Caracatiţa drepturilor litigioase din Bistriţa-Năsăud

Scandalul de la ANRP, culminând cu arestarea Crinuţei Dumitrean, a izbucnit aproape concomitent cu arestarea grupului mafiot din IPJ BN, poziţionându-l oarecum în plan secund. Gradul de pericol al faptelor comise de conducerea poliţiei bistriţene a luat faţa retrocedărilor ilegale, mai ales în rândul opiniei publice locale. Jaful comis la ANRP a fost una dintre cele mai marii hoţii comise împotriva statului român din întreaga lui istorie, prin supraevaluări, iar unii din actorii principali ai acestui jaf sunt conjudeţeni de-ai nostri.

Probabil că anchetatorii vor trebui să investigheze inclusiv dedesubturile apariţiei legii care prevede funcţionarea ANRP, cine au fost iniţiatorii acestei reglementări, cum a fost votată şi în ce scop. Gazeta de Bistriţa a fost singura publicaţie locală care de-a lungul timpului a semnalat că şi judeţul Bistriţa-Năsăud a fost prins în tentaculele aceastei caracatiţe imobliliare, iar unul din „prădători” a fost Mihai Elian Belei-Ulsamer, cetăţean cu dublă cetăţenie, germană şi româna, fiul unui fost oficial al MAI din judeţul Bistriţa-Năsăud – Mihai Belei.

Primele declaraţii oficiale despre BN

Prima menţiune oficială că şi Bistriţa-Năsăud face parte din această mafie, a fost făcuta de actualul şef al ANRP, George Băeşu, care aflat la Bistriţa a declarat că „…am ajuns să dăm 10 milioane de euro despăgubire pentru un teren agricol de pe lângă Bistriţa. Pe rapoartele de evaluare, Bistriţa avea terenuri comparabile ca valoare cu cele din Monte Carlo”. Acesta a mai arătat, că, în baza legilor proprietăţii, la persoanele în drept să primească despăgubiri din Bistriţa-Năsăud au ajuns 3,64 milioane de lei, bani cash, iar prin titluri de conversie, acţiuni la Fondul Proprietatea, alţi 37,8 milioane de lei, în total circa 40 de milioane de lei. În acelaşi timp „băieţii deştepţi” de la Bucureşti şi „săgeţile” lor din judeţ, au încasat comisioane grase pentru că s-au ocupat prin operaţiuni în afara legii, de urgentarea dosarelor de restituire.

Şeful actual al ANRP a mai făcut o dezvăluire, dar numai pe jumătate, în sensul că persoane îndreptăţite să primească despăgubiri din judeţul Bistriţa-Năsăud aveau dosare din 1991, 1992, din 2001-2002 şi până în 2009 şi care au stat „undeva”, ori la primărie, ori la Prefectură, ori la ANRP.

„Nu ştiu exact pentru fiecare în parte. În clipa în care a apărut domnul X şi a cumpărat , într-o lună dosarul a fost gata, s-a făcut raportul de evaluare şi s-au luat banii. De multe ori, cei care au cesionat sunt oameni care nu au terminat liceul. La ce le mai trebuie liceul la atât de mulţi bani?”, a declarat el.

George Băeşu a spus că un singur intermediar a luat bani de la ANRP câţi toţi bistriţenii care au urmat calea legală.

„Pe când toate dosarele cu acţiuni la Fondul Proprietatea şi în cash pe Bistriţa-Năsăud din 2005 de când există ANRP şi până anul trecut au făcut 40 de milioane de lei, un singur dosar de Bistriţa, dar cesionat la cineva, la Bucureşti, face 40 de milioane de lei. În loc ca banii să ajungă la oameni, la Bistriţa, au ajuns la nişte băieţi deştepţi, la Bucureşti. Vorbim de dosare din anii 2009, 2010 şi 2011. Adunate sunt vreo 200 de milioane de lei, dosare de Bistriţa cu bani încasaţi de persoane din Bucureşti”, a spus Băeşu.

Ulsamer, unul dintre rechinii drepturilor litigioase

Rechinii retrocedărilor dubioase au început să-şi facă apariţia în judeţul Bistriţa-Năsăud undeva prin anul 2008, când au început afaceri de milioane pe spinarea unor bătrâni, care şi-au pierdut speranţa de a mai intra în posesia unor terenuri revendicate. Cel puţin la momentul respectiv, unul dintre aceştia era Mihai Elian Belei-Ulsamer. Acesta contactase, ca urmare a unui plan bine pus la punct, mai multe persoane cu propunerea de a-i vinde drepturile litigioase deţinute, urmând ca terenurile să fie obţinute şi întabulate prin mijloace despre care nu stia nimeni.

Ulsamer dădea impresia că face parte dintr-un grup de initiaţi, care adună averi impresionante din cumpărarea drepturilor litigioase asupra unor terenuri pe care municipalitatea bistriţeană le retroceda unor persoane, dupa criterii doar de ea ştiute, în niciun caz celor care erau îndreptăţite. Aceşti adevarăţi geambaşi de drepturi litigioase, printre care figura şi Ulsamer, erau nişte indivizi dubioşi, cu relaţii pe culoarele Primăriei Bistriţa, care prin adevărate „minuni” obţineau peste noapte acele semnături pe care alţii le aşteaptă o viaţă întreagă.

Procedeul era unul bine verificat şi care funcţiona ceas. Cineva din primărie deţinea toate informaţiile necesare privind terenurile care sunt revendicate şi bloca desfăşurarea firească a demersurilor. În acest timp, un om de-al lui Ulsamer convingea proprietarul de drept că nu mai are nicio şansă de a-şi recupera terenul şi îi cerea să îi cedeze lui drepturile litigioase în schimbul unor sume derizorii de bani. După ce omul de legătură obţinea documentele, totul mergea ca pe roate, iar afacerea se încheia prin acordarea terenului fără niciun impediment.

A pus ochii pe terenul de lângă ISU

Terenul care a trezit interesul lui Mihai Elian Ulsamer a fost folosit de grupul de pompieri al judeţului Bistriţa-Năsăud. Terenul era dispus în imediata vecinătate a ISU BN. Respectiva suprafaţă de pământ a fost folosită de instituţie drept grădină de legume, iar după ce stagiul militar nu a mai fost obligatoriu, numărul pompierilor s-a redus, iar suprafaţa de teren respectivă nu a mai fost folosită, ajungând în paragină.

Pe amplasamentul respectiv s-au depus la Primăria Bistriţa mai multe solicitări de retrocedare, însă numai unele au fost soluţionate. În perioada 1990-1995 din suprafaţa totală de 15 hectare, s-au retrocedat diferite suprafeţe, unitatea rămânând cu 10,65 de hectare de teren. Municipalitatea a solicitat acest teren odată ce legea retrocedărilor a intrat în vigoare, însă s-a lovit mereu de refuzul MAI în administrarea căruia se afla pământul. Din anul 2006 însă terenul nu a mai fost folosit de unitatea de pompieri şi municipalitatea a primit acordul de a prelua terenul. Demersurile de preluare nu au fost finalizate, primăria lăsând mai bine de doi ani terenul de izbelişte. Suprafaţa respectivă de pământ a fost solicitată de mai multe persoane, care erau îndreptăţite să fie puse în posesie pe acel amplasament, însă acestora li s-a oferit teren în alte locaţii, însă nu de aceeaşi categorie, ci una mult mai proastă.

Terenul din vecinătatea ISU BN se află într-o zonă foarte bună, ideală pentru construirea unui ansamblu de blocuri sau alte construcţii. Oamenii au refuzat să preia terenul oferit de primărie şi au cerut punerea în posesie pe vechiul amplasament, cu atât mai mult că era liber.

S-a lăudat că rezolvă rapid

Ulsamer, la un moment dat, a renunţat la o mică afacere deschisă de pe strada Gheorghe Şincai, o mică chebabărie, orientându-se spre o afacere de succes aflată în plină explozie – achiziţionarea de drepturi litigioase.

La momentul respectiv, mai multe persoane au contactat Gazeta de Bistriţa şi au povestit că au fost căutate de omul de afaceri cu propunerea de a le cumpăra drepturile litigioase asupra unor suprafeţe de teren, care cu doi ani înainte a fost folosit de unitatea de pompieri. Oamenii susţin că Ulsamer avea acte privind respectivul teren atât de la Primăria Bistriţa, cât şi de la Prefectură. Persoanele care au fost vizitate de omul de afaceri erau toţi oameni în vârstă, care încearcau de ani de zile să redobândească terenul respectiv, însă fără succes.

Una din persoanele respective, care a dorit să-şi păstreze anonimatul, chiar după atâţia ani de când a încheiat „afacerea” cu Ulsamer, a declarat: „A venit la mine băiatul lui Belei, cu încă un individ. Ei mi-au spus că îmi cumpără terenul. Le-am spus că nu îi întăbulat pe mine şi că încă îl cer de la primărie, dar au zis că nu contează. Au spus să le arăt ce acte am să le compare cu actele care le aveau ei. Le-am arătat ceva acte şi am văzut că le comparau cu cele pe care le aveau dânşii. O zis să le vând lor toate actele de pe teren, că se descurcă ei pe urmă cu retrocedarea şi întăbulatul”.

Interesul lui Ulsamer a fost unul evident mare, acesta insistând mai multe zile la rând pentru cumpărarea actelor de la bătrâni. Oamenii nu au fost de acord iniţial cu vânzarea terenului, deoarece s-au luptat foarte mult pentru a-l obţine şi nu voiau să renunţe. Ei erau conştienţi că acea palmă de pământ valorează foarte mulţi bani şi refuzau să îl dea pe bani de bajocură. Indignarea oamenilor era cu atât mai mare cu cât Mihai Elian Ulsamer susţinea că el poate rezolva problema retrocedării, asta pe când ei erau nevoiţi să plimbe dosare cu acte prin primărie şi instanţe judecătoreşti pentru a fi puşi în posesie pe un amplasament ce ar fi trebuit să le revină conform legii.

Vom reveni