Alexandru Toniuc: Autostrada Est-Vest, foaie de parcurs

În 2007, Consiliul Judeţean Iaşi aprobă în unanimitate traseul autostrăzii Iaşi – Tg. Mureş. La momentul respectiv, demersul părea ridicol. Organizarea teritoriului naţional cu tot ce presupune aceasta este atributul Guvernului şi al Parlamentului României, dezvoltarea reţelelor de transport fiind responsabilitatea Ministerului Transporturilor şi a structurilor din interior. Desigur, consultarea la nivel local trebuie să existe. Este curios însă că nu am auzit nimic de vreo consultare a autorităţilor locale din judeţul Bistriţa-Năsăud în privinţa traseului viitoarei autostrăzi Est-Vest atâta timp cât în Planul Naţional de Amenajare a Teritoriului (PNAT) adoptat prin Legea 363/2006 apar două autostrăzi paralele, una de la Suceva la Dej şi apoi la Satu Mare şi cea de-a doua de la Iaşi la Târgu Mureş.

De atunci însî politicienii ieşeni s-au pus serios pe treabă şi au ţinut-o una şi bună: autostrada Iaşi – Târgu Mureş – prioritate naţională. Pentru asta s-au pus la cale negocieri între partide, pentru asta liberalii ieşeni au cerut Ministerului Transporturilor, pentru asta s-au pus de accord puşcăriabilii din zona Moldovei: Hrebenciuc şi Fenechiu cu magnaţii maghiari, stăpânii pădurilor de peste munţi. Indiferent de cine s-a aflat la putere şi cine în opoziţie sau care partid le reprezenta interesele la nivel local şi care la nivel central, toţi au exercitat o presiune constantă pentru impunerea la nivelul conştiinţei publice naţionale ideea că fără această autostradă nu se poate. Între timp s-au făcut şi s-au refăcut studii de fezabilitate pe milioane de euro şi în spatele susţinătorilor proiectului s-au aliniat diverse grupuri de interese, asociaţii, uniuni profesionale, afacerişti, publicul local. Există chiar şi o pagină pentru susţinerea proiectului pe Facebook.

În părţile noastre, cu blazarea şi scepticismul specific ardeleneşti şi neîncrederea funciară în orice proiect de infrastructură naţională, nu s-a întâmplat nimic. Ba, să nu uit, am avut parte din 2008 până în 2010 de o hârjoneală penibilă între Consiliul Judeţean şi Primărie pe tema proiectului de centură a Bistriţei, cu autorizaţii date şi apoi retrase. Apoi, cu un minunat traseu de “ocolire” a oraşului prin pădurea Codrişor şi ştrandul municipal. Implicarea cetăţenilor s-a concretizat printr-o dezbatere post factum după ce tema de proiectare fusese deja elaborată şi într-un inutil referendum local în 2013. Desigur că nimeni nu-şi poate imagina că traficul major de tranzit între Europa Centrală şi Ucraina Centrala s-ar putea desfăşura prin pădurea Codrişor, dar cam ăsta este nivelul nostru şi la atât s-a rezumat efortul bistriţenilor de a fi incluşi în Master Planul de Transport şi de a rămâne în continuare pe traseul autostrăzii.

Asupra avantajelor incontestabile ale unei autostrăzi care trece prin Bistriţa, m-am exprimat şi nu voi reveni. Voi spune însă că nu cred că România are nevoie şi poate suporta două autostrăzi Est-Vest paralele, la distanţa de aproximativ 100 de kilometri între ele. Reţeaua de autostrăzi trasată de IPTANA încă din 1968 mi se pare şi astăzi cea mai corectă şi adaptată nevoilor României şi ea prevedea o singură autostradă Est-Vest prin nordul ţării, desigur cea pe traseul Suceava-Bistriţa-Dej. Actualul PNAT a fost aprobat în perioada bulei imobiliare globale şi în pregătirea campaniei electorale din 2008 când toate partidele începeau promisiunile de la două mii şi ceva de kilometri de autostrăzi realizate pe cincinal. În faza actuală este însă o certitudine, cel puţin pentru următorii 50 de ani, că vom rămâne cu cea care se va face prima.

Dar să revenim în actualitate. Imediat dupa alegerile prezidenţiale, Cristian Adomniţei declara nici mai mult nici mai puţin că: „Votul masiv al ieşenilor pentru Klaus Iohannis este un vot pentru autostradă” şi i-a cerut imperativ premierului Victor Ponta să sprijine construirea autostrăzii, schimbând Master Planul de transport. „Oricât de nesuferit o să par, voi cere Guvernului şi noului preşedinte ca acest proiect să fie demarat. Timpul e scurt, vorbim de câteva săptămâni, pentru ca Uniunea Europeană nu ne aşteaptă. Cer Guvernului, oricare ar fi el, să faca autostrada” , a mai declarat specialistul moldovenilor în numărat stelele de pe steagul UE.

În 5 decembrie, la iniţiativa primarului PSD al Iaşiului, are loc ultima mobilizare totală pentru autostradă. În cadrul unei dezbateri convocate la sediul primăriei ieşene, la care au participat şefii administrativi ai Iaşiului şi parlamentarii judeţului, se propun printre alte metode de presiune strângerea de semnături şi purtarea de banderole la sesiunile Parlamentului de către toţi parlamentarii din zona Moldovei. Între preşedintele consiliului judeţean si primarul Iaşiului a fost o adevarată competiţie care strigă mai tare şi care bate primul cu pumnul în masa primului ministru.

Cât a fost de lungă săptămâna trecută, presa centrala a fost plină de articole în care se susţinea că fără autostradă Moldova este condamnată la sărăcie. Prin părţile noastre lumea aprobă superior şi condescendent. Aşa e. În Iaşi în 2013 salariul mediu era de 1.411 lei, în Bistriţa-Năsăud 1.119 lei; PIB/cap de locuitor: 5.403 Euro în Iaşi, în Bistriţa-Năsăud 4.809 Euro.

La începutul săptămânii trecute, luni, Federaţia Operatorilor de Transport din România (FORT) solicita autorităţilor includerea autostrăzii Târgu Mureş-Iaşi-Ungheni, în Master Planul de Transport argumentând că realizarea acestei şosele va genera o creştere cu circa 30% a turismului şi a locurilor de muncă şi o majorare cu aproximativ 30% a exporturilor. Citat copios ca susţinător al proiectului a fost Ioan Rus, actualul ministru al transporturilor, ardelean serios, de-al nostru, din Cluj. Prin 2012 pe când era aspirant la postul de guvernator regional, colegii de partid din judeţul nostru îl prezentau drept garanţia sigură şi ultimă a dezvoltării Bistriţei.

Marti, de la tribuna Parlamentului, un deputat ieşean a susţinut o declaraţie pe aceeaşi temă. Miercuri, din puşcărie, fostul ministru al transporturilor, Relu Fenechiu, a trimis o scrisoare deschisă politicienilor din zona Moldovei prin care le cere să cadă de acord asupra susţinerii în comun a proiectului autostrăzii Iaşi-Târgu Mureş, astfel încât acesta să fie inclus în Master Plan-ul pentru Transporturi.

Reacţia nu a întârziat să apară din partea foştilor colegi din Guvern, care imediat au transmis la Bruxelles nominalizarea Autostrăzii ”Montana” între Borş şi Ungheni printre proiectele pentru care România solicită finanţarea din Fondul European pentru Investiţii Strategice al Comisiei Europene. Nu de alta, dar până se aprobă şi încep procedurile de contractare iese şi expertul în transformatoare din închisoare şi numai bine se apucă de asfaltat.

De ce toata această agitaţie acum? Versiunea revizuită a Master Planului General de Transport trebuia sa fie prezentată până la 15 decembrie în Guvern, urmând ca Executivul să aprobe  forma finală a acestuia până la sfârşitul anului. Cu doi miniştri în Guvern, situaţie cu care e greu de crezut că Bistriţa se va mai întâlni vreodată, noi am lipsit cu totul din această dezbatere. Aşa că, foarte probabil, ieşenii se vor alege în final cu autostrada dorită în timp ce noi vom rămâne cu strategia noastră judeţeană şi, cine ştie, poate vom avea prin 2020 mult aşteptatul SPA de la Prundu Bârgăului.

Odată aprobat Master Planul, Consiliului Judeţean Bistriţa-Năsăud nu-i va rămâne decât să se împăuneze cu noile semne de la intrarea în judeţ si cu proaspeţii cetăţeni de onoare, Primăriei să viseze în continuare frumos la Târgul de Crăciun de la Nurnberg, în timp ce dragii noştri parlamentari vor putea să-si reia conferinţele de presă săptămânale în care să se gratuleze reciproc pe marginea a tot felul de nimicuri.

Consilier local Alexandru Toniuc, preşedinte PER Bistriţa-Năsăud