Un bistrițean a fost directorul fabricii de diamante a securității, RAMI DACIA

Rami Dacia a fost o întreprindere producătoare de diamante sintetice din Republica Socialistă România, înființată în anul 1974, fiind singurul producător de diamante sintetice din Europa de Sud-Est, ocupând locul trei în lume. Până în decembrie 1989, și o perioadă după, această perlă a coroanei industriei românești a fost condusă de un bistrițean. Până la urmă, după privatizarea unității, locația a fost transformată într-un parc de distracții.

Ioan Gălățean, originar din județul Bistrița-Năsăud, din localitatea Herina, comuna Galații Bistriței, a condus această întreprindere de stat în perioada cea mai fasta a ei, când producția de diamante sintetice realizate aici i-au permis lui Nicolae Ceaușescu să plătească o parte a datoriei externe, să finanțeze mai multe obiective economice, printre care și “Casa Poporului”, locul unde funcționează Parlamentul. De asemenea, resursele valutare obținute datorită comercializării producției de diamante sintetice pe piața internațională au fost folosite la construcția Canalului Dunăre-Marea Neagră și București-Dunăre.
Și nu în ultimul rând, diamantele sintetice obținute la Rami Dacia  au fost folosite în industrie.
Ioan Gălățean s-a născut la Herina, a urmat liceul la Bistrița, iar apoi Institutul Politehnic la Cluj, obținând o licență în inginerie chimică. Fiind un student eminent a intrat în vizorul Departamentului
Securității Statului, fiind selecționat și încadrat la Centrala de Informații Externe. După un stagiu de pregătire petrecut în țară a fost trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni specifice. O perioadă a lucrat la Organizația Mondială a Sănătății ca expert în controlul radiațiilor, apoi ca șef
al acestui oficiu. La revenirea de la post în țară, având în vedere expertiza acestuia și pregătirea profesională a fost numit la conducerea Rami Dacia.

Ioan Gălățean face parte din categoria persoanelor a căror viață și activitate în serviciul public nu poate fi vizualizată în toate aspectele ei. Unele perioade ale vieții lor nu vor fi dezvăluite opiniei publice niciodată. Producția de diamante sintetice în România a pornit de la o necesitate. Casa Poporului, Canalul Dunăre-Marea Neagră, Metroul din București sau șantierele de construcții de locuințe solicitau scule dintre cele mai performante pentru tăierea și șlefuirea unor materiale dure. Cum importurile în perioada comunistă erau drastic controlate, singura soluția era ca aceste scule diamantate să fie produse în țară. Tehnicieni și cadre universitare și nu în ultimul rând fosta Securitate, dar în special Centrala de Informații Externe (CIE), au primit ordinul de a pune la punct în România o fabrică de diamante sintetice.
Primele cristale de diamant sintetic au fost realizate în România în toamna anului 1974, iar producția la nivel industrial a început în anii 1977-1978. Ulterior, constatând exemplul României și alte țări socialiste au demarat producția de diamante sintetice, dar niciuna însă nu a reușit să obțină diamante la calitatea atinsă de Rami Dacia. Numele vine de la „Regia Autonomă a Ministerului de Interne”, RAMI. După 1990 numele societății nu a fost schimbat, datorită celebrității și numelui câștigat pe piața internațională de profil.
Sub numele de Rami Dacia, după ani de muncă și cercetare, specialiști din domeniile produselor metalurgice, materialelor refractare și a sculelor ultradure au dezvoltat primele diamante sintetice
românești în anul 1974.
Acest lucru a permis să se creeze în România o industrie nouă și necesară, capabilă să distribuie produse de înaltă calitate utilizate în producerea pulberilor de diamant, policristalelor de diamant și a sculelor diamantate. Rami Dacia, sub conducerea bistrițeanului Ioan Gălățean  a fost una dintre puținele producătoare de astfel de produse din lume, și a devenit cea mai sigură și competitivă fabrică de diamante sintetice din Europa Centrala și de Est.
Cu peste 500 produse în portofoliu, care includ un domeniu larg de scule diamantate electrodepuse, plăci și discuri pe suport flexibil, tije, role, alezoare conice și altele, fabrica mai producea azotură cubică de bor, paste diamantate și suspensii (respectiv, DIA-PAST și DIA-GEL). De asemenea au mai fost fabricate scule sinterizate și lichid de răcire. Un alt domeniu de producție a fost dezvoltarea de noi tehnologii care au permis RAMI DACIA să recupereze metale prețioase și „nobile”, cum sunt platina, aurul, argintul, rodiul, reniul, paladiul, toate recuperate din catalizatori uzați și reziduri industriale de la fabricile chimice și petrochimice.
În legătură cu Rami Dacia, condusă o perioadă de timp de col. Ioan Gălățeanu, au circulat tot felul de legende, una mai neadevărată ca alta. Sigur, Ioan Mihai Pacepa în calitatea oficială pe care a avut-o, și-a adus o anumită contribuție la înființarea acestei întreprinderi, dar nu determinantă.
În perioada comunistă,  industria națională avea nevoie de diamante ca să foreze după petrol și gaze. Diamantele naturale erau tot mai scumpe și consumul era tot mai mare, așa că producția de diamante sintetice a fost o necesitate. Primele astfel de diamante au fost create în Suedia, Statele Unite și Uniunea Sovietică. Pentru asta era nevoie de carbon la temperaturi și presiuni extrem de mari. Cercetătorii aveau o singură problemă – nici un utilaj nu rezista presiunilor de mii de atmosfere. Într-un documentar BBC se arată că suedezii nu știau de americani, americanii de
suedezi, nici rușii de primii doi.  Doar românii știau de toți si au luat de la toți tot ceea ce
i-a interesat. Rami Dacia a avut indicativul militar secret U.M 0920 și a funcționat  pe bd. Timișoara,
nr. 8A din București.
Uite așa s-a născut Rami Dacia, una din cele mai mari afaceri ale statului român din toate timpurile.
Sub direcția lui Ioan Gălățean începe să producă și ajunge să facă export în toată lumea. După lovitura de stat din decembrie 1989, ca mai în toate domeniile performante din România, la comanda provenită de afară, fabrica se privatizează și se îndreaptă cu pași înceți și siguri spre dispariție. Atât
suedezi cât și americanii nu aveau nevoie de concurență. Între timp scârbit de manevrele care se făceau, Ioan Gălățeanu pleacă de la conducerea acesteia. Nu după mult timp este trecut în rezervă.
În anul 2006, aproximativ 70% din cifra de afaceri a companiei era generată de producția de diamante, iar restul, din fabricarea de produse abrazive. De asemenea, două treimi din producție era exportată, principala destinație fiind Olanda. Producția fabricii era de peste 6 milioane de carate de diamant sintetic în anul 2004, scăzând la 2,7 milioane carate în anul 2005. Societatea a fost subordonată Ministerului de Interne până în anul 2005, când a fost preluată de AVAS.
În decembrie 2006, compania Rami Dacia a fost privatizată, Asociația Salariaților preluând pachetul de 100% din acțiuni de la AVAS. Întreaga tranzacție a fost în valoare de 8,4 milioane euro, din care prețul pachetului de acțiuni a reprezentat 4,5 milioane euro, 2 milioane euro investiții de dezvoltare, un milion euro în capital de lucru și 830 mii euro, investiții de mediu.
În final lucrurile au ajuns unde a fost planificat. Pe locul Rami Dacia astăzi se găsește un parc de distracții.
Ioan Gălățean după ce a ieșit la pensie și-a cumpărat o casă în Bistrița unde a și locuit o perioadă de timp. Apoi s-a mutat în București unde în 2012 a decedat. Atât Rami Dacia, cât și Ioan Gălățean, omul care a condus întreprinderea, au devenit doar o amintire….