiar dacă s-ar putea numi, tare însetaţi mai sunt de aşteptarea voastră, să-l caţeri mai sus. Chiar Deneş în persoană, care i-a poruncit subordonatei. Până să se sfârşească odată bâlciul acela grăniţăresc la Năsăud, cu pădurile României! Nu a spus a cui e România! El ştie. Chiar aşa, s-a răstit că el a pus-o în guvern peste păduri.

Şi uite că s-a sfârşit. Solidar umăr lângă umăr vechilii domnului partid, până şi grefierii au făcut ore în plus şi acum totul e gata. Definitiv. Până şi la Uniune doamna Pop a şters praful, e bine şi cald acolo, că au cumpărat lemne de la un privat.

Iar „definitiva” va pleca la Bucureşti, dusă personal de cei doi legislatori, că s-a terminat depănatul ghemului. Până şi eu am ajuns acasă la o casă, venind pe jos. N-au vrut doamnele să creadă că am călătorit cu ceva dacă n-am avut document oficial şi ştampilat. De altfel, tot pe jos veneam că am pierdut procesul.

Nu se poate suspiciona lipsa de sprijin şi colaborare pe orizontală a tripletei şi instanţa locală. Bunăoară, Onul – primarul din Salva şi în trecere prin Năsăud, e preşedintele Uniunii, ca şi joia în zilele de târg în oraşul, aş zice al academicienilor – dar mi-e frică să nu păcătuiesc (a lor a fost), mai bine să-i spunem oraşul de pe Someş lângă uzina electrică a lui Romocea, de la barajul lui, pierdut al grănicerilor. Întrebaţi numai de uzină… Da, da… aceea a lui Romocea… ascunsă după firmă. Măcar aşa nu se mai face nici o greşeală şi nici nu se va spune că nu suntem contemporanii primarului. O fi sălăuanul Onul cunoscut şi voce ascultată între silvicii de pe Sălăuţa: şi vestit topograf al pădurilor care în fiecare primăvară arată că a mai defrişat o parcelă de molizi ca să aibă specialiştii ce planta. Şi o face gratuită  curăţirea pantei de munte, nici transportul nu cere să fie plătit. S-a descurcat cum a putut, că nu-i de ieri de alaltăieri primar.

Mai greu părea că se descurcă Antonel şi se mişcă nedecis, până s-a urcat în jepul Uniunii (că de nu insista el să vândă pădurea de stejari aş fi mers şi eu cu rabla de Dacia lui Vasile la proces la Vatra Dornei). A dat o fugă până pe strada Gării din Bistriţa, că iar l-au chemat „băieţii” că cine ştie ce nebunii o să-i ceară. Însă cu asta scapă şi de informarea cu rezultatul procesului: le spune victoria la proces. Mai avea o fugă până la Vatra Dornei (bănuia că e vreo încurcătură cu vaporul de încărcat cherestea). După ce se întoarce chiar e o formalitate ce a mai rămas de făcut: un telefon la Ministerul Justiţiei şi Unul la Interne; aşa-i zice el cuibului de furnici strângătoare.

Copleşit de emoţii arăta starostele Năsăudului, dar şi câte gratiduni are de întors celor care din întunecimile camerelor de la poliţie unde i-au dat linişte să scrie declaraţiile, răspunzând pe puncte. Ce a crezut opoziţia că îi asemenea lor? Şi ce dacă au fost arestaţi cei doi-trei şefi „miliţioneri”, cum le zicea un personaj a lui Marin Preda. I-a ştiut din relaţiile de serviciu, dar cel mai mult din adresele şi rapoartele scrise. Poate jura pe apa de pe Valea Caselor (asta se revarsă din jos de uzina lui), că n-a avut cu cei arestaţi decât raporturi oficiale, cum prevăd legile. Procesul de la Uniune în care insistent este amintit numele lui, a confirmat pentru el şi ceilalţi nevinovăţia şi poziţia politică justă care a impus-o acolo. Are, e drept, un penal înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de apel Cluj, Dosar nr. 517/VIII/1 din 8.08.2014, dar pe acela l-a anesteziat aşa de bine că e ca şi uitat, apoi pierdut.

După cum s-a văzut, oameni curaţi toţi din tripleta de înaintare şi atac UCGN de astăzi, s-au întors la continuarea treburilor cu un moral şi mai bun, având şi avocatul alături, să rezolve cât mai repede dosarele pe rolul unor organe de justiţie, cu restituiri, pe care ei trei le resping (nu le trebuie), că le-a intentat vechea conducere; când mai erau pe acolo: Tanco, Raus, Nistor…

Dar mie, învinsul, ce mai rămâne să fac?

Teodor TANCO,

Preşedinte de onoare al U.C.G.N.