Primar la 80 de ani

Constantin Rusu a ocupat în viaţa sa doar funcţii de conducere. Începând cu anul 1955 a fost director la diferite instituţii de învaţământ din judeţele Cluj şi Bistriţa-Năsăud, iar după ce s-a pensionat, când toată lumea se aştepta să ,, pună puşca-n cui”, a devenit primar.

Aflat la al doilea mandat, Rusu nu exclude, dar nici nu confirmă candidatura pentru fotoliul de primar, la alegerile locale din anul 2012. ,, Simt că trebuie să fac mai multe pentru comuna mea. Pot, deci mă voi lupta pentru semenii mei. Profesionalismul, nativ sau dobândit, nu are vârstă! Cu toate acestea, aş lăsa loc unor oameni mai tineri.”

Nu există bătrâneţe, ci doar o vârstă cu ceva mai multe amintiri!

În 1935, într-un sat de sub poalele Cetaţii Ciceului se năştea Constantin Rusu. Viitorul primar al acestei localităţi, a absolvit Şcoala Elementară din localitatea natală, Şcoala Pedagogică Cluj-Napoca, Şcoala de Specialişti Inferiori de Aviaţie Bucureşti,  Şcoala de Ofiţeri de Aviaţie Mediaş şi Facultatea de Filologie din cadrul Universităţii ,,Babeş-Bolyai”. Fire ambiţioasă (,,conducător de profesie”, cum spunea primarul Rusu), cu reale abilităţi de coordonare, acesta a activat ca director la şcolile din: Curtiuşul Dejului (1955-1956), Dumbrăveni (1959-1970) şi Ciceu-Giurgeşti (1970-1997, când s-a pensionat). În plus, a fost artizanul , cel care a pus suflet şi a susţinut construirea Şcolii Generale din Negrileşti, cu 10 săli de clasă şi a Caminului Cultural din Ciceu-Giurgeşti. Pasionat, întreprinzător şi priceput, a participat la sesiuni de comunicări ştiinţifice, cu lucrari de toponomie, folclor, istorie locală şi metodică-,, Oameni şi locuri din preajma Ciceului”, ,,Toponomia satului Ciceu-Giurgeşti”, ,,Cabinetul de limba şi literatura română, mijloc important de eficientizare a învăţării”.

,,Ce vremuri!”

Nu se dezice de vremurile trecute. Dimpotrivă! ,,Indiferent de regimul politic care a condus România, mie mi-a plăcut să fiu om şi, pe cât este posibil, o piatra de temelie pentru societate!. Indiferent cum s-ar numi ea: comunistă, socialistă, capitalistă…” puncta Constantin Rusu. Pentru calităţile prestaţiei didactice, în 14 iunie 1968, Ministerul Învaţământului i-a acordat titlul de ,,Profesor fruntaş”. Apreciind calitatea colectivului condus de Constantin Rusu, Lucian Raşca, director la ministerul de resort, nota în 22 mai 1974, în Registrul unic de control: ,,Sunt convins că aici, sub Cetatea Ciceului, există oamenicare participă efectiv la tot ceea ce fac. Aceasta asigură garanţia succesului lor. Dar, existau, în afara activităţii profesionale, şi multe picanterii, dar aici s-a aratat ca discret. ,,Poate ca sistemul trecut era cam rigid, unul care te înocrtina, daca erai slab de înger. Dar găseam noi tot felul de subterfugii. Ei, când aveam o bere la doză o tineam pentru sarbatori. Nu trăim rău, dar mirajul Occidentului ne fascina. Nu ştiu cum sa vă explic, dar exista siguranţa zilei de mâine. Cât despre chefurile cu tovarăşii de la partid, nu are rost să povestesc. Mulţi dintre ei mai traiesc şi probabil mi-ar arăta obrazul! Dar, eram, totodată serioşi, sau cel puţin aşa pretindeam. Rezultatele vorbesc de la sine.” ne povesteste râzând primarul Rusu.

Viaţa-i viaţă, banu-i ban, om bogat sau simplu cetăţean!

Tot primarul Rusu istoriseşte o întâmplare hilară: ,, Am deţinut  un teren, proprietate personală undeva la intrare în Ciceu-Giurgeşti. Bugetar fiind o viaţă l-am vândut unor persoane din Breaza, care şi-au construit acolo nişte case extraordinare. Nişte prieteni au venit la mine în vizită, după ani şi ani. M-au întrebat: <<Costică, ţi-ai ridicat nişte locuinţe superbe, demne de un cartier rezidenţial din Capitală! Cum ai reuşit?>> Ce era sa le raspund? <<De când sunt primar!>> Apoi le-am explicat că nu mai este proprietatea mea. Că alţii, cu bani mulţi, trudiţi cei drept, au făcut acele construcţii. Ei chiar îşi imaginau că un primar de la marginea vestică a judeţului Bistriţa-Năsăud îşi poate permite aşa ceva. Să fim serioşi! Am fost cnstit o viaţă, nu am ajuns să fur acum când părul mi-e nins de tumultul vieţii.”

Gânduri pentru viitor

,, Simt că trebuie să fac mai multe pentru comuna mea. Pot, deci mă voi lupta pentru semenii mei. Profesionalismul, nativ sau dobândit, nu are vârstă! Cu toate acestea, aş lăsa loc unor oameni mai tineri.” În plus, edilul vrea să finalizeze asfaltarea uliţelor secundare ale satelor componente, Dumbrăveni şi Ciceu-Giurgeşti, deoarece, consideră acesta, nu poate fi conceput ,,un secol XXI al macadamului”.  Apoi , ,,după mine, nu potopul, ci acei care vor să aducă un mic aport la dezvoltarea comunei. Eu ce am putut, mi-e martor Dumnezeu, am făcut!”

,,Mai am un singur dor!”

Înainte de a preda ştafeta generaţiilor care, inevitabil, vin din urmă, Constantin Rusu mai are un mare of: finalizarea alimentării cu apă a Giurgeştiului. De altfel, reţeaua este finalizată în proporţie de 80 %, urmând ca la anul să poată fi recepţionată. Vise sau realităţi? În loc de concluzie:  ,,Mai am multe de făcut. Nu doar pentru atât am venit pe pământ!”

Reţeta succesului: ,, Să fii om, căci e suficient! Comunitatea şi administraţia să fie pe prim plan, politica pe plan secund!”

Întrebat despre reţeta succesului, care l-a propulsat de două ori în pozitia de primar al comunei Ciceu- Giurgeşti, Constantin Rusu a declarat că cei care pot spune cel mai bine care este cauza reuşitelor sale sunt cetăţenii. ,, Faptul ca am fost serios, că, prin empatie, m-am pus în ipostaza cetaţeanului de rând, cred, eu, m-a ajutat enorm în orice activitate pe care am desfăşurat-o. Nu giurgeştenii trebuie să fie mândrii ca le sunt primar, ci ei imi fac cinstea de mă considera cel mai în măsura să conduc aceasta comună. Cred ca m-au cunoscut foarte bine, au stiut ce caracter sunt, din moment ce m-au ales de doua ori. Mă înclin cu respect în faţa lor.” Rusu mai spune că daca reuşeşti să te detaşezi de elementul politic, daca timp de patru ani faci doar administraţie şi nimic altceva, totul este perfect. Dacă nu ,,cazi în derizoriu, în populism ieftin”.

Epilog

Detaşându-se totalmente de elementul politic, lucid, Constantin Rusu (,,De fapt îmi place Rusu Contantin. Sună aşa a….catalog, catalog pe care l-am purtat zeci de ani de zile sub braţ”) este, mai presus de toate, om. Lucru pe care, încorsetaţi de principiile rigide ale societăţii, îl uităm de multe ori. ,,Ne vom mai vedea”, îmi spune, ,,indiferent în ce calitate voi fi!”.  Şi mie îmi este indiferent calitatea pe care o voi avea. Voi revedea, oricum,  un om.

Raimond Petruţ