Cazul Cristinei Cîrcu, fetiţa din Năsăud nenorocită pe viaţă din cauza unei banale injecţii de ampicilină, este unul arhicunoscut şi în Bistriţa-Năsăud, dar şi la nivel naţional. O expertiză medico-legală efectuată de IML Cluj a scos la iveală faptul că „nu se poate susţine că măsurile de prevenire şi resuscitare (manevre şi medicaţie) au fost acordate la timp şi conform protocoalelor în vigoare” şi că starea fetiţei este consecinţa directă a lipsei de oxigenare a creierului ca urmare a şocului anafilactic la ampicilină, cu stop cardio-respirator.
Într-o primă fază, în 2007, Colegiul Medicilor Bistriţa-Năsăud a ajuns la concluzia că dr. Floarea Ianul, cea care a tratat-o pe Cristina, pe atunci în vârstă de doar cinci ani şi jumătate, şi care a i-a prescris administrarea de ampicilină intravenos, nu este în culpă medicală. După şase ani, în urma contestaţiei formulată de mătuşa fetiţei, Colegiul Medicilor din România dă aceeaşi soluţie: nu este culpă medicală. Între timp, dr. Floarea Ianul a fost trimisă în judecată de procurorii năsăudeni. După cinci termene care au avut loc la Judecătoria Năsăud, procesul a fost strămutat la Judecătoria Cluj, unde din luna septembrie şi până acum au avut loc patru termene.
Părinţii Cristinei Cîrcu se luptă de şase ani pentru a scoate la iveală adevărul vizavi de ceea ce i s-a întâmplat fiicei lor, care dintr-un copil normal a ajuns să trăiască într-o lume a ei, de nimeni ştiută şi de nimeni înţeleasă. În urma unei injecţii cu ampicilină, administrată intravenos, Cristina a făcut un şoc anafilactic urmat de un stop cardio-respirator după care a intrat în moarte clinică preţ de minute bune. Până să revină la viaţă, creierul Cristinei a fost lipsit de oxigen prea mult timp şi din această cauză fetiţa a ajuns în stare vegetativă. Într-un cuvânt, a fost transformată într-o legumă: nu mai vorbeşte, nu mănâncă singură, nu se mişcă, nu ştie nimic din ceea ce se întâmplă în jurul ei. Doar respiră.
Adevărul în acest caz nu este scos încă la iveală, medicul care a tratat-o pe fetiţă, dr. Floarea Ianul, susţinându-şi în continuare nevinovăţia, în timp ce Colegiul Medicilor Bistriţa-Năsăud consideră că nu a fost culpă medicală. Raportul IML Cluj relevă însă o serie întreagă de nereguli, mai ales faptul că „nu se poate susţine că măsurile de resuscitare au fost acordate la timp şi conform protocoalelor în vigoare”. De aici tragem concluzia că micuţa Cristina ar fi avut şanse să nu ajungă în situaţia gravă în care se află, dacă s-ar fi intervenit la timp, fără pierderea unor minute preţioase.
Dusă la spital cu o tuse banală
În urmă cu şase ani, pe 17 noiembrie 2008, Cristina a fost dusă de mama ei la spitalul din Năsăud din cauza unei o tuse banale. Pe atunci fetiţa avea doar cinci ani şi jumătate.
Medicul care a consultat-o pe Cristina a fost nimeni alta decât verişoara mamei Cristinei, dr. Rodica Ianul. Aceasta a decis că fetiţei trebuie aplicat un tratament cu antibiotic injectabil, opţiunea fiind ampicilină aplicată intravenos. De aici până la dezastru nu a fost decât un pas.
La câteva minute, Monica Cîrcu, care aştepta pe holul secţiei de Pediatrie, fiindcă nu auzea niciun zgomot în sala de tratament, vrea să vadă ce îi face fetiţa. O descoperă însă cu buzele şi unghiile vinete şi fără suflare, alături de o asistentă, Gabriela Policsek, care stătea cu spatele fiindcă avea de completat nişte fişe medicale, şi care habar nu avea ce se întâmpla cu micuţa. Cristina făcuse şoc anafilactic şi intrase deja în stop cardio-respirator.
Speriată, asistenta aleargă după doctoriţa Ianul, care încearcă să aducă în simţiri pe Cristina. Între timp a fost solicitat şi medicul ATI, dr. Aurel Şarban, care încearcă din răsputeri, preţ de minute bune, să o resusciteze pe fetiţa care intrase deja în moarte clinică. Doctorul Şarban reuşeşte să o readucă la viaţă pe Cristina, însă din cauza timpului scurs la momentul intrării în stopul cardiac şi a lipsei de oxigen la nivelul creierului, leziunile la acest nivel au fost ireversibile, astfel că fetiţa a intrat în comă de gradul II. Cristina a fost transformată dintr-o fetiţă normală cum era cu câteva minute înainte, într-o legumă pentru toată viaţa sa.
Fiindcă spitalul năsăudean nu dispunea de aparatura şi medicamentele necesare pentru astfel de cazuri deosebit de grave, doctoriţa Ianul decide să o trimită la Cluj, unde Cristina avea să stea peste 90 de zile în spitale.
A ajuns în stare de legumă şi aşa a rămas
La Cluj, fetiţa ajunge în stare foarte gravă şi este internată la UPU Spitalul Clinic de Copii Cluj, cu un bilet de trimitere pe care scria diagnosticul de „insuficienţă cardio-respiratorie, stop cardio-respirator, edem pulmonar, edem cerebral, comă gr. II”.
În Raportul de nouă expertiză medico-legală, întocmit în 2010 de Institutul de Medicină Legală Cluj (IML Cluj), sunt cuprinse rapoarte şi referate ale Secţiei Judeţene de Medicină Legală, Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii Cluj Napoca, Spitalul de pediatrie II Cluj Napoca, Spitalul Judeţean Bistriţa-Năsăud, Colegiul Medicilor Bistriţa-Năsăud, Colegiul Medicilor din România – Comisia superioară de disciplină, dar şi menţiuni din foile de observaţie ale Cristinei Cîrcu, remise de Spitalul Orăşenesc Năsăud. Din aceste ultime documente menţionate – foile de observaţie – reiese că fetiţa ar fi avut mai multe internări în perioada 2005 – 2006 (din care o internare în 2005 şi cinci în 2006, fără cea din 17 noiembrie). Din cauza unor afecţiuni ale căilor respiratorii superioare, diagnosticul cel mai des întâlnit este cel de „laringită acută, amigdalită acută”. În majoritatea cazurilor, tratamentul cu antibiotic aplicat a fost, potrivit foilor de observaţie, „ampicilină 500 mg” (chiar de patru ori pe zi) sau „ampicilină 1 g”.
Referitor la aceste internări, Monica Cîrcu, mama Cristinei, susţine că sunt fictive şi că de fapt în zilele respective fetiţa fusese prezentă la grădiniţă, fapt pe care îl poate demonstra.
Dr. Ianul a făcut declaraţii publice după 6 ani
La începutul acestui an, cazul Cristinei Cîrcu a fost resuscitat din punct de vedere mediatic după ce o altă tragedie s-a consumat la Năsăud – o fetiţă de doar 4 ani, Antonia Mureşan, a murit din cauza unui şoc toxic-septic, după ce a fost diagnosticată cu entorsă la glezna stângă. La acea vreme, dr. Floarea Ianul a făcut declaraţii publice, susţinând că în 2007 când a fost adusă Cristina pentru consultaţie şi tratament, diagnosticul a fost de bronhopneumonie. Totodată, dr. Ianul a mai spus că stopul cardio-respirator nu a fost secundar şocului anafilactic şi că şocul anafilactic nu poate fi probat atâta vreme cât fetiţa nu a prezentat manifestări alergice specifice unui şoc anafilactic mai ales că i-a mai fost administrată ampicilină atât intravenos cât şi intramuscular.
Părinţii Cristinei spun că într-adevăr fetiţei i-a mai fost administrată ampicilină, însă niciodată sub formă injectabilă ci doar sub formă de suspensie.
Interesant mai este un alt aspect, dacă este să confruntăm declaraţia doctoriţei Ianul, făcută la începutul acestui an, cu ceea ce scrie în documentele oficiale. Aceasta a afirmat că după ce Cristinei i s-a administrat tratamentul, deci nu în timpul acestuia, ea a început să tuşească extraordinar de tare, că i-a venit să vomite şi că a fost îndrumată spre chiuvetă. De asemenea, după acest episod, dr. Floarea Ianul spune că a mai urmat un moment în care Cristina a avut încă un acces puternic de tuse, moment în care este foarte posibil ca ea să fi aspirat în căile respiratorii secreţiile care, logic au obturat căile respiratorii, respiraţia devenind imposibilă, iar efectul a fost stopul cardio-respirator.
Din toate documentele, inclusiv din biletul de ieşire din Spitalul Năsăud – FN/17.11.2006 – reiese însă că şocul cardio-respirator s-a instalat la aproximativ 5 minute după ce Cristinei i-a fost administrată ampicilina. Deci, foarte rapid, spunem noi ca nespecialişti. În tot acest timp, dacă este să adăugăm şi declaraţia mamei care se afla pe holul spitalului, în sala de tratament a fost linişte, nu s-a auzit niciun zgomot, asta în condiţiile în care se susţine că fetiţa ar fi avut două accese violente de tuse. Mai mult decât atât, din declaraţiile doctoriţei reiese faptul că în sala de tratament ar fi fost prezente trei asistente (în timp ce mama spune că era doar una singură şi aceea având alte preocupări) şi că după instalarea stopului cardio-respirator fetiţa ar fi fost aşezată pe pat, fiind începute imediat manevrele de resuscitare de către asistentă.
Alergie la ampicilină
La două săptămâni după tragedie, fetiţa ajunge la Spitalul de Pediatrie II Cluj, după ce în acest interval a fost internată la Spitalul de Urgenţă pentru Copii Cluj. Fiindcă niciun medic nu a crezut că micuţa a ajuns în stare vegetativă în urma tratamentului cu ampicilină intravenos, la Pediatrie i s-a mai administrat încă o dată acest antibiotic. Urmarea a fost un al doilea şoc anafilactic. Partea bună a fost de data aceasta profesionalismul medicilor clujeni, dublat de dotarea foarte bună a spitalului, au împiedicat instalarea unui nou stop cardio-respirator. Abia după acest al doilea episod de criză, Cristinei îi este interzisă administrarea de ampicilină, iar în scrisoarea medicală a Secţiei Clinice Neurologie Pediatrică Cluj, semnată şi parafată de prof. dr. Silvia Benga, este menţionat acest lucru – şoc anafilactic la ampicilină. Din raportul IML reiese de asemenea că în fişa de evoluţie a stării Cristinei de la Spitalul de Pediatrie II Cluj Napoca apare menţionată după cel de-al doilea episod inscripţia „alergic la ampicilină” şi interdicţia de a se administra acest antibiotic.
IML Cluj dă verdictul
Dacă este să comparăm ceea ce i s-a întâmplat Cristinei la Năsăud şi mai apoi la Cluj unde s-a spus clar că este alergică la ampicilină, sunt iar nişte lucruri care nu par foarte în regulă. Vorbim de timpii de intervenţie. Şi la Năsăud, şi la Cluj se precizează că s-a intervenit în timp de circa cinci minute din momentul în care Cristina şi-a pierdut cunoştinţa. La Năsăud se vorbeşte însă direct de stop cardio-respirator, în timp ce la Cluj se vorbeşte de efectele administrării ampicilinei – strănuturi, tuse, contracţie involuntară a muşchilor mandibulei cu secreţii la nivelul cavităţii bucale, plafonarea privirii, cianoză, etc. Acolo după numai cinci minute i se administrează de urgenţă hemisuccinat de hidrocortizon şi adrenalină şi secreţiile sunt aspirate. „După 2 minute fetiţa deschide ochii şi prezintă vărsături abundente”, stă menţionat în foaia de observaţie a clinicii clujene prezentată în raportul IML. Reacţia Cristinei vine pe fondul unei stări cu mult mai alterată – stare vegetativă – decât în cea în care era la Năsăud. De aici profanii pot trage concluzia că nu s-a acţionat la timp în spitalul din Năsăud. De altfel şi concluziile raportului IML relevă acest aspect.
„Severitatea şi intervalul de apariţie scurt al manifestărilor clinice, după administrarea Ampicilinei, susţin ipoteza unui şoc anafilactic la Ampicilină (cu forma/complicaţia cea mai gravă – Stopul cardio-respirator) cu hipoxie cerebrală prelungită. Omisiunea consemnării exacte a tratamentului efectuat, în documentele medicale (n. r – de la spitalul din Năsăud), a determinat repetarea şocului anafilactic – prin administrarea Ampicilinei – în cursul internării ulterioare.
Analizând toate datele consemnate în actele medicale (coroborate cu restul documentelor din dosar), NU se poate susţine că măsurile de prevenire şi resuscitare (manevre şi medicaţie) au fost acordate la timp şi conform protocoalelor în vigoare.
Starea actuală a pacientei este consecinţa directă a hipoxiei cerebrale prelungite – urmare directă a şocului anafilactic la Ampicilină, cu stop cardio-respirator”, sunt trei dintre concluziile raportului IML Cluj.
Gunoiul e băgat sub preş
Raportul IML Cluj a fost anexat şi la contestaţia pe care mătuşa Cristinei a formulat-o la decizia dată de Colegiul Medicilor Bistriţa-Năsăud, contestaţie depusă la Colegiul Medicilor din România. Acolo însă membrii Comisiei de disciplină ajung la aceeaşi concluzie ca şi la Bistriţa – dr. Floarea Ianul nu este în culpă medicală. La judecarea cauzei în Comisia de disciplină a fost prezent Sorin Cîrcu, tatăl Cristinei. Fiindcă contestaţia a fost formulată de cumnata sa, membrii Comisiei nu i-au luat în seamă declaraţia.
„Am fost întrebat de ce nu e prezentă mătuşa fetiţei, fiindcă ea a depus contestaţia şi mi s-a spus apoi că declaraţia mea nu are relevanţă. Este foarte adevărat că cea care a început demersurile la Colegiul Medicilor, şi la Bistriţa şi la Bucureşti, este cumnata mea. Ea a făcut asta pentru că atunci când au fost depuse primele acte eu şi soţia eram cu Cristina la spital şi nu ne puteam mişca deloc de lângă ea”, ne-a mărturisit tatăl Cristinei.
Pe 15 noiembrie, la exact şapte ani de la producerea tragediei, la Judecătoria Cluj a avut loc un nou termen în dosarul 288/265/2013, în care este judecată dr. Floarea Ianul sub acuzaţia de vătămare corporală din culpă. Următorul termen va avea loc pe luna viitoare, pe 6 decembrie.
Liana Mureşan
redactie@gazetadebistrita.ro
