Senatul a dezbătut marţi moţiunea simplă iniţiată de Partidul Naţional Liberal – „Să oprim jaful! Agricultura țării și peste 1 milion de fermieri se zbat între secera lui Daniel Constantin și ciocanul lui Victor Ponta!”, document votat de senatorii PNL, dar respins de actuala majoritate PSD. Am cerut prin intermediul acestei moţiuni demisia ministrului Daniel Constantin, deoarece politicile domniei sale şi ale partidului pe care îl reprezintă s-au dovedit falimentare pentru agricultura românească.
Legislația României în domeniul agricol promovată în ultimii trei ani este o „frână” în dezvoltarea agriculturii. Majoritatea legilor și a normelor în vigoare, care sunt obligatorii de respectat în activitatea agricolă, au fost elaborate și promovate pe baza unor interese individuale sau de grup.
Respingerea moţiunii nu rezolvă nimic, cu atât mai puţin principala problemă cu care se confruntă fermierii români, aşadar şi cei bistriţeni – dificultatea cu care aceștia pot concura pe piața agricolă internă din România. Practic, agricultorul român nu mai are loc să vândă în propria țară.
Amintesc doar Legea 145/2014 pentru stabilirea unor măsuri de reglementare a pieței produselor din sectorul agricol. Practic, legea reprezintă o lovitură decisivă dată producției românești, în contextul în care obținerea atestatului de producător agricol și a carnetului de comercializare costă între 500 și 850 de lei.
Dispariția agricultorului român de pe piața internă, decapitalizarea fermierilor, birocrația şi legislația de subminare a agriculturii romaneşti, dar de sprjin pentru supermarketuri(singurii beneficiari ai reducerii TVA-ului la alimente), sunt numai câteva argumente pentru care PNL a cerut demisia Ministrului Agiculturii şi Dezvoltării Rurale Daniel Constantin. Moțiunea simplă, susținută de PNL în Senatul României, reprezintă un semnal de alarmă cu privire la tragedia pe care o trăieşte, în continuare, agricultorul român, condamnat la sărăcie.
Senator Cristian Florian
Exista un dram de realitate in ceea ce se spune acolo, doar ca aceasta situatie nici nu este noua si nici necunoscuta. Plecand de la negocierea complet aiurea a conditionalitatilor pentru agricultura in perioada 2007-2013 si terminand cu constrangerile care urmeaza, situatia taranului si a fermierului roman s-a degradat continuu. Daca in fosta perioada de programare s-au dat bani „gratis” doar sa nu se faca productie acum s-au trezit cei de la Comisie si, implicit, autoritatile romane ca s-a ingrosat gluma si satul tinde sa devina un loc predominant pentru asistati sociali. Cine e tanar pleaca la munca in strainatate ca acasa nu are nimeni nevoie de el, iar batranii sunt prea „imobili” pentru a face fata provocarilor din ziua de azi. Daca pana acum au primit 1500 de euro pe an si alte subventii numai sa supravietuiasca, Europa a zis ca nu, trebuie readusa prosperitatea in mediul rural romanesc. Doar ca startul iarasi este pierdut, premizele dezvoltarii uitate sau desfiintate. Iarasi suntem de inceput de drum, al catelea din ultimii 25 de ani?
Nu motiunile sau clasa politica vor salva satul romanesc ci oamenii satului care trebuie sa incerce sa priveasca situatia (extrem de dificila) prin prisma solutiilor. Asa cum au trait sute de ani, sunt convins ca vor gasi resursele pentru a face fata situatiei. Sistemul, in integralitatea sa, ar trebui reformat. Omul, beneficiarul de proiect european sau cine o fi el, roman, nu este un potential infractor, ci este un cetatean al acestei Romanii, care trebuie respectat si caruia Statul trebuie sa-i creeze premize pentru o viata corecta!