Discursul Majestatii Sale, Regele
Desi intr-o emisiune a lui Robert Turcescu de la B1 s-a incercat sa se bagatelizeze discursul Regelui Mihai, iar alte televiziuni au privit cu lupa minore greseli de protocol, care intr-o asemenea ceremonie sunt aproape inevitabile, ma simt dator sa scriu din nou despre aniversarea celor 90 de ani si despre marii absenti din Parlamentul Romaniei.
Asa cum au consemnat toti comentatorii, fostul monarh nu a intrat in polemica nici macar cu Basescu, a criticat civilizat actuala clasa politica, dar nu a facut partizanat si a spus cateva lucruri care nu mi se pare banale, ci chiar de bun simt, exprimate intr-o maniera eleganta. De la bun inceput, el a remarcat ca au trecut mai bine de 60 de ani de cand s-a adresat natiunii romane, „ultima oara de la tribuna Parlamentului”. Trebuie, insa, subliniat ca Parlamentul din anii 1946-1947 era unul rezultat din falsificarea alegerilor facute de guvernul Groza, omul comunistilor, care l-a tinut la mare cinste pe cel care-si exhiba cu mandrie titlul de doctor in drept, obtinut in timpul Imperiului Austro-ungar. Orice s-ar spune, actualul Parlament este rezultatul unor alegeri democratice, iar pesedistii, pe baza structurii rezultate din votul electorilor, timp de un an (2008-2009) a condus tara intr-o alianta politica cu PDL-ul. Pe buna dreptate, Regele a spus: „Mersul Romanei Europene de astazi are ca fundament existenta Parlamentului. Drumul nostru ireversibil catre Uniunea Europeana si NATO nu ar fi fost posibil fara actiunea, intre libertate si democratie, al Legislativului romanesc dupa 1989.”
In continuare au fost remarcate ca institutii care „isi fac datoria fata de tara, Academia Romana si Banca Nationala, desi vremurile de astazi nu au respectul cuvenit fata de ierarhia valorilor din societatea romaneasca.”
As vrea totusi sa subliniez ca discursul nu a fost impregnat de o tenta pesimista deoarece s-au remarcat progresele micilor intreprinderi, tinerilor si a profesorilor din universitati, licee si scoli.
Un sincer sentiment de compasiune este exprimat fata de batrani si bolnavi. Acum, cand, se pare, ca, cel putin in primul semestru 2012, pensiile nu se vor majora, desi exista reglementari legale in acest sens, indemnul facut de rege ar trebui sa rezoneze si la guvernanti. Stiu ca nu se va realiza cresterea economica prognozata, ca sectorul economic public aduce uriase daune bugetului de stat, ca banii ce trebuie sa-i imprumutam pentru acoperirea deficitului bugetar sunt din ce in ce mai scumpi, dar ceva trebuie facut pentru persoanele vulnerabile. Altminteri, avem de-a face cu o guvernare sinucigasa. Arta guvernarii nu consta exclusiv in respectarea riguroasa a unor considerente economice, ci, cum spunea Mihai I, democratia nu se poate concepe in afara „de etica si simt al datoriei”. In acest context, au valoare de comandamente fundamentale viata morala si decenta. Il citez din nou: „Lumea de maine nu poate exista fara morala, fara credinta si fara memorie.”
Pentru mine, inlaturarea monarhiei a avut loc in vacanta de iarna, in prima clasa de liceu (1947-1948). Cand am revenit la scoala, primul lucru ce ne-au spus profesorii a fost sa indepartam portretul Regelui, care se gasea pe prima fila a fiecarui manual scolar. Pe strazi si pe coridoarele scolii se gaseau pretutindeni reproduse in zeci si zeci de exemplare asa-zisul act de abdicare.
Ceea ce au facut presedintele tarii, presedintele Camerei Deputatilor si premierul Boc este similar cu gestul profesorilor de atunci, care au circumstanta ca le-a fost impus de guvernantii vremelnici. Sigur era important ca Basescu sa mearga la Bruxelles, iar Emil Boc sa se deplaseze la Carei, unde s-a eliberat ultima brazda de pamant romanesc de Ziua Regelui. Se puteau gasi modalitati pentru a se adapta orarul intalnirilor si a celorlalte manifestari, incat sa fie cu totii in incinta Parlamentului la ora 10, deoarece Regele face parte din istoria noastra. Surprinzatoare a fost si absenta Patriarhului, care si el poate invoca un program religios foarte important, dar, probabil, importante sunt si alocatiile ce se vor primi de la autoritati pentru construirea Catedralei Mantuirii Neamului. Jenant a fost si faptul ca in tribuna membrilro Guvernului au fost prezenti numai Catalin Predoiu, Marko Bela, Laszlo Borbely si Kelemen Hunor, deci nici un ministru PDL. Nu cred ca acest lucru le va aduce mai multe voturi „republicane” la alegerile de anul viitor. Daca guvernantii comunisti de la 1947 au cautat sa-l alunge pe rege nu numai din tara, ci si din istorie, cei de acum fie deformeaza voit rolul lui Mihai, fie cauta sa-l estompeze cat mai mult.
Si un ultim aspect ce trebuie subliniat: cuvintele rostite si modul cum Mircea Geoana a condus sedinta Camerelor reunite au fost cu adevarat remarcabile. Ii prevad un viitor politic cert, chiar daca principalii sai adversari ii gasim in propriul partid, care sunt cei pe care se straduieste sa-i zgandare continuu.
Ca o concluzie, la sirul de articole consacrat Regelui Mihai, nu pot decat sa-i urez cu toata consideratia un calduros „La Multi Ani!”
Adrian Man
27 octombrie 2011
