Elaborarea Sentinţei Civile nr. 136/2015 de instanţa Judecătoriei Năsăud este viciată în fond şi în formă.
În primul rând, instanţa nu i-a acordat nici o importanţă cuprinsului şi valorii juridice a nulităţii absolute, şi consideră pe drept un concept respins de apărătorul pârâtei care: „… apreciază că nulitatea se poate solicita doar în cadrul fundaţiilor” (Sentinţă, p. 1). Gogomănia aceasta a avocatului a servit-o judecătoarea ca aperitiv. Pentru că înainte de a fi fost reglementată de legiuitor în art. 16 din Ord. G. Nr. 26/2000, a fost tratată în art. 6, din Secţiunea 1, Constituirea şi înscrierea asociaţiei. Greşeala amândurora este că ori nu au citit legea, ori au fost de rea credinţă. Concluzia s-o tragă cei responsabili; eu suport doar consecinţele. Căci conlucrările celor doi nu se opresc aici.
O mistificare este şi în proba de esenţă a nerespectării Statutului UCGN, respectiv a nerespectării şi neluării în considerare a art. 1, al. 3 din vechiul Statut, devenit în cel în vigoare (din 2013) articolul 3, în exactitatea lui din ambele texte: „Uniunea Comunelor Grănicereşti Năsăudene este o asociaţie nonguvernamentală şi apolitică, nu susţine nici un partid politic sau coaliţii de partide, desfăşurându-şi activitatea în mod autonom”. Pornirea ilegalităţilor şi bază a procesului este încălcarea acestuia. Iar cei incompatibili sunt primarii strecuraţi în Uniune. Nu este în judeţul Bistriţa-Năsăud un primar care să nu fi fost membru al unui partid politic. Pe aceştia îi vede avocatul chipuri sfielnice şi model, numai bune de închinat lor: alegătorii şi grănicerii. Nu mai puţin însemnate figuri sunt şi pentru instanţă, nu-i umbreşte nici amintirea calităţii politice care o exercită, ca primari aleşi, reprezentând un partid. Abandonează prevederile Statutului UCGN şi exclude interdicţiile care au juridic obligativitatea de normă. Dar legea şi jurisprudenţa, reflectând o concepţie juridică şi cursul vieţii sociale apără Uniunea de intruşi politici şi se apără şi ea prin exprimarea clară în actualul articol 3 din Statut. Unde se mai întâlneşte astăzi în ţară, după apariţia şi definitivările îndreptărilor O.G. nr. 2000, o asociaţie sau federaţie care să aibă preşedinte un membru de partid cu funcţia de primar? În acele localităţi şi organizaţii în care însăşi primăriile să fie beneficiare, respectiv localităţile, de burse şcolare (liceale şi universitare) anuale de zeci şi sute de ani, cum e în exemplul grăniceresc! Cu atât mai grav şi evident caz de încălcare a legalităţii. UCGN este aceea care plăteşte burse unor îndreptăţiţi din cele 44 comune şi localităţi grănicereşti. Iar preşedinte al Uniunii nu este altul decât primarul com. Salva, Gheorghe Onul, membru al unui partid politic de la guvernare; la data alegerilor reprezentanţilor în Adunarea Generală. Alt membru al Adunării generale şi în Consiliul director primarul Năsăudului – Mircea Romocea, autentic mafiot; a boicotat restituirea averilor grănicereşti Uniunii şi a furat pur şi simplu dreptul acesteia de a-şi reconstrui uzina electrică la „Haitul lui Bărduţ”, blocându-ne cu Inspectoratul apelor de la Cluj, pe malul Someşului din sus de podul Trădamului, unde a fost până la naţionalizările comuniste în 1948. A înşelat alţi gură-cască şi a tot manevrat schimbările de proprietăţi, însuşindu-şi şi din domeniul public, unde şi-a instalat firma şi a făcut uzina sub numele altui proprietar.
Am scris nu o dată şi nici numai în intervenţiile din proces despre hoţiile acestuia în ce priveşte mutilarea şi politizarea Adunării generale a UCGN prin pătrunderea primarilor în componenţa şi organele alese ale ei. Era atât de greu pentru instanţă de înţeles ilegalitatea care şi-a făcut-o cu mâna ei Uniunea, că majoritatea membrilor reprezentativi, din cei 44, nu i-a alungat pe politrucii de sorginte comunistă, strecuraţi în rândurile ei? Juristă fiind preşedinta (aşa semnează Sentinţa nr. 136) de ce nu a aplicat art. 6 din O.G. nr. 26/2000, care declară nulă de drept nerespectarea alin (2), lit a): „Datele de identificare a membrilor asociaţi…” prevedere şi statuare apărată prin sancţiunea nulităţii absolute? De asemenea, neaplicarea lit b) care apără integritatea constituită prin „Aplicarea voinţei de asociaţie şi precizarea scopului propus”. A fost vreun primar semnatar al înfiinţării (în 1990) a prezentei Uniuni? Chiar nu a recitit judecătoarea nici un aliniat şi literă măcar a cuprinsului art. 6, căci în al. (3) sunt aplicabile şi confirmă nulitatea absolută textelor literelor c), d) şi f)? Cum şi-a permis să aducă excepţiile de ordin procedurat înaintea conţinutului reglementat legislativ?
Şi unde-i rolul activ al instanţei pe parcursul procesului şi a dezbaterilor? Ce vorbe în vânt, când se ajunge la practica judiciară! (Aici chiar se pot ridica câteva excepţii pozitive; cam atât în prezent). Şi sub comunism era excepţia în sufletul îndurerat al unor judecători, salvând adevărul, dreptatea; puţini de tot, dar erau.
În al doilea rând, deficitară este Sentinţa nr. 136 şi din punct de vedere al formei, al redactării ei. Construcţia ei e evident părtinitoare sub aspect cantitativ, al întinderii şi spaţiului textual acordat părţilor. Inclusiv al coerenţei referenţiale. Iar în mijlocul cuprinsului motivarea aduce cu poziţia şi exprimarea procurorului care îşi pregăteşte concluzia de a cere condamnare. Dacă e prea radicală comparaţia, atunci sigur e identică cu Întâmpinarea în cauză, fiind o elaborare a avocatului pârâtei. Pot fi şi mai nuanţate impresiile, dar tot la îndepărtarea de juridic este. După cum se va constata şi argumenta.
Teodor TANCO
