Primăria Năsăud intenţionează să achiziţioneze de pe piaţa liberă un teren care să aibă o suprafaţă de minim 10.000 de metri pătraţi, unde să creeze spaţii propice pentru pieţarii care în zilele de joi ocupă cu tarabele domeniul public pe străzile Iulian Marţian şi Gării.
Sursele Gazetei de Bistriţa spun că primarul Mircea Romocea ar fi ochit deja un astfel de teren care aparţine unui bun prieten de-al său, fost partener de afaceri. Pieţarii însă nu vor nici în ruptul capului să fie mutaţi în zona respectivă, întrucât terenul este poziţionat chiar pe malul Someşului, peste calea ferată.
La început de mandat ca primar al Năsăudului, Mircea Romocea a lăsat impresia că vrea să pună ordine în oraş şi să crească veniturile la bugetul local. Prima neregulă pe care ar fi depistat-o a fost legată de concesionarea de către administraţia locală a pieţei agroalimentare către un agent economic. Neregula consta în faptul că în contract era stipulată obligaţia concesionarului de a plăti o redevenţă lunară primăriei doar strict pentru suprafaţa pe care se întinde piaţa agroalimentară, deşi în zilele de joi în afară de această zonă, alte două străzi – Iulian marţian şi Gării – sunt efectiv blocate de tarabelor celor care vin la Năsăud să îşi comercializeze mărfurile, aşa numiţii pieţari. Potrivit lui Mircea Romocea, administraţia locală a avut doar de pierdut sume importante de bani la buget din cauza contractului prost întocmit. Ca urmare, începând încă din toamna anului trecut, cu aprobarea consilierilor locali, piaţa agroalimentară a trecut în administrarea primăriei năsăudene, ai cărei angajaţi au început să colecteze taxele direct de la cei care îşi comercializează produsele agroalimentare, şi nu numai. Dacă până atunci concesionarul plătea administraţiei locale echivalentul a 1.600 de euro pe lună, s-a constat că suma care se poate colecta lunar dacă primăria administrează direct piaţa, este cu mult mai mare între 3.000 şi 5.000 de euro lunar.
Străzi blocate sută la sută în zilele de joi
Toate bune şi frumoase până aici, însă a rămas problema descongestionării străzilor Iulian Marţian şi Gării. Străzile cu pricina sunt total blocate din cauza tarabelor aşezate de pieţari pe trotuare, astfel încât circulaţia pe acestea este imposibilă. Drept urmare, oamenii care vin la piaţă pentru achiziţionarea diferitelor produse sunt puşi în situaţia de a circula direct pe carosabil, astfel încât maşinile nu mai au nicio posibilitate de acces, nici măcar pentru ambulanţă sau pompieri, dacă ar fi necesar.
Două variante cu cântec
Surse ale Gazetei de Bistriţa susţin că ar exista două variante pentru mutarea comercianţilor, variante ochite de Mircea Romocea. Una dintre acestea ar fi într-o incintă ce aparţine unui om de afaceri din Năsăud, George Căluş, şi care până nu demult a fost închiriată companiei Ambient. Cea de a doua, este o suprafaţă de teren situată pe malul Someşului în imediata apropiere a punţii pietonale care leagă oraşul de cartierul Luşca. Însă aici problema este una majoră. Pentru accesul în acea zonă, trebuie traversată calea ferată, acces care este de fapt unul pietonal şi nicidecum unul pentru maşini, cu care de altfel pieţarii îşi transportă mărfurile pentru comercializare. Pentru amenajarea unui punct de trecere cu autovehiculele, primăria ar fi nevoită să primească avizul din partea CFR şi pe lângă aceasta să suporte şi cheltuielile pentru semnalizarea luminoasă a acestuia, care ar duce la o cheltuială de câteva milioane de lei de la buget. În plus nu există utilităţile necesare unui astfel de obiectiv.
Prietenul… la nevoie se cunoaşte
Interesant este însă cui aparţine terenul situat lângă malul Someşului Mare: taman unui prieten al primarului Romocea – Ionel Horj. Despre cei doi, surse ale Gazetei de Bistriţa spun că au avut destule relaţii de afaceri pe vremea în care actualul primar al Năsăudului era administrator la SC Acord Impex SRL.
Sursele noastre spun că terenul cu pricina, în suprafaţă de aproape un hectar, a fost achiziţionat de Horj de la o persoană fizică din oraş, care îl obţinuse în urma retrocedărilor în baza legilor funciare şi după ani lungi de procese. Aceleaşi surse spun că în imediata vecinătate a terenului cumpărat de Horj, primăria a făcut un schimb de teren cu nişte persoane fizice, aceştia primind la schimb o suprafaţă echivalentă situată tot pe malul Someşului, în amonte de fosta centrală electrică a oraşului, care era în proprietatea privată a administraţiei locale.
Licitaţie sau negociere directă?
Interesantă este şi procedura privind închirierea terenului, pentru care într-o primă fază va fi organizată o licitaţie. Unul dintre criteriile pe care trebuie să le îndeplinească ofertanţii pentru a fi eligibili este ca terenul să aibă o suprafaţă de minim 10.000 m.p. Însă acesta trebuie să aibă acces pentru vehiculele de până la 7,5 tone, să aibă utilităţi (apă, canalizare, energie electrică), să nu fie ocupat mai mult de 5% de construcţii, iar panta medie a terenului să nu depăşească 3%. În aceeaşi procedură, se stipulează că la licitaţie trebuie să participe cel puţin două firme. Dacă la prima strigare nu au fost depuse cel puţin două oferte după şapte zile va fi organizată o nouă licitaţie şi dacă şi de această dată nu este îndeplinită condiţia numărului de ofertanţi, atunci se va trece la procedura de negociere directă.
Ultima variată, a negocierii directe este cea mai plauzibilă, întrucât terenul care până nu demult a fost închiriat companiei Ambient este cu mult mai mic ca suprafaţă în raport cu cerinţele, iar pe raza oraşului nu există alte suprafeţe compacte de un hectar care să poată fi închiriate.
Liana Mureşan
