Considerata leaganul nationalismului romanesc, Transilvania suspina la aceasta ora dupa sanatosul nationalism al anilor de dupa Decembrie 1989. Produs integral la nivelul Ardealului al PUNR, al lui Gheorghe Funar si Ioan Gavra, PRM a preluat mostenirea unuia din cele mai puternice formatiuni politice din ultimul deceniu al secolului trecut.

Sunt convins ca foarte putini dintre voi isi mai amintesc cum a aparut aici PRM, cu atit mai putin de cum s-a infiintat PUNR. Ah, da, e vorba de Partidul Unitatii Nationale Romane. Ramane partidul meu preferat, primul partid cu care am lucrat in calitate de jurnalist. E ca prima iubire, nu o uiti niciodata chiar daca a murit demult. La Bistrita-Nasaud, o mare parte din politicienii locali au facut parte din acest PUNR. Asa, doar la prima strigare: Ovidiu Teodor Cretu, Gheorghe Pop, Ioan Aurel Rus, Viorel Cotutiu, Dorel Cosma, Ionel Tompa, Emil Miclea, fostul deputat Ioan Sonea si multi, multi altii.
 
PUNR a murit gratie manevrelor fostilor pedeseristi, gelosi pe procentele din Ardeal ale peuneristilor, poate si cu sprijinul din culisele politicii ale PRM-ului si ale lui Corneliu Vadim Tudor. In marea lor majoritate, fostii peuneristi au acostat la tarmul Tribunului, iar in 2000, PRM castiga alegerile prezidentiale la nivelul judetului si trimitea in Parlament un senator, pe Ioan Aurel Rus si doi deputati, Emil Rus si Ioan Sonea, asta, in urma voturilor primite la alegerile parlamentare.
De atunci au trecut 11 ani, timp in care PRM, ca mostenitor legitim al PUNR si al voturilor acestui partid ar fi trebuit sa ramana un jucator de forta pe esicherul politic romanesc. Nu a fost sa fie asa, iar motivele cresterii si descresterii PRM sunt dintre cele mai variate.
 
Un lucru pentru mine este cat se poate de sigur: PRM este victima celui mai otravit cadou oferit de ultimul lider al PUNR, Valeriu Tabara: voturile Transilvaniei. Ardealul imperial, Ardealul celor 100 de castele, Ardealul pe care PDSR, acum PSD se chinuie de douazeci de ani sa-l cucereasca. Inca, inca nu prea a reusit. Pe urma, PRM a ajuns cum a ajuns din lipsa de bani si influenta politica pe esicherul romanesc. Ca un corolar, PRM mai este victima a unui vechi proverb: „ O randunica nu aduce primavara”. Cert, existenta unui singur lider maximus in persoana lui CV Tudor a terminat psihic acest partid. Dupa mine, la ora actuala PRM seamana cu un imobil aflat intr-o avansata stare de degradare. Pentru a-l pune la punct e nevoie de reabilitare iar pentru a nu mai pierde voturile de o anvelopare. Daca toate acestea vor putea fi indeplinite, atunci PRM va mai exista, altfel, this is the end, my friend.
 
Si, pentru ca PSD nu va musca din mai vechiul cadou, mostenitorul PRM ar putea fi o mostenitoare, Alba ca Zapada dar fara pitici. Cele 7 procente dorite de toata lumea. Cele 7 procente care in Ardealul Imperial se pot transforma in 14, 28 sau 56.
 
Atentie insa: Ardealul ramane de dreapta, iar aici s-a vorbit trilingv peste 900 de ani.Altfel, trebuie sa vedem cine e printul si vrajitoarea!
 
S-auzim numai de bine!
 
Alin Cordos

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.