Istoricul Vasile Lechintan povesteste pentru Gazeta de Cluj despre efectele dezastruoase pe care le-ar avea implementarea noii Legi a Arhivelor Nationale, care prevede retrocedarea documentelor confiscate de comunisti cultelor. De asemenea, Lechintan arata care va fi soarta institutiei care s-a ocupat de pastrarea si studierea acestor arhive, a caror valoare este inestimabila.
Rep.: Ce s-ar putea intampla cu arhivele inapoiate cultelor?
V.L.: Arhivele vor ajunge inapoi la culte si vor fi improprietarite parohiile care le cer. Acelea devin automat proprietarii acestora. Si ca proprietar, ei vor respecta legea, care prevede asigurarea unor conditii pentru a fi cercetate. Si vor respecta legea o saptamana, doua, trei, dupa care le pot vinde altora si le pot instraina peste tot, ca au dreptul, conform Codului Civil. Legea nu prevede ca urmatorul proprietar sa mentina si el conditiile de cercetare si sa le pastreze. Se poate face o sustragere a legii, perfect legala. Aceasta e o alta posibilitate de sustragere si de pierdere pentru totdeauna a unor unicate. Daca le dam inapoi vor fi tinute in conditii unde poate fi un incendiu, din motive, sa zic, un trasnet… Cate biserici nu au ars cu toata arhiva? Ca sa nu mai zic de furturi ingrozitoare. Inchipuiti-va ce filiere vor fi sa fure totul pe linia patrimoniului nostru arhivistic. Acolo exista jandarmi sa stea la biserica sa nu fure cineva? Si atunci vor fi
filiere ca sa fure.
Reporter: Ce documente ar putea fi retrocedate bisericilor?
Vasile Lechintan: Registrele de stare civila sunt doar un exemplu. Sunt persoane care doresc sa-si caute genealogia, pana cand se poate, pana la primele documente de stare civila care se pastreaza. Inchipuiti-va, acum, de exemplu, se arunca prin diferite locasuri aceste documente de stare civila, care nu sunt copii, sunt unicate. Exista prevederea ca Arhivele Nationale sa pastreze forma electronica. Forma electronica e cea mai nesigura forma de stocare, peste 100 de ani nu mai poti sa o folosesti deloc. Dar forma scrisa se pastreaza, exista documente din secolul al XIII-lea la Arhivele Nationale. Si deci originalul se fura, se pierde , lovit de trasnet, incendii, si altele, si forma electronica a disparut, si iata ca sunt lovite crunt interesele cetateanului. Pentru ca vor veni generatii care vor sa vada de unde vin. Pentru ca acesta este unul dintre marile drepturi ale omului, dreptul la trecut. Vor veni generatii foarte constiente care vor sa afle despre trecut.
Rep.: De ce sunt atat de importante aceste arhive?
V.L.: Documentele cu caracter confesional, dar si cele de stare civila, sunt o valoare comuna a tuturor etniilor. De exemplu, in diferite comune romanesti din secolul al XVIII-lea, au venit secuii saraci sa lucreze pamanturile baronilor de acolo. Acolo nu erau biserici reformate, erau sate romanesti. Pana la 1985 starea civila o tinea numai preotul. Si atunci, la preotul romanesc se inregistrau nasterea unui copil, ii boteza acolo, moartea unui copil, pentru ca pe atunci foarte multi nu supravietuiau, si ca sa-i inmormanteze repede, mergeau la preotul roman. Si iata ca ei apar in inscrisurile noastre unicate. Si noi, romanii, iarasi avem inscrisi romani si sasi la biserica catolica din Cluj, de exemplu, in secolul al XVIII-lea, pentru ca noi nu aveam biserici, nu aveam dreptul sa avem biserici in Cluj. Abia Biserica din Deal in secolul al XVIII-lea s-a ridicat, si biserica Bob la inceputul secolului al XIX-lea. Si atunci, cei care mureau, se cununau sau se botezau, mergeau la biserica catolica, mai ales cei din regimentele austriece stationate in Cluj. Si iata astfel ca au o valoare de bun comun, interconfesional, interetnic, si nu poti sa improprietaresti o singura confesiune.
Inchipuiti-va ca sute si sute de parohii greco-catolice, care au creat documentele pentru comunitate, astazi nu mai exista, iar comunitatea respectiva a trecut la religia ortodoxa. Si legea prevede sa se dea la creatori, si atunci instrainezi de la o comunitate care are stramosii acolo niste arhive. Alt aspect crunt, la care legea nu s-a gandit, nu s-a dezbatut public, specialistii nu au fost consultati. Ce-i mai grav, acum am observat si eu, Comisia pentru Cultura si Arta a Camerei Deputatilor este formata din oameni care nu ii gasesti cu nimic prin arta si cultura romaneasca. Si atunci trebuie sa fie o lege ca, in Comisia pentru Cultura si Arta a Parlamentului, sa fie asociati oameni de cultura si arta cu drept de veto. Nu se poate ca niste oameni care sunt anonimi in arta si cultura romaneasca, sa decida in probleme de patrimoniu.
Rep.: Care sunt problemele legate de conditiile de pastrare care pot aparea?
V.L.: De exemplu, aspectele legate de pastrare vor duce la solicitari din partea cultelor pentru bani si cladiri, iar noi suntem o tara saraca, avem alte prioritati mari., nu sa faramitam arhivele si sa le pastreze cultele. Nici o tara fosta comunista din Europa nu da arhivele inapoi, nu dezmembreaza o institutie, si cum noi facem o democratie originala ramane o enigma pentru mine. Bisericile nu au specialisti, care sa descifreze inscrisurile. La Arhivele Nationale sunt depuse cereri din partea oamenilor, care pentru a fi onorate trebuie sa cunosti caligrafia si tot. Lipsa de specialisti va provoca mari daune cetateanului.
Documentele acestea au o valoare intrinseca inestimabila. De exemplu, Episcopia Catolica de Oradea, are kilometri de arhive. Si catolicii, si reformatii, si unitarienii au avut pe vremuri acolo sate intregi de iobagi, viata satelor respective se reflecta istoric in aceste documente. Si acum, sa le dai unei etnii, unei confesiuni, la liberul lor arbitru, inseamna sa reinvii constitutiile medievale europene. Noi acum ne consideram intr-o Europa unita, eleganta, in care exista apropiere intre confesiuni si intre oameni. Dar consider ca s-a facut o mare discriminare prin aceasta lege, si ar trebui sa fie sesizata Comisia pentru Discriminare a Parlamentului Romaniei.
Rep.: Ce se va intampla cu institutia Arhivelor Nationale?
V.L.: Institutia Arhivelor Nationale e grav afectata, in primul rand din punct de vedere moral. S-a straduit sa aiba o competenta si un profesionalism fata de societate. Legea care s-a votat acum atenteaza la integritatea unei institutii nobile, care a servit societatea romaneasca cu promptitudine, solicitudine, profesionalism si competenta ani si ani de zile, fara deosebire de persoana, de institutie, de orice. Deci una din institutiile de baza ale statului, care nu a avut scandaluri, nu a avut absolut nici un conflict cu societatea. Putea sa apeleze oricine la noi, de orice categorie sociala, de orice confesiune, de orice etnie. Si am slujit cu toata competenta noastra. Aici e cel mai grav, pentru ca institutiile statului sunt pilonii de baza ai sigurantei nationale, sunt pilonii de baza ai functionarii unui stat. Si atunci cand o institutie este atacata, e vorba de siguranta nationala, e vorba de perpetua noastra plutire intr-o tranzitie de-a dreptul ingrozitoare. Cand stii ca macar ai institutiile statului, si mai mult, vrei inca sa le ajuti, sa le dezvolti, sa le sprijini ca sa poata sluji societatea si democratia, atunci evident ca te simti in siguranta in statul respectiv. Dar altfel, cum sa te simti in siguranta, cand vezi ca o institutie este atacata, urmeaza acum probabil ca Biblioteca Centrala Universitara sa fie atacata, unde sunt comorile noastre cele mari. Deci institutii unde sunt comorile patriei si patrimoniul national. Si constitutia Romaniei prevede apararea patrimoniului national. Cum sa fie aparat patrimoniul national prin aceasta lege daca tu scoti dintr-o institutie sigura si dai in sute si sute de locuri o arhiva, care cuprinde unicate. De ce nu s-a pornit de la premisa ca arhivele sa ramana la institutiile abilitate si sa primeasca copii, gratuit, pentru un aspect sau altul, o tema de cercetare sau alta pe care o doresc.
Arhivele noastre nationale s-au format prin adunarea arhivelor de la manastirile romanesti, prin legile organice, prin Regulamentul Organic, prin legile lui Cuza, apoi marii regi pe care i-am avut, care au creat independenta si Marea Unire, Carol I si Ferdinand, prin legile lor s-a consolidat statul si institutia arhivelor si nicio dusmanie nu a fost din partea manastirilor romanesti pentru a le fi inapoiate arhivele, pentru ca ei au inteles scopul important si locul important unde se pastreaza. E propunerea deputatului Marton Arpad, care nu s-a gandit sa consulte bisericile romanesti, nici specialistii, si a propus acest act fara a se gandi la costurile imense pe care le-ar suporta populatia tarii. Au dat ultimatul Arhivelor Nationale un an pentru a copia toate documentele, dar, fiind vorba de kilometri intregi de arhive, cum sa faci asta? Nu poti face copii pentru ca nu sunt copiatoare, si copiatoarele costa enorm. Nu sunt oameni, Guvernul a dat nemilos afara si din Arhive. Deci costuri uriase, nu se poate face intr-un an.
Interviu realizat de Diana Gabor
