ILEGALITĂŢI ŞI POLITICALE LA UCGN (XXXVIII)

Imaginaţia şi consideraţiile mele pozitive despre rolul avocatului în procesul fie penal sau civil, ca un colaborator important al organelor judecătorești, a fost până odinioară un ideal în făptuirea actului de justiție; nu mai vorbesc de prezența procurorului cât de importantă, necesară mi-a părut și îmi pare. Am mărturisit starea asta de spirit pe parcursul acestui serial, și dacă revin cu al treilea, se datorează dezamăgirii recente adunate pe parcursul Dosarului Civil nr. 1240/265/2014, la fond și în apel din orașele Năsăud și Bistrița. În cazul avocatului pârâtei din dosar, devenit exemplu negativ și prototip al acestei categorii de apărători la bară nu-i tot adevărul pur, îmi recunosc subiectivitatea în care sunt ca parte, în calitate de reclamant. Nu mi-am pierdut respectul pe care îl am și-l acord profesiei de avocat; trebuind să se facă stimată prin cultura de specialitate și informația generală. Uneori și la unii erupând în artistic de vârf. Nici în speța dată nu am fost orbit într-atâta de interesul personal încât să nu văd diferențierile la cei care s-au perindat la bară. Uimirea sinceră a provocat-o surpriza atitudinii oferită de acea doamnă sau domnișoară avocat pe care am felicitat-o în șoaptă la ieșirea ei pe vârfuri din sală. Nu o știu pe nume, nu mă știe, precum nici un nume de magistrați nu am ştiut și nici al celor care au format instanțele decât în măsurași la timpul când am primit corespondența oficială cu semnătura sub numele imprimat.

Dacă revin la prezența avocatului Buhai Marius-Nicolae (totuși, nu Leon), cu care uneori am fost prea dur și e posibil nedrept, se datorează rugăminții ce o am de a transpune în câtevamomente pe care le-am trăit în auzirea atâtor neadevăruri care s-au aruncat peste mine și de „tribuna drepților judecători” și de cei dela bară. Și dacă este un avocat bine pregătit își va aminti că a tras cu artileria ușoară a excepţiilor, mult alimentat cu obuze de la tribună și știu prea bine că știe și el și judecătoarele ce sunt nulitățile din Noul Cod Civil și în cel de procedură, iar cu identificarea mea ca parte ce a fost chiar o mascaradă cu care m-au învăluit toți profesioniștii interpreți ai cauzei. Limita comportamentului civilizat de respect și justițiabil în caz că am depășit-o, alunecând în fals, în duritate, insultă și poate și mai grav la adresarea profesioniștilor, inclusiv a personalului auxiliar, cer cu sinceritate, indiferent sub ce formă și gravitate, să fiu sancționat, în caz contrar, ceilalți. Căci sancțiune mai mare decât cea a pierderii crezului și totodată a dreptății, după o parte de viață consacrată cauzei grănicerismului, alta mai mare pentru mine nupoate exista. Și pe asta mi-ați dat-o. Și nici altă instanță care să mi-o restituie nu întrevăd deocamdată. Iar dacă oricare din cei șase în robă se simte violentat și ultragiat de paginile multe scrise în margine procesului din respectiva publicație, și nu replică pe măsură, înseamnă că e laș. Iar dacă ei sunt un fel de victime în presa semnată de mine, să fiu drastic sancționat. Eu nu am nevoie de iertare, ci de dreptate.

Nu pentru altceva, voi da câteva exemple din întâmpinările avocatului pârâtei, numai ca să se știe în concret pe cine a apărat (deși știe); nu însă toți cititorii (mă refer la cele două instanțe: fond și apel). Avocatul fiind un maestru în excepții, iată ce scrie B.M.N.:

„Prezența președintelui de onoare are o însemnătate cel mult din punct de vedere sentimental raportându-ne la vârsta acestuia și la activitatea desfășurată în trecut în cadrul asociației” (p.2).

Am înființat-o, domnule avocat, iar statutul l-am revizuit și acordat legislației în vigoare. Însă până în Adunare generală și de la sediu până la Judecătorie, după plecarea mea la Cluj, ca să fie operate în Registru modificările, votul meu s-a transformat din deliberativ în consultativ. Întreabă-l pe unchiul dumitale patron sau stăpân, ori proprietar de UCGN, ori ce este, dacă președintele de onoare al partidului său are vot consultativ sau deliberativ? Iar dacă eu nu fac parte din Uniune și adunare generală și n-am „nici măcar dreptul la un vot, care să conteze”, atunci ce importanță juridică mai are prezența mea acolo, că tot nu sunt parte și nu contează votul. De aceea am și apelat și invocat nulitatea absolută, (drept al oricărui cetățean), că tot nu am nici un drept în Uniune, ziceți.

2) În al doilea punct al excepțiilor, apelate de avocat, formulează condițiile prevăzute de art. 23, alin. 2 din OG nr. 26/2000, că n-am votat împotriva hotărârilor adunării generale:

„Reclamatul s-a aflat în prezidiu…a semnat procesul-verbal de ședință”.

Da, așa a fost. Am votat prin ridicarea mâinii la alegerea celor care să scrie procesul verbal, chiar formarea prezidiului, deși toți eram la masă, s-au mai format niște comisii, s-a votat darea de seamă etc. Am luat și cuvântul în vreo două rânduri, însă una am spus și alta s-a reținut pe hârtie. Numai cât am formulat o propoziție despre ilegalitatea adunării generale că nu s-a mai înțeles un cuvânt, ridicându-se în picioare primarii și nu mai era decât zgomot general. În fața prezidiului s-au interpus un șir de gălăgioși nu vorbind, nici strigând, ci urlând ca în piețele în fața alegătorilor. Că de alegeri a venit vorba spre final. Procesul –verbal l-am semnat, deși am cerut să fie citit, insistând. Nici vorbă de așa ceva, de aceea e un fals și din acest punct de vedere.

3) Avocatul își închipuie ce a fost acolo, că uită să vorbească și despre alt proces-verbal „legalizat” cu ștampila și semnătura lui. L-a atașat la dosar. Este documentul alegerilor false cu aproape jumătate de votanți primari din cei prezenți, sub numărul total al membrilor care formează adunarea generală. Altă mare ilegalitate . Tace. Pentru că pe al doilea proces-verbal nu l-am semnat, să spună avocat cine l-a semnat. Iar de furtul voturilor pus la cale nu dezvăluie nici avocatul și nici documentul; că eu l-am scos de două ori pe Antonel Pop de după perdea unde se vota și se strecurase acolo supă șușotelile cu primarul Romocea care sta la capătul perdelei pe scaunul de la prezidiu. Și că nu am fost dat afară din Uniune atunci, la sugestiile acelorași primari ilegali participanți, e o minune. Chiar se scrie despre scena aceasta:

„Prof. Tanco Teodor este menținut ca președinte de onoare al asociației…”.

O să-mi vină rândul, deocamdată sunt „menținut”.

Nici despre aceste detalii inedite din fragmentele ca de roman pe care le-au scris hotărâtori doamnele judecătoare, nu reiese că le-au citit pe toate în apel.

P.S.Dar cârmaciul Romocea „cel vestit”, ca în cântec, nu-i mulțumit nici de tontoiul ăsta de primar, ONUL cel mare, tot ca în istorie, ce-i președintele peste leșurile de averi grănicerești, că așa miros judecătorilor în procesele de restituiri și apărare a celor existente ca fonduri indivizibile. N-a făcut mai nimic în excluderea pretinsului urmaș de eroi și cărturari năsăudeni, își spune mâhnit baciul. Noroc cu șireata Justiție Română locală, că tot cu ea s-au scăpat de ăsta, zis președinte de onoare, măturându-l din procesul de anulare cu fulgi cu tot. În fapt, câteva judecătoare curajoase. În meditațiile lui optimiste, gândurile îl duc și la discretele poliții, la lacătele de pe bot a procurorilor și în specia DIICOT. Muțenia perfectă, acum în preajma localelor, să se fi deschis cel în cercetare din 2014, era explozie în Năsăud.

Teodor TANCO,

Preşedinte de onoare al U.C.G.N.