De câteva zile un subiect ține prima pagină a multor publicații, inclusiv în Gazeta de Bistriţa au apărut materiale pe această temă, dar și în acele nelipsite „briefing news” de la televiziunile de știri. Securitatea renaște, iar spiritul acesteia este mai viu că niciodată. Printr-o lege adoptată recent de către Parlamentul României, spiritul vechii securității se pare că învie cu o nouă forță, la care nici în visele lor cele mai frumoase nu sperau foștii securiștii care mai sunt în viață.
Parafrazând versurile unui cunoscut cântec popular din Maramureș, „Securitatea n-o muritu’ numai’ un pic s-o hodinitu”. Numai astfel se poate explica votul actualei coaliții guvernamentale asupra Legii nr.255, care a și fost publicată în Monitorul Oficial din 14.08.2013. Este vorba despre punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispozițiile procesuale penale.
Iar printre modificările adoptate „pe neve”, ca la poker de către actuala majoritate parlamentară se prevede și că „Legea nr. 51/91 privind Siguranța Națională a României” se transformă în „Legea privind SECURITATEA Națională a României”.
Evident, trecerea de la „SIGURANŢĂ” la „SECURITATE” poate fi justificată și prin dedesubturile mai multor articole noi introduse în noua lege.
Acum, ca să stăm strâmb și să judecăm drept, evident, trebuie să constatăm faptul că nu Securitatea a inventat activitatea de culegere de informații și nici SRI-ul. Securitatea, la timpul ei, s-a străduit să o perfecționeze, iar SRI-ul îi calcă pe urme cu succes.
Este mai mult decât evident faptul că Legea nr.255/2013 nu a fost o emanație a parlamentărilor, ea a luat naștere și a dospit în laboratoarele serviciilor secrete. Parlamentul României are doar marele merit că a transformat-o în LEGE.
Votul asupra acestei legii a produs un adevărat șoc în societatea civilă, prin faptul că serviciile secrete sunt abilitate prin lege să intre cu cizmele în viața privată a cetățeanului, prin simplul fapt că cineva poate intra în vizorul unui serviciu secret din România și să devină suspect pentru comiterea unei infracțiuni. Iar în condițiile actuale din România, posibilitatea de a ajunge „suspect” este extrem de subiectivă și orice român trăiește cu o adevărată sabie deasupra capului.
Pentru a avea o imagine clară asupra intruziunii de către un serviciu secret în viață intimă a unei persoane, trebuie să privim în oglindă, prin comparație, ce prevedea legea în acest domeniu înainte de 1989, în timpul regimului comunist și ce prevede actuala Lege 255/2013 în același domeniu în prezent, în România democrată, stat membru al Uniunii Europene etc.
Biblia muncii organelor de securitate o constituiau „Instrucţiunile nr. D-00190/1987 ale Departamentului Securității Statului privind organizarea și desfășurarea activității informative-operative a organelor de Securitate”.
La capitolul I, „dispoziţii generale”, art.1 prevedea: „În vederea îndeplinirii sarcinilor și atribuțiilor legale, organele de securitate desfășoară activitate informativ-operativă de culegere, verificare și valorificare a informațiilor de interes pentru apărarea securității statului. În procesul activității informativ-operative, prin mijloace și metode specifice de muncă, se obțin, se verifică și se valorifică informații cu privire la persoane, fapte sau împrejurări de interes pentru securitatea statului, în temeiul cărora se previn infracţiuni sau alte fapte antisociale date în competență și se stabilesc persoanele răspunzătoare de neînlăturarea cauzelor unor împrejurări ce pot determina prejudicii securității statului, economiei naționale ori alte interese ale statului român”.
Instrucțiunile respective mai stabilesc cadrul „situaţiei operative de securitate”, care este ansamblul stărilor de fapt și împrejurărilor prin a căror cunoaștere, apreciere și evaluare se stabilesc sarcinile și măsurile concrete de prevenire în raport cu obiectivele și încercările serviciilor de spionaj străine și ale agenturilor acestora, ale organizațiilor, cercurilor și persoanelor din exterior și ale oricăror alte elemente oștile de a acționă împotriva suveranității, independenței, integrității și securității statului român.
La articolul 6 din același capitol sunt enumerate „mijloacele specifice” prin care se realizează activitatea informativ-operativă de securitate, rețeaua informativă, tehnică operativă, filajul, investigația, controlul asupra unor canale de legătură internă sau externă ce pot fi folosite în scopuri oștile, evidențele de securitate, precum și culegerea personală de informații prin relațiile oficiale și legăturile operative ale ofițerilor de securitate.
În final art.7 stabilea principalele metode specifice folosite în activitatea informative-operativă de securitate, acestea constând în legenda informativă, combinația informativă, infiltrarea informatorului (sau a ofițerului), PĂTRUNDEREA SECRETĂ, PERCHEZIȚIA SECRETĂ, dezinformarea, jocul operativ și cercetarea informativă.
Am subliniat „pătrunderea secreta”, care constă în intrarea legendată sau ascunsă a unuia sau mai multor cadre de securitate în anumite încăperi cu scopul rezolvării unor sarcini operative de securitate și „percheziţia secretă” care presupunea controlul legendat sau ascuns al unor încăperi, mijloace de transport, bagaje sau obiecte aparținând persoanelor ce interesează securitatea statului, în scopul clarificării unor informații sau al documentării unor aspecte de interes operativ din activitatea temutei securității comuniste pentru a le pune în oglindă cu cele prevăzute în acest domeniu în Legea 255/2013.
Două dintre alineatele cuprinse în art. 12 al Legii nr.255, lege care consfințește intrarea în vigoare a noului Cod de procedură penală, la 1 februarie 2013, prevăd că serviciile pot intra când vor în reședințele suspecților, inclusiv în ascuns, prin mijloace folosite de infractori, și să-i monitorizeze pe aceștia chiar și în pat, în momentele cele mai intime, iar ulterior informațiile astfel obținute putând fi folosite ca probe în fața instanței de judecată.
Cu o majoritate zdrobitoare, demnă de o cauză mai bună, majoritatea parlamentărilor, fără să mai țină cont de faptul că reprezintă puterea sau opoziția au votat pentru extinderea fără precedent a „activităţilor specifice pe care le pot desfășura organele cu atribuții în domeniul securității naţionale”. Astfel, art. 12(2) lit. a) prevede cât se poate de clar „interceptarea și înregistrarea comunicațiilor electronice efectuate, sub orice forma”. Iar alte alineate permit interceptarea, tot „sub orice forma” și a celorlalte feluri de comunicare posibile, de la telefoane până la telegrame poștale, inclusiv localizarea unui suspect prin satelit.
La lit. c) se prevede expres, „ridicarea și repunerea la loc a unui obiect sau document, examinarea lui, extragerea informațiilor pe care acesta le conține, precum și înregistrarea , copierea sau obținerea de extrase prin orice procedee”.
Este mai mult decât evident faptul că ofițerii de informații, sub acoperire, legendat sau nu, pot în mod legal, începând cu 1 februarie 2013, să intre prin metode mai mult sau mai puțin ortodoxe în orice spațiu, birou sau locuință privată, în secret, să instaleze tehnică de monitorizare, să o extragă de acolo sau efectueze o percheziție secretă.
Noutatea acestei legi vine din faptul că aceste activități specifice ale serviciilor secrete se desfășoară nu numai în spațiul public, ci și în spațiile private, la domiciliile suspecților.
Prevederea de la lit. d) este mai mult decât evidentă, se permite de asemenea și „instalarea de obiecte, întreținerea și ridicarea acestora din locurile în care au fost depuse, supravegherea prin fotografiere, filmare sau prin alte mijloace tehnice ori constatări personale, efectuate sistematic în locuri publice sau efectuate în orice mod în locuri private”. Una dintre prevederile impuse în noul Cod de procedură penală produce chiar consternare,capitolul 2, art. 5 (3) spune negru pe alb, „la judecarea cauzelor și la soluționarea propunerilor, contestațiilor, plângerilor sau a oricăror alte cereri în care cercetarea penală a fost efectuată de Direcția Națională Anticorupție potrivit legii vechi, (a), participă procurori din cadrul DNA”. Adică ei centrează și tot ei dau cu capul.
Mai mult ca sigur, viitorul va demonstra faptul, ca și în alte situații similare, că și această lege va produce efecte nu pentru cine a fost stabilit, ci pentru cine se va nimeri. Conștienți sau nu, parlamentarii au făcut ca spectrul și spiritul Securității să fie mai viu ca niciodată.
Doru Costin
