”Maestrul de ceremonii”, păpușarul dispariției efective a Complexului cultural din Piața Mihai Eminescu, unde se afla sediul central al firmelor patronilor de la Metropolis, dar și a altor instituții, a fost un obscur subinginer mecanic din fosta Zonă Industrială a municipiului Bistrița, Adolf Bloos, ajuns după evenimentele tulburi din Decembrie 1989 în fruntea celui mai important sindicat din județul Bistrița-Năsăud.
Ulterior evenimentelor, Adolf Bloos a dat următoarea explicație sau motivație ”ingineriilor” comise, ”…cui nu știe ce vremuri au fost, îi este ușor să vorbească. Am preluat un imobil pe care nimeni nu avea bani să-l termine. Acum se uită toate aceste lucruri. A trebuit să vindem etajul doi și trei Consiliului Județean, iar cele 300 de milioane au fost folosite, până la ultimul leuț, pentru mai face ici și acolo unele lucrări pentru interioare, dar și pentru a închide unele părți ale construcției.” Bloos a mai spus că, deși a ofertat în repetate rânduri primarii Bistriței din perioada respectivă, pentru a prelua spațiile din imobil, niciunul dintre aceștia nu s-a arătat interesat de această propunere.
Ajuns după evenimentele din Decembrie 1989, liderul județean al CNSRL-Frăția, acest personaj dispărut din peisajul public actual, în întreaga lui activitate a fost preocupat să desfășoare activități la limita legalului sau dincolo de această limită, în folos propriu, în ceea ce privește administrația abuzivă a fostului patrimoniului al UGSR (Uniunea Generală a Sindicatelor din România) din județul Bistrița-Năsăud, respectiv Complexul Cultural din Piața Mihai Eminescu, dar și a altor locații.
Toate această avere uriașă, spațiile respective, prin manevre oculte ale lui Adolf Bloos și a unui grup apropiat acestuia au fost închiriate, subînchiriate prin intermediari într-o primă fază, iar apoi înstrăinat, prin manevre frauduloase către anumite societăți comerciale, care nu au avut nicio legătură cu activitatea sindicală.
Pentru construcția acestui complex cultural, un centru unic în România acelor timpuri, au fost demolate 175 de case, iar în final megaconstrucția trebuia să cuprindă o sală de spectacole de 1.000 de locuri și o scenă adaptabilă, identică cu a marilor teatre moderne ale lumii, o sală specială de balet, o sală complexă de sport, săli pentru diverse activități de club, pentru pictură și sculptură, bibliotecă multifuncțională, cine-club și săli de expoziții. Mai mult, clădirea a fost proiectată pentru un teatru și cinematograf în aer liber, o grădină suspendată de 7.000 de metri pătrați, dar și o parcare subterană uriașă pentru câteva sute de autoturisme sub actualul parc din Piața Mihai Eminescu. Proiectul a fost gândit și realizat de un grup de arhitecți de la Institutul de Proiectări Bistrița, condus de Emil Lefermann și din care au făcut parte Nicolae Tașcă, Eugen Costache și Ioan Iosif Gătej.
Imediat după evenimentele tulburi din Decembrie 1989, complexul cultural din Piața Mihai Eminescu a intrat în patrimoniul uneia dintre cele patru confederații sindicale desprinse din UGSR-Frăția. Ajungând în fruntea mișcării sindicale din județul Bistrița-Năsăud, Adolf Bloos s-a făcut remarcat prin devalizarea până la dispariție a întregului patrimoniu sindical, prin manevre și acțiuni care țin de sfera penalului.
”Operațiunea” s-a derulat după un scenariu extrem de bine gândit și conceput, pus în operă pas cu pas.
Printr-un ”Mandat special”, având numărul 499, la data de 2 august 1994, semnat la timpul respectiv de viitorul mare politician PSD Miron Mitrea, dar și viitor inculpat și condamnat pentru fapte de corupție de mai târziu. Adolf Bloos a fost a fost ”împuternicit ” să reprezinte organizația sindicală județeană CNSRL-Frăția, la încheierea oricărui act juridic cu privire la patrimoniul organizației, respectiv cele privind realizarea înscrierii în documentele de publicitate imobiliară și perfectarea contractului de vânzare-cumpărare potrivit Hotărârii nr.7 din 29.07.1994 a Consiliului Județean Bistrița-Năsăud.
Mandatul, după cum am arătat a fost semnat de Miron Mitrea, cu toate că la data emiterii acestuia nu mai era în măsură să o facă, însă a continuat să emită și să semneze acte în calitate de președinte executiv al CNSRL-Frăția. La momentul respectiv, Adolf Bloos a fost promovat, și nu ales, la conducerea organizației sindicale județene. Înregimentându-se și politic pentru a servi unor interese politice, devenind în acelaș timp și vicepreședinte a filialei PDSR (PSD) Bistrița-Năsăud.
Ca urmare, prin manevre în afara legii, Complexul Cultural din Piața Mihai Eminescu a intrat în proprietatea CNSRL-Frăția, de fapt al liderului sindical județean Adolf Bloos. Justiția și-a făcut și ea datoria prin sentința nr. 782, pronunțată în Dosarul nr. 732 din 1990, a judecătoriei București. Prin acest act s-a conferit personalitate juridică Confederației Naționale a Sindicatelor Libere din România. Complet în afara legii, pe această bază , CNSRL/Frăția se declar ”succesorul universal”al patrimoniului fostului UGSR.
Cu acestea la mână, Adolf Bloos înregistrează în foaia de avere a cărții funciare la nr. 8486, Casa de Cultură a Sindicatelor, în suprafață de 4659 mp, ca proprietate a CNSRL-Frăția, fiind degrevată de sarcini. ”Operațiunea” a fost ilegală deoarece asupra fostului patrimoniu al UGSR mai aveau drept de moștenire și alte organizații sindicale, neafiliate CNSRL-Frăția.
”În baza sentinței 782, pronunțată în dosarul 732/1990 la Judecătoria Sectorului 1 București, CNSRL-Frăția s-a declarat ”succesorul universal al patrimoniului fostului UGSR”, deși nu era singura confederație sindicală rezultată din dezmembrarea fostei Uniuni. Liderul CNSRL-Frăția Bistrița-Năsăud de la vremea aceea, Adolf Bloos, a înregistrat în foaia de avere a organizației noua casă de cultură în suprafață de 4659 mp, iar în toamna anului 1994 a trecut la vânzarea ei pe bucăți. Unul dintre cumpărători a fost omul de afaceri Gelu Drăgan.
Azi, CNSRL-Frăția e doar un sindicat de tristă amintire, iar Adolf Bloos a ieșit complet din peisaj.
Dar manevrele oculte nu s-a opri aici, după ce Adolf Bloos s-a văzut ”proprietar” cu acte în regulă, a complexului Cultural din Piața Mihai Eminescu, la data de 14 octombrie 1994, a încheiat cu Mircea David, fostul președinte al Consiliului Județean Bistrița-Năsăud, un contrat de vânzare-cumpărare din care spicuim câteva prevederi.
”Subsemnata (vânzătoare) vând numitei cumpărătoare (Consiliul Județean Bistrița-Năsăud) 1033 mp din imobilul construcției situate în municipiul Bistrița, piața Mihai Eminescu, înscrisă în CF nr. 5874 Bistrița, nr. top. 8486, identificat potrivit anexelor 1-4, că fac parte din prezentul contract…”.
”Prețul vânzării este de 335.000.000 lei, din care până la data încheierii prezentului contract s- achitat suma de 60.000.000 lei, urmând ca 40.000.000 lei să fie achitați în termen de două luni, dar nu mai târziu de 17 octombrie 1996”…
Uimitoare și de neînțeles pare clauza prevăzută la punctul 2, alineatul b al contractului, potrivit căreia: ”restul de plată de 235.000.000 lei este aferent suprafeței de 459,45 mp la prețul de 305 USD/mp, având în vedre cursul de schimb leu/dolar SUA, stabilit de Banca Națională a României în ziua efectuării plății”…
Atrage de asemenea atenția și punctul 14 al contractului care precizează că:”…taxele privind autentificarea acestui contract urmează a fi suportate de Consiliul Județean Bistrița-Năsăud… cu precizarea că acestea sunt ”în sumă totală de 53.600.000 de lei și s-a achitat la data încheierii prezentului contract, suma de 500 lei, urmând ca restul sumei să fie achitat conform aprobării date de Ministerul Finanțelor cu nr. 69.807/4.10.1994. În această situație s-ar fi impus anularea intabularii și tragerea la răspundere penală a celor vinovați, întrucât vânzarea, respectiv cumpărarea unui bun care nu-ți aparține este nulă de drept. ”
Ulterior, tot prin manevre ciudate, spațiul de 459,45 mp a fost donat abuziv la Radio 21, postul de radio al PSD, cu toate că suprafața revenea Consiliului Județean Bistrița-Năsăud conform contractului amintit.
Într-un spirit dictatorial total abuziv, Adolf Bloos a dispus cu de la sine putere închirierea spațiilor de la parterul complexului, către SC ”Ina” SRL, aparținând unui coleg de partid, Marcel Ilișuan, cunoscut sub apelativul de ”Bili” în rândul amicilor, un personaj extrem de controversat la momentul respectiv, în prezent decedat. Acesta la rândul lui a subînchiriat aceste spații, astfel că locația respectivă s-a amenajat un Cazinou, o sală de bingo și poker, mese de biliard, baruri. Persoane cunoscătoare a dedesubturilor acestor afaceri susțineau că Marcel Ilișuan primea câte 7 milioane de lei vechi, doar pentru închirierea unui singur spațiu, de exemplu, locația pentru un bar, însă în documentele contabile se treceau doar 5 milioane, restul de două milioane întrând într-un așa-numit ”fond de protocol”.
Pentru întregul spațiu închiriat de către SC ”Bingo Cazino”, patronii în cauză plăteau lunar 12 milioane, însă în documente se consemnau 10 milioane, iar diferența intra în același misterios ”fond de protocol”.
Ulterior, prețul chiriilor a crescut, la presiunea lui Marcel Ilișuan, la îndemnul lui Adolf Bloos.
O altă parte a complexului a fost subînchiriată de același Marcel Ilișuan la SC ”Emi-Corporation Serv” SRL, cu activități de 7 milioane lunar, în acte 5 milioane, două milioane intrând în ”fondul de protocol”.
De asemenea, unele voci afirmă că la momentul respectiv, Adolf Bloos, profitând de poziția pe care o avea față de patronii de la SC ”Club-Cazino”, a început să joace la Bingo, câștigând importante sume de bani. În preajma lui era văzut permanent un personaj interesant, Nicolae Buzea, pe post de bodyguard, cunoscut de serviciile speciale pentru pasiunea aproape bolnăvicioasă a acestuia pentru arme și substanțe explozive.
Individul în cauză se pare că a suferit un mic accident în urmă cu mult timp, manevrând imprudent asemenea dispozitive.
După schimbările politice petrecute la sfârșitul anului 1996, Adolf Bloos, datorită incompatibilității politice cu cei veniți la putere a intrat în conflict cu aceștia. Astfel, noul președinte al Consiliului Județean Bistrița-Năsăud, nu a fost de acord cu achitarea sumei de 235.000.000 lei, ce reprezenta contravaloarea spațiului de 459.45 mp, întrucât fostul partid de guvernământ, a înlesnit înființarea postului de Radio 21 căruia i-a oferit mai multe încăperi din spațiul respectiv. Pe fondul acestui conflict, Adolf Bloos l-a destituit pe redactorul șef al Radio 21 din perioada respectivă, acuzând sprijinul insuficient pe care l-a primit pe calea undelor în bătăliile politice purtate.
Complexul din strada Mihai Eminescu, însușirea acestuia prin manevre oculte, frauduloase, nu a rămas fără un răspuns, ”tortul” era prea bogat ca să nu fie dorit și de alții. BNS, împreună cu CNS-Cartel Alfa au intentat un proces de stabilire a competențelor privind administrarea în comun a patrimoniului fostului UGSR, fiind vizat direct Complexul din Str. Eminescu. Prin mijloace numai de el știute, gurile rele vorbesc despre acțiuni nu tocmai ortodoxe asupra judecătorilor de la diferite instanțe, Adolf Bloos a reușit să câștige atât procesul de la Tribunalul Bistrița-Năsăud, cât și recursul de la Curtea de Apel Cluj, prin care s-a dat drept de folosință și în continuare a spațiilor revendicate de concurență. Deși a fost înaintată o ”întâmpinare” aceleiași instanțe de la Cluj, rezultatul a rămas neschimbat, chiar dacă situația complexului a fost prezentată și președintelui României.
A rămas un mister de nepătruns destinația banilor încasați din vânzarea spațiilor din Complexul din Eminescu. Orice vânzare făcută de Adolf Bloos și compania, trebuia să fie vizată de șefii de la București, fie că s-au numit Miron Mitrea, Pavel Tudoran sau Marius Petcu, după caz. Toţi au ştiut la vremea lor de vânzarea respectivelor spaţii şi le-au patronat.
Mult mai târziu, un ziarist din Bistriţa a făcut o dezvăluire senzaţională, că în luna octombrie 1995, CNSLR-Frăţia Bistriţa-Năsăud trimitea la Bucureşti suma de 1,5 miliarde de lei, într-o valiza diplomat securizată, bani care vor salva confederaţia de la dispariţie. Fără nici un dubiu suma respectivă de bani provenea din vânzarea unor spaţii din imobilul situat în piaţa Mihai Eminescu.
Un raport de expertiză întocmit în dosarul cu numărul 2324/1996 de la Tribunalul Bistriţa, proprietarii tabulari ai imobilului situat în Piaţa Mihai Eminescu erau următorii: SC Fapa SRL şi Ceuca Maria cu 62,36 mp, SC EMI Corporation Serv SRL cu 418,611 mp, Consiliul Judeţean Bistriţa-Năsăud 1033,1 mp, SC Romelmar Com SRL 94,7 mp, SC Bingo Club SA Bistriţa cu 2574,63 mp, restul suprafeţei fiind deţinută de CNSLR Frăţia, aproape 10 mii mp. Aceeaşi expertiză calcula la suma de peste 37 de miliarde de lei vechi valoarea respectivului imobil, în timp ce spaţiile deţinute de CNSLR Frăţia valorau la începutul anului 2000, adică în urmă cu 14 ani, peste 11 miliarde de lei.
