Asupra opţiunii coaliţiei de la guvernare, mai puţin UDMR, nu există niciun dubiu, candidatul este Victor Ponta. Are şansele cele mai mari ca să devină locatarul de la Cotroceni pe următorii cinci, sau chiar şi 10 ani. Actuala coaliţie de la putere va rămâne la guvernare şi după luna decembrie a acestui an şi aşa cum l-am avut pe Ion Iliescu vreo trei mandate – oamenii politici sunt longevivi – actualul premier va conduce România în calitate de preşedinte o lungă perioadă de timp. Este un om tânăr care sigur nu a fost securist, inteligent, carismatic, are experienţă ca om politic şi ca manager în administraţie.
Aceasta nu înseamnă că dreapta este lipsită de şanse, ceea ce constituie tema comentariului meu. Alianţa între PNL şi PDL nu şi-a desemnat oficial candidatul, rivalitatea fiind între Iohannis şi Predoiu. Niciunul nu este mare orator, dar mi se pare aproape sigur că, după efectuarea sondajului de opinie, candidatul va fi primarul neamţ din Sibiu, profesor de fizică, nu foarte bogat, dar nici sărac. Gurile rele spun că ar fi fost în relaţii cu Nicu Ceauşescu, care într-o vreme a fost prim-secretar al Comitetului Judeţean PCR Sibiu. Aceasta nu justifică suspiciunea că Iohannis ar fi colaborat cu băieţii de la Secu. De când cu domnul Voiculescu, informator dovedit în instanţă, s-a creat o adevărată paranoia. Unii cred că jumătate din cetăţeni ar fi fost securişti şi informatori. În această privinţă nici STASI din RDG, care a avut cel mai amplu aparat informativ, nu a atins asemenea dimensiuni apocaliptice.
Dar să revin la Klaus Iohannis. A fost şi rămâne un primar foarte bun, este german şi luteran ca doamna Angela Merkel, ceea ce nu este deloc rău. Nu este foarte convingător în discurs, dar va păstra – dacă va fi ales preşedinte – un dialog mult mai eficient cu puterile din stat, precum şi cu partidele politice. Nu are derapaje de limbaj ca actualul preşedinte şi Victor Ponta şi, în eventualitatea unui mandat prezidenţial al lui Iohannis, vom intra în zodia normalităţii. În momentul de faţă, a-l compara cu regele Carol I mi se pare exagerat, dar conducerea statului român de către primul monarh de origine germană este o pagină reuşită în evoluţia statului român spre modernitate. Sub acest aspect, cele două caracteristici, neamţ si protestant, nu pot fi considerate handicapuri insurmontabile la alegeri, cel puţin în Ardeal. Spre exemplu, americanii au ales în două rânduri ca preşedinte un om de culoare, iar în Bulgaria partidele politice colaborează constant cu foştii lor duşmani de moarte, turcii şi partidul lor. Aceste două situaţii arată că, în vremurile noastre, etnia şi religia nu mai sunt criterii esenţiale în alegerea într-o demnitate publică.
Îi doresc lui Iohannis mult succes şi îl avertizez că principalul lui obstacol nu este atât Victor Ponta cât Traian Băsescu. Ameninţarea acestuia că va face dezvăluiri incendiare despre toţi candidaţii nu-i va aduce voturi în plus lui Cristian Diaconescu, omul lui Traian Băsescu şi al Elenei Udrea, ci va fărâmiţa în continuare dreapta.
Călin Popescu Tăriceanu şi partidul său sunt un fel de UNPR, nu vor avea o pondere mare în electorat, dar şi de voturile acestui om politic trebuie ţinut seama.
Candidaturi exotice sunt cele ale doamnei Monica Macovei şi ale domnului Gheorghe Funar. Nu au popularitate şi nici o pondere cît de cît însemnată. Numai orgoliile îi îndeamnă să se înscrie într-o competiţie electorală. Celelalte candidaturi, gen Ioan Ghişe sau nu ştiu care saxofonist, sunt simple pete de culoare, aşa că nu merită să fie analizate.
Repet cele afirmate la început: Victor-Viorel Ponta are cele mai multe şanse. Numai dacă va face greşeli imense, cum a făcut Mircea Geoană, va putea pierde competiţia electorală. Să mai avem “puţintică răbdare”, că până în luna noiembrie nu mai este mult.
8 august 2014
Adrian Man
