Ioan Aurel Pop si sefia UBB

Ioan Aurel Pop si sefia UBB

Intru in biroul directorului Centrului de Studii Transilvane, Ioan Aurel Pop cu doar cateva minute inainte ca acesta sa aiba o sedinta cu cercetatorii. Aratandu-mi spre premiul de Excelenta pe care l-a primit de la Gazeta de Cluj si servindu-ma cu cateva carti si volume pe care le-a publicat la mari edituri internationale ma lasa sa astept intr-o companie select de volume care mai de care recunoscute international, printre care si un volum aparut la prestigioasa editura Columbia University Press. Scopul interviului este o posibila candidatura la rectorat a lui Ioan Aurel Pop, o revolutie a bunului simt dupa cum ar fi numita in cadrul UBB. In continuare va redam in exclusivitate parerea profesorului despre cercetare, studenti, cum a fost condusa universitate si cum considera el ca ar trebui condusa.

"Problema conducerii Universitatii „Babes-Bolyai” (UBB) se pune stringent in aceste zile, cand au demarat alegerile la diferite niveluri, in vederea stabilirii unei noi echipe manageriale. Acestea vin dupa multi ani de conducere "sui generis", in care puterea a fost detinuta, intr-un fel sau altul, de echipe conduse de catre prof. Andrei Marga. Din acest motiv, miza este extrem de importanta si dorinta de schimbare legitima. Am fost solicitat si eu sa ma gandesc la depunerea candidaturii. Inca meditez la acest subiect, pe fondul marii responsabilitati a functiei, pornind de la experienta pe care o am in domeniul invatamantului superior si cercetarii. Sunt membru titular al Academiei Romane, cel mai inalt for de afirmare si consacrare culturala si stiintifica din Romania. Mai sunt, de peste 25 de ani, dascal al acestei universitati, iar aceasta mi-a dat posibilitatea cunoasterii, din interior, a mecanismului de functionare a prestigioasei institutii. In plus, am fost, timp de cativa ani, visiting professor a doua universitati, una din Europa si alta din SUA, precum si director a doua centre culturale din strainatate, ceea ce m-a ajutat sa cunosc si alte experiente in domeniul invatamantului superior, al schimburilor culturale. Experienta academica si de cercetare imi creeaza, prin urmare, anumite premise favorabile pentru a accede la o astfel de candidatura.
Recent universitatea noastra – cea mai mare si mai importanta din tara si una dintre cele mai valoroase din aceasta parte a Europei –, datorita excelentei munci a corpului academic si a studentilor, a fost plasata (la finele anului 2011), de catre clasificarea Ministerului Educatiei, intre cele 12 universitati de elita. Aceste universitati sunt declarate institutii „de cercetare avansata si de educatie”. Dupa cum se vede, cercetarea este pusa pe prim plan, ceea ce onoreaza, dar si obliga foarte mult. Este firesc ca membrii corpului academic cu experienta de predare si cercetare si cu rezultate notabile, recunoscute, in aceste domenii, sa se gandeasca serios la acest pas. Functia de rector presupune si o raspundere foarte mare fata de colegi, fata de corpul academic, fata de intreg personalul didactic si, mai ales, fata de zecile de mii de studenti. Studentii nostri au venit la o institutie prestigioasa si au nevoie de garantia excelentei, a unei pregatiri deosebite. La nivel national, Universitatea „Babes-Bolyai” s-a plasat, in foarte multe domnii, pe primul loc, confirmandu-si prestigiul special si atractia pe care o exercita fata de tinerii dornici de studiu. La nivel international, asa cum se stie, in topurile consacrate sau in marile clasificari, Romania nu are nici o universitate intre primele 500 (Si aici insa, UBB este plasata cel mai bine!). Ceea ce poate sa fie aleatoriu, sa exprime si relativismul unor criterii nu intotdeauna bine selectate, dar si un anumit nivel al nostru, inca insuficient competitiv. Din acest punct de vedere, viitoarea conducere are un rol extrem de important in gestionarea cercetarii si a afirmarii valorii. Fireste, in asigurarea prestigiului, un rol important il au stiintele exacte si stiintele naturii (matematica,
informatica, fizica, chimia, biologia), care trebuie sustinute si intarite in continuare. De acolo vine marea substanta a publicatiilor in revistele cunoscute si recunoscute (in bazele de date internationale), in edituri recunoscute international. Nu trebuie neglijate nici stiintele sociale si disciplinele umaniste, pentru ca o universitate clasica nu poate exista fara ele. De asemenea, daca ne uitam atent la aceasta clasificare recenta, mentionata deja, plasarea excelenta UBB s-a datorat si faptului ca multe discipline umaniste si sociale (filosofia, istoria, stiintele politice, administrative etc.) s-au clasat pe primul loc in tara in
competitia cu marile universitati. Lucrurile trebuie cantarite bine si incurajata cercetarea si valorificarea optima a rezultatelor cercetarii, la nivel international. Pe de alta parte, un specialist in limba si literatura romana sau ale minoritatilor nationale, in istoria romanilor, in geografia Romaniei, in drept romanesc, in teologie romaneasca nu se poate afirma bine, de regula, nici la Londra, nici la Washington. Expertiza lui se realizeaza cel mai bine in Romania, deoarece specialistii avizati, care sa-l poata aprecia la reala valoare si critica la modul obiectiv, se afla in Romania. De aceea, trebuie sa existe o dreapta cumpanire intre stiintele exacte si disciplinele umaniste, intre valorificarea cercetarii pe plan national si international. UBB dispune astazi de peste 100 de specializari, are trei linii de studiu (romana, maghiara si germana), desfasurand cursuri si seminarii in cinci limbi principale. Toate la un loc formeaza aceasta universitate extraordinara, fara egal, inclusiv prin zestrea sa multiculturala. Universitatea, asezata pe o solida traditie multiseculara, traieste in prezent, insa are privirea atintita spre viitor. Ideea sa de baza este „comunitatea magistrilor si studentilor”. Fara ideea de comunitate si de colegialitate in predare, in cercetare, dar si in conducere, universitatea isi pierde menirea. Ea s-a nascut si s-a afirmat ca o corporatie si trebuie sa cultive neincetat democratia spiritului liber, neingradit. Rectorul nu poate sa fie decat primul dintre egali, pentru o perioada scurta de timp si cu o putere bine delimitata, delegata de catre colegi numai cu scopul asigurarii binelui comunitatii", a declarat in exclusivitate pentru Gazeta de Cluj Ioan Aurel Pop.

Reporter: Care este lucrul care va va motiva sa candidati? Care este impulsul care va definitive candidatura dumneavoastra?
Ioan Aurel Pop: Asigurarea ca aceasta importanta sarcina si demnitate de rector se exercita colegial, dupa cum va spuneam, in comun cu ceilalti si ca nu este o asumare personala foarte mare, aproape imposibil de dus pentru un om ca mine care este convins ca nu se poate desfasura o asemenea activitate printr-o individualitate si printr-un individualism, ci numai cu ajutorul colegilor. Ar trebuie sa am gandul acesta curat, asigurarea din partea colegilor ca totul se va desfasura colegial printr-o conducere spiritualizata, colectiva la nivelul universitatii. Zic asta deoarece, repet, la noi de cativa ani s-a creat ideea nepotrivita si nefavorabila ca o personalitate puternica decide in legatura cu universitatea ceea ce vedeti ca nu a fost de bun augur si nu este de bun augur. Si trebuie corectata. Iar universitatea cred ca are mecanismele proprii interne de reglare a unor asemenea mentalitati de conducere colectiva si de afirmare a valorilor. Pentru ca indiferent de ce s-a petrecut in ultimii ani universitatea noastra este o universitate de varf.
Rep.: Daca puneti atat de mare accent pe echipa care sunt oamenii pe care vi i-ati dori in functie de prorectori?
I.A.P.: Asta nu am sa va spun acuma in niciun caz ca nu am luat inca decizia daca o sa candidez, dar ceea ce va pot spune cu siguranta este ca la nivelul fiecarei facultati si al fiecarui departament, al fiecarei specialitati sunt, dupa calculele mele, in total cateva sute de cadre didactice, profesori, conferentiari, lectori si asistenti care oricand ar putea functii de rector, prorector, decan, prodecan, membru al consiliului profesoral, membru al senatului pentru ca aceasta conducere este colegiala si noi avem o experienta buna in Cluj din epoca interbelica. Marea universitate romaneasca fondata la Cluj in 1919 a reusit sa rezolve o problema esentiala: toti marii profesori ale acestei universitati, intr-un interval de circa doua decenii au ajuns rectori, prorectori, decani pentru ca decanatul si rectoratul dura 1 an. Dupa un an cel care era rector devenea prorector, sfatuitor a rectorului in functie pentru inca un an. Fiecare derula o activitate conform cunostintelor sale si atunci toti marii specialisti au reusit sa participe intr-o forma sau alta la conducerea de varf. Cadre care sa poata asigura conducerea exista cu prisosinta. Impresia e falsa, daca s-a creat, ca numai o persoana sau doua poate sa fie rector sau decan. Acest potential uneori e foarte greu sa folosesti modalitatile de a fructifica acest potential. UBB are in acest moment 21 de facultati sunt personalitati de marca care pot fi folosite oricand in functie de specialitatea fiecaruia pentru ca un prorector se preocupa cu partea economica, un altul cu partea administrativa, un altul cu relatiile internationale, un altul cu liniile de studiu, maghiara, germana samd. Deci asta nu este o grija deosebita pentru ca exista prorectori care pot ocupa functiile respective. Fireste si decani. Stiti ca s-a schimbat si modalitatea de alegere a decanilor care vin prin propunerile din partea facultatilor, rectorul il desemneaza pana la urma.
Rep.: Stiu ca la Senat v-ati depus deja candidatura…
I.A.P.: Da, este definitivata candidatura mea pentru Senat si o consider viabila, insa daca nu va fi sa fie nu va fi nici o tragedie. Fiecare om e bun sa isi desfasoare activitatea acolo unde se pricepe cel mai bine. Eu ma pricep cel mai bine sa fiu dascal si cercetator, iar aceasta munca imi este asigurata prin calitatea de profesor al universitatii.
Rep.: Intentionati sa puneti accentul pe cercetare in detrimentul studentilor daca veti ajunge rector?
I.A.P.: Nu. In niciun caz pentru ca menirea principala a universitatii este pregatirea studentilor pentru ca pregatirea studentilor impune si o latura de cercetare. O lucrare pe care o numim de licenta trebuie sa aduca o contributie personala. Studentul este pe de o parte invatat sa acumuleze cunostinte utile si necesare, dar in acelasi timp trebuie sa fie cercetat si cum sa cerceteze. In campul activitatii didactice intra si obisnuinta studentului de a cerceta. In masterat si mai mult. In lucrarea de doctorat si mai mult. Studentul trebuie sa faca propria cercetare. Nu crestem in universitate numai tineri bine pregatiti, ci si potentiali cercetatori. Nu toti vor ajunge cercetatori. Dar fiecare intelectual pe care il scoate universitatea trebuie sa aiba si bagajul necesar pentru a deveni cercetator. Atunci cercetarea si activitatea didactica interfera incat e foarte greu sa le desparti, dar menirea principala a universitatii este sa ii invete pe studenti cunostintele acumulate de omenire daca ii posibil si sa ii invete cum sa aduca ei noi cunostinte, noi inovatii, noi cercetari, noi descoperiri. Din acest punct de vedere universitatea e o institutie complexa. Menirea de cercetare si de predare se face numai prin baza unei calitati exceptionale.  Un examen foarte important care va incepe pentru prima data in acest an este examenul de abilitare. Toate acestea inseamna un efort deosebit pentru selectarea celor mai buni oameni, pentru recrutarea celor mai buni oameni. Noi avem absolventi buni de licenta, masterat si de doctorat care ar veni in tara cu placere, dar noi nu le putem asigura cateodata nici macar obtinerea unui loc de munca potrivit pregatirii lor, nu mai vorbesc de salariu care il asteapta de la noi. Problema cu salariul nu depinde de UBB, de rector sau de Senat, ci depinde de mersul general al tarii, ori acuma suntem intr-o criza. Asigurarea unui loc de munca pentru un absolvent de la Harvard, de la Cambridge sau de la Sorbona sau de oriunde din lumea aceasta este o chestiune de demnitate nationala daca el accepta conditiile noastre de salarizare. Eu am intalnit fosti studenti de-ai mei care mi-au spus ca ar veni si pe un salariu mai mic numai sa li se deschida portile. Uneori nu am stiut sa facem concursuri corecte, cinstite 100%.

Tiberiu Hrihorciuc