La un an de la pronunţare, Staţiunea Pomicolă nu aplică o decizie definitivă şi irevocabilă a instanţei

Gabriela Breşfelan şi Ana Petrovan sunt două dintre numeroasele cazuri de români care, deşi au dreptatea în mână, nu pot intra în posesia proprietăţilor moştenite de la înaintaşii lor cărora regimul comunist le-a confiscat averile.
În cazul celor două moştenitoare există şi o sentinţă definitivă şi irevocabilă a instanţelor din România, însă din cauza încăpăţânării inexplicabile sau a delăsării autorităţilor statului. Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare Pomicolă (SCDP) Bistriţa nu vrea să renunţe cu una cu două la 116 ha de teren pe care Primăria Bistriţa trebuie să o retrocedeze foştilor proprietari, iar pe de altă parte municipalitatea nu se înghesuie foarte tare să solicite punerea în aplicare a sentinţei judecătoreşti prin intermediul unei execuţii silite.

Încă mai există foşti proprietari sau moştenitori ai acestora care nu au intrat în posesia proprietăţi confiscate de regimul comunist, deşi au adus mormane de acte drept dovadă. În multe cazuri există sentinţe definitive şi irevocabile ale instanţelor de judecată sau au ajuns chiar pe masa CEDO.
Primele legi ale fondului funciar emise de Legislativul României au adus măsuri reparatorii doar pe rând şi nu în întregime de la bun început. Astfel, greşelile comise cu sau fără bună ştiinţă de autorităţi, s-au ţinut lanţ.
Un astfel de caz este cel al bistriţencei Gabriela Breşfelean, care s-a luptat mai bine de cinci ani în instanţă pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra unor suprafeţe de teren. Este vorba mai precis de circa opt hectare de teren, moştenite de Gabriela Breşfelean de la bunicul său Avram Baruch, unul dintre acţionarii societăţii „Stamboli”, înfiinţată în anul 1933, suprafaţa pe care societatea o avea în patrimoniu.
Un al doilea caz, având oarecum o legătură cu cel de mai sus, este cel lui Simion Turlaş, proprietarul unor suprafeţe de teren aflate pe raza municipiului Bistriţa şi implicit pe raza SCDP. Simion Turlaş aşteaptă şi el punerea în posesie pe suprafaţa de teren deţinută pe teritoriul actual al SCDP Bistriţa, şi în acest caz existând sentinţa definitivă şi irevocabilă a instanţei. Ba mai mult decât atât, fiica lui Simion Turlaş, Ana Petrovan, a continuat demersurile în numele tatălui ei, şi a înaintat cazul la CEDO.

Abuzuri crase

Gabriela Breşfelean a dovedit cu acte că este moştenitoarea lui Avram Baruch pentru o suprafaţă de circa 18 hectare, din care pentru aproximativ zece hectare i s-a reconstituit dreptul de proprietate pe Legea 18/1991.
Pentru restul suprafeţei pe care moştenitoarea lui Baruch era îndreptăţită să o primească – 8,56 ha – a depus în anul 1997 o cerere la Comisia Municipală de aplicare a Fondului Funciar. Suprafaţa de teren de 8,56 ha revendicată de Gabriela Breşfelean se află în perimetrul Staţiunii de Cercetare şi Dezvoltare Pomicolă Bistriţa. La acea vreme, cererea femeii a fost respinsă, dar ea a revenit odată cu apariţia Legii 1/2000. Cu toate acestea Comisia municipală i-a respins din nou solicitarea, motivând că i s-a dat deja destul teren de la SCDP. Drept urmare, Gabriela Breşfelean a depus o contestaţie la Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată a Terenului. Fiindu-i admisă contestaţia Comisia Municipală s-a văzut obligată să o treacă pe Gabriela Breşfelean pe Anexa 29 pentru a putea fi pusă în posesie, act care a fost validat de Comisia judeţeană în noiembrie 2007.

SCDP ţine cu dinţii la teren

Cum SCDP Bistriţa nu a renunţat în ruptul capului la teren, începe calvarul pentru Gabriela Breşfelean şi pentru alţi câţiva bistriţeni aflaţi pe aceeaşi celebră Anexă 29 pentru a fi puşi în posesie de Comisia municipală pe suprafeţele de pământ de pe raza staţiunii.
Astfel, SCDP Bistriţa a formulat o plângere împotriva Comisiei judeţene, cerând în instanţă anularea parţială a hotărârii emise. Conducerea staţiunii motiva faptul că printre cei înscrişi pe „Anexa 29” existau şi persoane care nu puteau dovedi cu acte în regulă că au deţinut suprafeţe de teren în perimetrul SCDP. Drept urmare începe un du-te vino prin sălile de judecată, în cele din urmă instanţa hotărând, în luna mai anul trecut, prin decizie definitivă şi irevocabilă că SCDP trebuie să pună la dispoziţia Comisiei Municipale o suprafaţă de teren de 116 ha, existent pe cadastral Bistriţa.
Conducerea a refuzat, însă, să predea cele 116 ha Agenţiei Domeniilor Statului (ADS), pentru ca ulterior acestea să fie puse la dispoziţia Primăriei Bistriţa şi cere revizuirea parţială a deciziei dată de judecători.
În respectiva cerere de revizuire se preciza că staţiunea nu are teren suficient pentru a fi pus la dispoziţia municipalităţii, întrucât pe cadastral Bistriţa există cu aproximativ 78 ha teren agricol plus circa 4 ha de teren neagricol, care per total ar acoperi doar necesarul pentru persoanele ce au dovedit cu acte fostele proprietăţi, aspect pe care de altfel conducerea SCDP nu l-a contestat absolut deloc. Cuiul din talpă a fost însă suprafaţa de teren la care staţiunea ar fi trebuit să renunţe în favoarea celor care nu au dovedit cu acte dreptul lor de proprietate pe perimetrul SCDP.
De cealaltă parte, Primăria Bistriţa a susţinut că pe Anexa 29 au fost înscrise persoane care au adus drept dovadă extrase CF sau acte doveditoare în baza Registrelor Agricole. Potrivit municipalităţii, Comisia municipală a stabilit un număr de persoane care au făcut dovada cu cele două tipuri de acte – extrase CF sau acte din evidenţa agricolă. În 2006, înainte de emiterea hotărârii din 2007 a Comisiei judeţene a fost o comisie paralelă a Prefecturii, din care au făcut parte reprezentanţi ai Prefecturii ai Staţiunii de Cercetare şi ai ADS, comisie care şi-a însuşit rezultatul final, adică Anexa 29. La un moment dat, municipalitatea era chiar hotărâtă să apeleze la un executor judecătoresc pentru a pune în aplicare sentinţa instanţei, fapt care nu s-a petrecut până la această dată.

Un alt nume, poveste similară

Turlaş Simion, acum în vârstă de 99 de ani, este un alt proprietar de terenuri confiscate de regimul comunist de dinainte de 1989 şi care nu poate să reintre în posesia lor.
Cazul a ajuns în instanţă, dar pentru că aici în ţară omul nu a ajuns la nicun rezultat, prin fiica sa Ana Petrovan, dosarul a ajuns la CEDO.
În 1991, Simion Turlaş a depus la Primăria Bistriţa o cerere adresată Comisiei municipale de fond funciar pentru a-şi recupera fostele proprietăţi situate pe raza municipiului, mai precis în „Staţiune”, Drumul Dumitrei Vechi, „La Meteor”, dar şi un teren intravilan în prezent ocupat de blocul nr.6 Andrei Mureşanu, bloc K1, Aleea Tihuţa, spaţii verzi şi trotuare. Imobilele amintite au aparţinut fostei soţii a lui Simion Turlaş – Florica Turlaş, care între timp a decedat, dar şi fraţilor acesteia. În 1968, fraţii Floricăi Turlaş au vândut părţile care le reveneau lui Simion Turlaş, vânzare consfinţită printr-un act autentificat în faţa notarului.
Cu toate că la dosar au fost depuse toate actele necesare care atestau că este proprietar de drept al imobilelor solicitate, Comisia municipală de fond funciar nu îl ia în seamă. Bătrânul Turlaş a primit doar nişte acţiuni la Staţiunea de Cercetare Pomicolă Bistriţa şi a fost trecut pentru despăgubiri, pe anexa 39, pentru terenul pe care acum sunt construite blocuri. Deşi a făcut contestaţii peste contestaţii la Comisia municipală, dar şi la Comisia Judeţeană de fond funciar, şi s-a ajuns chiar în instanţă, terenurile care i-au aparţinut lui Simion Turlaş au fost retrocedate ilegal altor persoane, pe numele cărora Comisia municipală de fond funciar eliberează titluri de proprietate.
Între Ana Petrovan, reprezentata lui Simion Turlaş, şi autorităţile statului s-a purtat de-a lungul câtorva ani o corespondenţă oficială intensă. A depus cereri, a înaintat memorii, a contestat peste tot unde putea face asta. În cele din urmă a ajuns ca numele tatălui său să fie înscris pe Anexa 29 pentru a primi terenul solicitat aflat în perimetrul SCDP. Cu toate acestea, ca şi în cazul Gabrielei Breşfelean, Ana Petrovan împreună cu tatăl său aflat la o vârstă foarte înaintată aşteaptă încă să fie puşi în posesie şi să le fie înmânate drepturile de proprietate. Decizia definitivă şi irevocabilă a instanţei de judecată primită de Gabriela Breşfelean a fost primită şi de Simion Turlaş, ambii fiind intervenienţi în procesele intentate de conducerea SCDP în speranţa că va rămâne cu o bună parte din suprafaţa pe care trebuie să o cedeze municipalităţii.
Pe lângă faptul că există o decizie definitivă şi irevocabilă a instanţei, de la a cărei pronunţare se împlineşte pe 20 mai exact un an de zile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României – Secţia Civilă şi de Proprietate Intelectuală a respins pe 3 martie 2011 cererea de strămutare formulată de SCDP. În încheierea civilă nr. 1942, a dosarului nr. 7212/1/2010 se precizează: „Înalta Curte, în numele legii dispune: Respinge cererea formulată de petenta Staţiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Pomicultură privind strămutarea pricinii care formează obiectul dosarului nr. 5992/112/2010 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud. Fără cale de atac”.

Liana Mureşan