Desi în România exista pesteri unice în lume, acestea nu sunt protejate asa cum ar trebui. Chiar daca Institutul de Speologie face eforturi semnificative pentru ca aceste comori sa fie conservate, acesta nu poate face fata vânatorilor de oase si de animale cavernicole, din moment ce nu au suficient sprijin din partea autoritatilor. Oana Moldovan, cercetator al acestui institut declara ca „nimanui nu-i pasa de patrimoniul României”.
România este o tara care nu duce lipsa de comori. Din pacate însa, adevaratele valori ale acesteia nu sunt pretuite asa cum ar merita, ba dimpotriva, sunt uitate, lasate în paragina sau chiar distruse. În România exista pesteri unicate în lume si, desi sunt mai multe institutii care încearca sa pastreze aceste comori intacte, ele nu au suficient sprijin legislativ si uneori se întâmpla ca aceste pesteri sa fie distruse complet.
Institutul de Speologie „Emil Racovita” a fost primul de acest gen din lume si îsi datoreaza existenta initiativei marelui savant Emil Racovita, fondatorul biospeologiei. Crearea acestui institut a fost consfiintita printr-o lege speciala, promulgata la 26 aprilie 1920. Trei decenii mai târziu, în 1956, institutul a fost reorganizat, noua sa structura având sediul central la Bucuresti si o sectie la Cluj-Napoca, iar patru ani mai târziu a trecut sub egida Academiei Române, primind numele de Institutul de Speologie „Emil Racovita”. În prezent, acesta cuprinde patru compartimente cu directii si programe specifice de cercetare: compartimentul de biospeologie, compartimentul de geospeologie si paleontologie, compartimentul de carstonomie, cadastrul si protectia mediului si compartimentul Cluj-Napoca. Pentru a afla mai multe informatii despre acest compartiment dar si despre pesterile din Transilvania am vorbit cu Oana Moldovan, cercetator principal I al Institutului. Aceasta ne-a declarat ca „celelalte trei compartimente din Bucuresti sunt un pic altfel structurate decât cele de la Cluj. La noi este o combinatie fericita de biologi, geologi si geografi. Însa avem o colaborare foarte buna cu ei si multe proiecte împreuna”.
„Am vrea sa fim numiti «paznici ai pesterilor din Transilvania»”
Valoarea pesterilor din România este stiuta numai de paznicii lor, membrii acestor institutii care se ocupa de conservarea lor, iar singura motivatie pe care o au este pasiunea. Din pacate, însa, aceasta valoare este intuita si de vânatorii acestor comori, care nu sunt deloc putini. „Exista multi vânatori de oase si de animale cavernicole. În general sunt mai putini români, majoritatea fiind straini, dar ceea ce fac ei este o distrugere sistematica a pesterii. Eu as fi prescris nu doar amenzi, ci închisoare pentru fapte de genul acesta pentru ca vorbim de patrimoniul României, chiar daca oamenii nu înteleg ce este acela. Îl lasam sa ni-l distruga altii. E plin pe internet de oase din Transilvania care se vând. Croatii, de exemplu, au o lege foarte clara. Nimeni nu are voie sa intre în pesteri sau sa scoata ceva din ele si nu stiu de ce acolo se poate respecta”, marturiseste Oana Moldovan, adaugând ca „noi am vrea sa fim numiti «paznici ai pesterilor din Transilvania». Însa cercetarea este foarte prost vâzuta în România. Nu vrem sa ne laudam dar noi suntem unul din institutele de cercetare din România cu renume foarte bun în strainatate. Si totusi mai degraba sunt chemata pentru expertiza în strainatate decât în România”.
O pestera distrusa nu se mai poate reface
De asemenea, pesterile se pot distruge mult mai usor decât ne-am putea imagina. Exista pesteri cu un microclimat foarte sensibil, pe care o prezenta turistica l-ar degrada. Pâna si banala lampa cu carbid lasa urme, iar unele formatiuni foarte sensibile pot fi distruse calcând, pur si simplu, pe ele. „Pesterile se pot distrge înca de la prima vizita a unui om care nu stie pe ce calca si pe ce pune mâna. Avem un caz extraordinar de trist si care pe noi ne doare foarte mult. A fost o pestera în care s-au descoperit urme de om din neolitic. A fost închisa dar s-a spart poarta, s-a intrat în ea si s-a calcat exact pe urmele de om. Acestea erau marcate deci nu se putea gresi. Mai sunt bucati care s-au pastrat dar, în mare, s-a deteriorat ce era mai important. Asta face omul, a distrus un patrimoniu mondial. Ceva distrus în pestera nu se mai poate reface. Exista si animale în pestera, iar daca tu intri si arunci deseuri acolo, acestea mor. Si ele sunt unice… Aceste lucruri tin de patrimoniul României de care nimanui nu-i pasa. Avem o lege a pesterilor foarte proasta si total neaplicata”, a afirmat cercetatoarea Institutului de Speologie.
Românii, consumatori de hoteluri si restaurante
În acest moment recordul îl detine Pestera Vântului, care este cea mai lunga din România depasind 50 de km. Nu exista, însa, o cifra exacta si exista un club care acum o carteaza. Primele cercetari ale acestei pesteri au fost facute de Institutul de Speologie. O alta pestera cunoscuta din Transilvania este Pestera Ursilor, cea mai frumoasa pestera turistica din România si despre care se spune ca este amenajata la standarde europene. La fel, tot ce a tinut de cercetare pâna la deschiderea acestei pesteri a fost facut de angajatii Institutului de Speologie. În 1974, o galerie de mina din Apuseni a interceptat un gol subteran care a devenit mai apoi cunoscut drept Pestera Fagului. Aceasta este o adevarata raritate deoarece peretii acesteia erau acoperiti cu cristale de argonit. Desi a fost închisa cu porti de fier, minerii le-au dinamitat, au intrat în pestera, coborând pe cabluri de înalta tensiune si au început sa sparga cristalele. Aceasta frumusete a fost distrusa în proportie de 95% si ceea ce a mai ramas nu este partea semnificativa. „A fost în glorie în momentul descoperirii ei, acum este o ruina”, a declarat Oana Moldovan. Si pestera Humpleu este una foarte lunga si la ea se lucreza în continuare. „Stiu ca s-au descoperit noi galerii si probabil ca ea va fi cea mai lunga pestera din România. Este o pestera grea si dificil de explorat dar foarte foarte mare. Aceasta a fost descoperita în 1984, în urma indicatiilor unui cioban. Ea se remarca prin salile înalte de 70-100 de metri si lungi de 150-600 de metri”. Printre atractiile pesterii exista "Cascada alba", un lac umplut cu asa numitul montmilch, o substanta semisolida, alba. Ca sa nu distruga formatiunile extrem de fine, speologii folosesc doar câteva trasee, calcând, pe cât posibil, unul în urma celuilalt. Si pestera Cetatile Ponorului este un punct de atractie extraordinar. „Nu stiu cât îsi dau românii seama cât de importanta este aceasta pestera prin morfologia ei, prin spectaculozitatea intrarii”, mai sustine cercetatoarea Oana Moldovan. De asemenea, aceasta ne-a mai declarat: „Pacat ca turismul din România este la un nivel jos dar nu pot sa spun primitiv, pentru ca ne plac hotelurile de cinci stele si nu stim sa facem turism cu adevarat. Noi suntem numai niste consumatori de hoteluri si restaurante, cam asta este tot ceea ce stim sa facem. Aici s-ar putea face niste trasee frumoase, ar trebui sa fie niste rangeri acolo, care sa îti dea niste explicatii corecte despre formare asa cum în strainatate gasesti, dar nu la noi”.
12.000 de pesteri explorate în România
Întrebata despre cum au fost descoperite aceste pesteri, Oana Moldovan ne-a explicat: „Se ia o zona, se carteaza si se cauta alte pesteri. Rareori mai ai informatii de la padurari, de la vânatori sau de la populatia locala dar, de obicei, mergeau cluburile în zona si se cauta metru cu metru. Existau cluburi de speologie care la început au fost foarte active însa acum mai sunt foarte putine”. În România exista 12.000 de pesteri explorate, iar în realitate ele sunt mai multe. Dintre acestea foarte putine sunt deschise circuitului turistic. Cercetatorii au facut un studiu climatic prin care s-a demonstrat ca un anumit numar de turisti pe zi au un mare impact asupra climei din pestera si schimbarea acesteia duce indirect la distrugerea formatiunilor din ea si apare coroziunea pe pereti. „Daca sunt zone fragile de la început, strâmte, înguste sau cu apa, atunci nu pot fi propice turismului. Dar turistul român este foarte curios si indignat ca nu poate intra peste tot”, afirma cercetatoarea de la Institut. Totodata am mai aflat ca pesterile sunt Împartite pe trei categorii: A, B si C. Cele din Categoria A sunt cele mai importante si este interzis sa fie divulgata localizarea lor. „Potrivit legii si noi daca pomenim acest lucru într-un document suntem pedepsiti. Secretul este cea mai buna protectie, nu suntem noi cei care spunem acest lucru, este o întreaga lume speologica, marturiseste Oana Moldovan. O lege implacabila spune ca o pestera accesibila publicului este complet distrusa în mai putin de un an.
Andreea Mitrica
