Bistrițenii care sunt cercetați în stare de libertate. Gherla DIICOT cu miros de alcool.

Magistrații de la Curtea de Apel Cluj au respins cererea DIICOT de a-i aresta preventiv pe inculpații Ghețe Virgil, Naț Teodor, Ioan Vasile Păcurar, Tetiș Abraham Vasile Claudiu și Virgil Ghețe. Gazeta de Bistrița vă prezintă motivarea instanței în acest caz care pare ca o nouă gherlă a DIICOT marca șefului de la Cluj, Mircea Hrudei. Acesta este singurul caz de la Curtea de Apel Cluj în care s-a respins cererea parchetului de arestare.

“Ministerul Public Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – DIICOT – Serviciul Teritorial Cluj reprezentat prin procuror Radian Kreiszer Tudor.

Reprezentantul Parchetului susţine propunerea de arestare preventivă pentru inculpatul GHEȚE VIRGIL, propunere care s-a formulat la 6 martie 2013, prin care se solicita luarea măsurii arestării preventive pe o durata de 29 zile începând cu data de 7 martie 2013, fata de solicitarea scrisă.

Arata ca in cauza sunt indicii temeinice si probe că inculpatul a comis infracțiunea prev. de art. 12  lit.b din Legea nt. 78/2000. Având in vedere ca a mai prezentat instanţei starea da fapt pentru alţi inculpaţi nu mai insista cu privire la aceasta, însă solicita a se avea în vedere că exista caz de conexitate pentru inculpatul  de azi. Pe scurt, arată că această cauză a fost  înregistrată la DIICOT Serviciul Teritorial Cluj și priveşte un grup infracțional organizat constituit pentru comiterea de acte de evaziune fiscala si de producere de produse accizabile in afara unui antrepozit fiscal autorizat    raportat la faptul că PACURAR IOAN VASILE si ceilalți inculpaţi din propunerea din 6 martie 2013 ar fi constituit un astfel de grup si ar fi acționat din 2012 până la data perchezițiilor din 5 martie 2013 în sensul unei producții ilicite de alcool în cadrul SC Prod Acta Line SRL.  Bunurile produse ilicit care sunt supuse accizelor  din momentul când au fost produse nelegal au fost sustrase, ascunse pentru a nu putea fi supuse impozitării și în continuare comercializate.

Apărătoarea inculpatului cere respingerea propunerii in opinia ei  neexistând indicii care să creeze instanțe opinia personală că inc. a comis această faptă. La dosar există ordonanţa de reținere nr. 11 din 6 martie 2013 în care se menționează faptul că inculpatul GHEȚE VIRGIL ofiţer de poliție judiciară în cadrul IPJ Bistriţa Năsăud în mod repetat ar fi sprijinit cu intenție gruparea infracțională a inculpatului PĂCURAR IOAN VASILE.

În propunerea de arestare de față se spune că în cursul efectuării actelor premergătoare s-a constatat că în perioada  27.02.1012 – 28.02.2013 la solicitarea inculpatului PĂCURAR IOAN VASILE. GHEȚE VIRGIL i-a permis accesul la informaţii care nu sunt supuse publicului. Prima dată se spune că în repetate rânduri pentru ca apoi să se revină și se spune că pentru o singură dată l-a ajutat.

Verificarea urmăritorilor

În realitate inculpatul PACURAR IOAN VASILE i-a spus lui GHEȚE VIRGIL că a avut un incient cu o persoana si i-a comunicat numele si  nr. de inmatriculare al masinii. Inculpatul GHEȚE VIRGIL a solicitat o informaţie cu privire la  identificarea masinii de la agentul care are aceste date si i-a solicitat inculpatului P. sa depună o plângere si astfel el nu si-a incalcat atributiile de serviciu. La dosar se mai retine că ar fi primit o suma de bani, dar din moment ce existau organe care supravegheau activitatea respectiva firesc era sa fie anuntate de indata cu privire la fapta din parcare.             Nu se spune suma de bani, si aşa cum a mai aratat la urmărirea penala inculpatul nu a primit nicio suma de bani de la PACURAR IOAN VASILE.Cu privire la identitatea persoanei respective arata ca aceasta nu s-a putut identifica, la dosar nu exista elemente ca inc. ar fi verificat identitatea persoanei despre care face vorbire inculpatul P.. Nu exista un proces verbal sau o declaratie data de persoana in cauza si nu se poate insuşi modalitatea defectuoasa a derulării evenimentelor. In aceasta speta inc. GHEȚE VIRGIL nu a savârşit nicio fapta de natura penala.

Din materialul probator au rezultat probe şi indicii temeinice în sensul că inculpatul PACURAR IOAN VASILE, în cursul anului 2012, posibil începând cu luna iunie, a iniţiat un grup infracţional organizat specializat în comiterea infracţiunilor de evaziune fiscală şi de producţie de produse accizabile în afara antrepozitelor fiscale autorizate, activităţi infracţionale care s-au desfăşurat sub paravanul SC PROD ACTA LINE SA, punctul de lucru Şieu Măgheruş, judeţul Bistriţa Năsăud, firmă pe care a preluat activul constând în fabrică de alcool cu toate instalaţiile aferente de la SC PRISMA PROD SRL.

Locotenenții grupului infracțional

Principalii „locotenenţi” ai liderului grupului infracţional organizat sunt inculpaţii PĂCURAR MARIUS CRISTIAN– fratele inculpatului PACURAR IOAN VASILE şi TETIŞ ABRAHAM VASILE CLAUDIU– asociat în firmă alături de PACURAR IOAN VASILE. Inculpatul PĂCURAR MARIUS CRISTIAN s-a implicat în principal în activităţile nemijlocite de producere de alcool în afara antrepozitului fiscal, de scoaterea acestuia din perimetrul fabricii şi de livrare către persoanele aflate pe palierul de distribuţie. Inculpatul TETIŞ ABRAHAM VASILE CLAUDIU s-a ocupat, în principal, de finanţarea activităţii de producţie ilicită de alcool etilic şi de aprovizionarea cu materie primă, respectiv atât de achiziţionarea cerealelor cât şi de transportul lor la sediul punctului de lucru.

Liderul grupului infracţional l-a racolat pe inculpatul M.M.N. pentru ca acesta să conducă întregul proces tehnologic  din fabrică, având pregătire în domeniul industriei alimentare şi experienţă într-o funcţie similară în perioada în care a funcţionat fabrica de alcool a SC PRISMA PROD SRL.

Blatul de la Direcția Județeană de Accize și Operațiuni Vamale

Datorită specificului perioadei parcurse de societate, respectiv aceea a procedurii de autorizare ca antrepozit fiscal şi de autorizare pentru producţie de băuturi spirtoase, inculpatul PACURAR IOAN VASILE l-a racolat ca persoană de sprijin pe inculpatul NAȚ TEODOR, angajat în cadrul DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE ACIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE Bistriţa Năsăud.

Fără a se putea stabili începutul activităţii infracţionale, posibil încă din vara anului 2012, instalaţia de alcool din cadrul fabricii situate în Şieu Măgheruş nr. 282, a început să producă alcool etilic rafinat în mod ilicit pe care inculpaţii l-au distribuit „la negru”, disimulând produsul în recipiente etichetate cu denumiri precum soluţie antimucegai, lichid de spălat parbrize, apă de gură şi altele, alcoolul fiind colorat posibil cu fenolftaleină şi, ulterior, tratat cu mici cantităţi de acid citric pentru a înlătura culoarea.

În data de 19.12.2012, antrepozitarul propus a intrat în probe tehnologice până la data de 15.02.2013. În fapt, inculpaţii au produs alcool etilic pe care l-au sustras din instalaţie, perioada de probe tehnologice conferind o aparenţă de legalitate pentru activităţile infracţionale.

La finalizarea perioadei de probe tehnologice instalaţia a fost sigilată de reprezentanţii DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE ACIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE Bistriţa Năsăud, printre care s-a aflat inculpatul NAȚ TEODOR. Şi după această dată a continuat producţia ilicită de alcool etilic rafinat, ascunderea produsului, transportarea acestuia în afara incintei fabricii şi livrarea către distribuitori.

La percheziţia din data de 05.03.2013 s-a constatat că instalaţia de produs alcool din fabrică se afla în parametri care indicau o activitate de producţie nocturnă, iar în perimetrul în care se află fabrica, într-un depozit închiriat de SC PROD ACTA LINE SA  de la SC PRISMA PROD SRL a fost descoperită cantitatea de aproximativ 10.000 de litri de alcool etilic rafinat de concentraţie 93 % concentraţie alcoolică, produsul fiind ambalat în recipienţi de plastic de 1 şi 5 litri, unele PET-uri purtând etichete cu inscripţii de tipul „lichid antimucegai”.

Conform adresei DRAOV Cluj, nr. 4444/J/06.03.2013 ANAF – ANV s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 286.884 lei reprezentând accize.

Inculpatul NAȚ TEODOR a sprijinit, cu intenţie, activităţile ilegale de producere de produse accizabile în afara antrepozitului fiscal şi de evaziune fiscală, avertizându-i pe membrii grupului infracţional organizat anterior efectuării controalelor din partea D.R.A.O.V. Cluj şi a subunităţilor arondate, cu referire la D.J.A.O.V. Bistriţa Năsăud, efectuând controale cu caracter formal, lipsite de eficienţă, aplicând cu intenţie în mod ineficient sigiliile vamale pe instalaţia de producere de alcool, cu scopul de a permite membrilor grupului  să sustragă alcool din instalaţie şi informându-i pe  învinuiţi cu privire la informaţiile şi datele deţinute la nivelul autorităţii vamale în legătură cu activităţile ilicite desfăşurate în cadrul SC PROD – ACTA LINE SA.

În cursul efectuării actelor premergătoare începerii urmăririi penale s-a constatat că în perioada 27.02.2013 – 28.02.2013, la solicitarea inculpatului PACURAR IOAN VASILE, inculpatul GHEȚE VIRGIL i-a permis accesul la informaţii ce nu sunt destinate publicităţii, respectiv cele obţinute în urma accesării bazei de date DEPABD cu privire la cadre şi autoturisme de serviciu care ar fi putut fi implicate în combaterea activităţilor ilicite menţionate; în data de 28.02.2013, în intervalul orar 14,24 – 14,25, inculpatul PACURAR IOAN VASILE i-a remis inculpatului GHEȚE VIRGIL o sumă de bani pentru a-l recompensa pentru informaţiile oferite.

S-a apreciat că în speţă dispoziţiile art.143 C.p.p., îşi găsesc aplicabilitatea întrucât aşa cum am expus mai înainte există indicii temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că inculpaţii au săvârşit o faptă prevăzută de legea penală. Pentru infracţiunea de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat, prev. şi ped. de art. 7 alin. 1 şi 3 din Legea 39/2003,  pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 5 la 20 ani şi interzicerea unor drepturi;  evaziune fiscală prev. şi ped. de art. 9 alin. 1 lit. a din Legea nr. 241/2005, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 2 la 8 ani şi interzicerea unor drepturi;   producere de produse accizabile ce intră sub incidenţa sistemului de antrepozitare fiscală în afara unui antrepozit fiscal autorizat de către autoritatea fiscală competentă, prev. şi ped. de art. 296 ¹  alin. 1 lit. b Codul Fiscal, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 2 la 7 ani, pentru infracţiunea prev. şi ped. de art.12 lit. b din Legea nr. 78/2000 pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 1 la 5 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Apărarea inculpatului urmează a fi analizată

Evident că apărările inculpatului urmează a fi analizate în cursul cercetărilor penale ce vor decurge în continuare, însă trebuie luate în considerare şi în acest moment procedural, pentru a nu recurge la cea mai excesivă dintre măsurile preventive, consecinţele luării unei asemenea măsuri fiind mult mai grave.

În acest context, invocarea nevoilor anchetei într-un mod general şi abstract nu este suficientă pentru a justifica luarea măsurii preventive; dacă riscul că inculpatul va încerca să ascundă dovezi sau riscul presiunii asupra martorilor sau al obstrucţionării anchetei în alte moduri este formulat de o manieră generală ,fără a se indica fapte concrete care să arate că acel risc există în realitate ,nu se impune luarea acestei măsuri.

Instanţa apreciază în acest moment că în cauză condiţia impusă de art. 148 lit. f Cod procedură penală cu privire la „existenţa probelor că lăsarea în libertate a inculpatului  prezintă pericol concret pentru ordinea publică” nu subzistă.

În primul rând, condiţia „pericolului pentru ordinea publică” solicitat de lege nu poate fi apreciat ca fiind dat de gravitatea sporită a faptelor de care este acuzat inculpatul şi de rezonanţa în rândul opiniei publice, determinând reacţia negativă a acesteia faţă de împrejurarea că persoane asupra cărora planează astfel de acuzaţii sunt cercetate în stare de libertate.

Instanţa apreciază că sintagma conţinută în cuprinsul textului legal menţionat anterior presupune existenţa unor riscuri de natură a pune în primejdie funcţionarea normală a instituţiilor statului, menţinerea liniştii cetăţenilor şi respectarea drepturilor acestora, elemente ce decurg atât  din circumstanţele reale ale cauzei, cât şi din cele personale privindu-l pe inculpat şi care în prezent nu sunt reliefate.

Ce spune CEDO

De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat în mod constant (CEDH, 26 ianuarie 1993, W. c/ Suisse; Van der Tang c/a Espagne din 13 iulie 2005) că necesitatea detenţiei provizorii nu poate fi evaluată in abstracto, continuarea încarcerării nu se justifică într-o cauză dată decât dacă indicii concrete impun luarea în considerare a unui interes public ce are a fi protejat precumpănitor, în pofida prezumţiei de nevinovăţie, faţă de regula respectării libertăţii individuale fixată de Convenţie.

Pe de altă parte, reacţia promptă a organelor judiciare în momentul luării şi menţinerii măsurilor preventive trebuie să fie în deplină concordanţă cu dispoziţiile art. 136 Cod procedură penală, unde se prevede scopul acestora, şi anume „pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal ori pentru a împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei”.

De asemenea, dacă „pericolul concret pentru ordinea publică” la care se referă art. 148 lit. f Cod procedură penală ar fi apreciat în continuare prin prisma rezonanţei sociale a faptelor de care este acuzat inculpatul, făcându-se abstracţie de prevederile art. 136 Cod procedură penală, instanţa apreciază că s-ar da măsurii preventive o altă natură juridică, mai exact una punitivă, ori „funcţionalitatea unei astfel de măsuri constă în a preveni sau înlătura împrejurările care împiedică realizarea în bune condiţiuni a procesului penal, creându-se totodată confuzii între „pericolul social pentru ordinea publică” în cazul lăsării în libertate a unei persoane şi pericolul social generic stabilit de legiuitor pentru anumite infracţiuni. (N. Volonciu – Tratat de procedură penală – parte generală , Editura Paideia).

Instanţa apreciază astfel că măsurile alternative ce sunt oferite de legislaţia română, respectiv măsura obligării de a nu părăsi ţara , reglementată de art. 145/1 Cod procedură penală, oferă garanţiile suficiente care să asigure buna desfăşurare a procesului penal în continuare cu inculpatul în stare de libertate, prin stabilirea în sarcina acestuia a obligaţiilor menţionate în dispozitiv.

După cum rezultă din examinarea normelor interne – procesual penale şi constituţionale, interpretate prin coroborare şi prin prisma dispoziţiilor art.5 din Convenţia Europeană privind Protecţia Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, dreptul la libertate este un drept inalienabil, la care nu se poate renunţa, iar garanţiile ce îl însoţesc privesc toate persoanele, având în vedere rolul primordial al acestuia într-o societate democratică.

Faţă de principiul expus, rezultă cu necesitate că normele legale ce prevăd cazurile în care se poate realiza o abatere de la principiul că nicio persoană nu poate fi privată de libertatea sa, au caracter derogatoriu, iar cazurile pe care le reglementează nu pot fi interpretate decât restrictiv. Aceasta, deoarece regula în materie o constituie starea de libertate, iar orice restrângere sau atingere, în orice mod şi de orice intensitate a substanţei dreptului imprimă acestuia un caracter relativ.

Aşa fiind, cazurile în care legea naţională şi normele europene acceptă ca fiind licită privarea de libertate sunt reglementate prin norme imperative şi exprese, enumerările folosite de legiuitor fiind limitative şi exhaustive.

Astfel, în jurisprudenţa sa, CEDO a dezvoltat patru motive fundamentale pentru a justifica arestarea preventivă a unui acuzat suspectat că ar fi comis o infracţiune: pericolul ca acuzatul să fugă (Stogmuller împotriva Austriei – Hot. din 10 nov.1969; riscul ca acuzatul, odată repus în libertate, să împiedice administrarea justiţiei (Wemhoff împotriva Germaniei, Hot.din 27 iunie 1968); să comită noi infracţiuni (Matzenetter împotriva Austriei Hot.din 10 nov.1969); sau să tulbure ordinea publică (Letellier împotriva Franţei, Hot.din 26 iunie 1991 şi Hendriks împotriva Olandei, Hot.din 5 iulie 2007).

Pericolul de împiedicare a bunei desfăşurări a procedurii penale nu poate fi invocat în mod abstract de autorităţi, ci trebuie să se bazeze pe probe faptice (Becciev împotriva Moldovei din 4 oct.2005). La fel este şi cazul tulburării ordinii publice: dacă un astfel de motiv poate intra în discuţie din perspectiva art.5 în aceste circumstanţe excepţionale şi în măsura în care dreptul intern recunoaşte această noţiune, el nu poate fi considerat ca relevant şi suficient decât dacă se întemeiază pe fapte de natură să demonstreze că punerea în libertate a deţinutului ar tulbura într-adevăr ordinea publică (Letellier citată anterior paragr.51).

Pe de altă parte, CEDO a statuat că, potrivit art.5 paragraf 3, autorităţile trebuie să ia în considerare măsuri alternative arestării preventive, în măsura în care acuzatul le oferă garanţii în ceea ce priveşte prezentarea sa la proces.

Plecând de la jurisprudenţa CEDO, instanţele interne au definit de-a lungul timpului criterii şi elemente care trebuie avute în vedere în analiza existenţei „pericolului pentru ordinea publică”, printre care reacţia publică declanşată din cauza faptelor comise, starea de nesiguranţă ce ar putea fi generată prin lăsarea sau punerea în libertate a acuzatului, precum şi profilul personal al acestuia.

Totodată, instanţele naţionale au mai stabilit că pericolul pentru ordinea publică la care se face referire nu este prezumat, ci trebuie dovedit, în special dacă este vorba de riscul ca inculpatul să comită o nouă infracţiune sau de reacţia publică declanşată de faptele comise. Rezonanţa în opinia publică, o anumită stare de nesiguranţă generată de faptele comise sau aspectele referitoare la persoana acuzatului au fost evidenţiate ca elemente constitutive ale pericolului pentru ordinea publică, noţiune care nu trebuie confundată cu cea de „pericol social al faptelor” comise.

Doar înţelegând în maniera descrisă semnificaţia libertăţii şi a privării de libertate se poate realiza în concret şi în mod efectiv scopul esenţial al reglementării dreptului la libertate, cel al protejării individului împotriva arbitrariului autorităţii.

Raportat la considerentele de mai sus, la caracterul excepţional al unei măsuri preventive privative de libertate, caracter recunoscut de dispoziţiile art. 5 al C.E.D.O., instanţa va dispune respingerea propunerii arestării preventive a inculpatului şi luarea faţă de acesta a măsurii obligării de a nu părăsi ţara , impunând inculpatului obligaţiile arătate în dispozitivul prezentei.

Respinge propunerea de arestare preventivă a inculpatului GHEȚE VIRGIL, formulata de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – DIICOT – Serviciul Teritorial Cluj. În baza art.145 ind. 1 Cod proc. penală dispune luarea faţă de inculpatul GHEȚE VIRGIL a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara pe o durata de 30 zile“, arată magistrații de la Curtea de Apel Cluj într-o sentință care a fost ulterior confirmată de către ICCJ.

Tiberiu Hrihorciuc