Proiecte imobiliare, firme de software şi apartamente de lux cedate pe încredere. Gazeta de Cluj vă prezintă povestea unei duble înşelătorii pe bani inimaginabili, soluţionată cu o neîncepere a urmăririi penale. În contextul crizei actuale, orice ban investit sau dat împrumut este important, atunci când trebuie să îl primeşti înapoi. Ei bine, în speţa de faţă, nu este vorba de bani de biscuiţi, ci de sute de mii de euro pierduţi în scurt timp datorită încrederii pe care un om de afaceri a avut-o într-un partener, contabil de profesie, care s-a dovedit a fi de rea-credinţă.
Povestea a început în 2007, când Seles Mihael, partea vătămată, a constituit societatea Dacca Grup SRL, alături de soţia sa, Seles Laura şi un partener, pe nume Simon Cânpean. La scurt timp după constituirea firmei, acesta din urmă i l-a prezentat lui Seles Mihael pe Rareş Păcurar, care avea să fie ulterior acuzat de infracţiunile de înşelăciune, şantaj şi ameninţare. Rareş Păcurar, prin firma de consultanţă a dânsului, Business Suport Consulting SRL, urma să se ocupe de contabilitatea firmei Dacca SRL şi a celorlalte societăţi la care Seles Mihael avea participaţii. Din spusele părţii vătămate, Rareş Păcurar urma să devină consultantul pentru proiecte de construcţii al lui Seles Mihael, contra sumei de 5000 de euro, sumă plătită de acesta fără a primi vreun document justificativ sau chitanţă.
În încredere zace trădarea
Intriga speţei apare în momentul în care noul consultant în afaceri, Rareş Păcurar, i-a propus lui Seles Mihael să constituie o nouă societate, care ulterior avea să se numească Build Investment Development SRL, pe scurt BID, prin care să desfăşoare un proiect imobiliar de amploare. Condiţiile afacerii erau următoarele: Rareş Păcurar urma să contribuie la capitalul societăţii cu un teren pe care avea un antecontract de vânzare-cumpărare, teren situat pe Calea Turzii în suprafaţă de 1300 mp, antecontract semnat cu o certă familie Corpodean; în schimb, Seles Mihael urma să finanţeze proiectul imobiliar care urma să se desfăşoare, la care urma să contribuie cu fonduri proprii. Pentru a întări perspectiva profitului care avea să urmeze, Rareş Păcurar a insistat pe lângă partea vătămată, spunându-i acesteia că are deja un client, mai precis compania de software Endava, firmă care avea să cumpere 1000 mp din suprafaţa construită totală de 1300 mp, pentru suma de 1.350.000 de euro, respectiv 1350 euro/mp. În plus, Endava, prezentă prin Silvia Banabic şi Călin Văduva, avea să contribuie la construcţia imobilului prin diverse plăţi în avans, respectiv 100.000 de euro din start, 300.000 de euro la data începerii lucrărilor şi restul la semnarea contractului autentic.
Considerând profitul de 400.000 de euro pe care firma nou constituită avea să îl realizeze, Seles Mihael a acceptat oferta, chiar dacă nu avea certitudinea că firma de software chiar există, sau că are un interes real în cumpărarea spaţiului respectiv. Profitul urma să fie împărţit în mod egal între parteneri.
La scurt timp după ce au ajuns la această înţelegere, Rareş Păcurar a schimbat foaia, cerându-I lui Seles Mihael să-i achite în avans profitul care i-ar reveni, adică aproximativ 200.000 de euro, chiar înainte de constituirea societăţii BID sau de realizarea construcţiei imobilului. Seles Mihael, fără a suspecta ceva, i-a spus contabilului că nu deţine suma respectivă, dar că îi poate da acestuia în schimb două apartamente. Considerând că cele două apartamente valorau 255.000 de euro, acesta se obliga să-i restituie suma de 55.000 euro diferenţă până în data de 30 noiembrie 2008. La data de 28 iulie 2008 cei doi au perfectat două antecontracte de vânzare-cumpărare, unul pe un apartament situat în Bună Ziua, şi altul pe strada Câmpului, apartament în care Seles Mihael locuia împreună cu familia. La numai o lună după aceea, Rareş Păcurar l-a chemat pe Seles Mihael pentru a semna un act din care să rezulte faptul că acesta a vândut mai departe apartamentul şi demisolul de pe strada Bună Ziua către Răzvan Preda, unul dintre clienţii săi. Deşi Rareş Păcurar nu îşi îndeplinise obligaţiile, Seles Mihael a semnat un antecontract din care să rezulte că i-a promis că el i-ar fi promis apartamentul lui Răzvan Preda, chiar dacă înţelegerea se realizase între Păcurar şi acesta.
În vederea demarării proiectului, partea vătămată a început procesul de obţinere a actelor necesare, şi anume a certificatului de urbanism, a avizelor, a documentaţiei cadastrale etc. În tot acest timp a insistat pe lângă Rareş Păcurar să se întâlnească cu firma de software cumpărătoare, dar a fost amânat pe motiv că persoana care este responsabilă cu achiziţiile din compania respectivă este plecată din ţară şi se pot întâlni numai la sfârşitul lunii decembrie 2008. În iulie 2009, Seles Mihael a fost anunţat de către contabil că acesta s-a înţeles cu asociatul lui din firma Dacca SRL, Simion Câmpean, să îl împuternicească pe el să-i cesioneze părţile sociale pe care le deţine la valoarea nominală de 80 de RON, pe motiv că acesta nu vroia să se întâlnească cu el. După ce la data de 18 august 2009, Rareş Păcurar i-a prezentat lui Seles Mihael o copie după procura specială pe care o primise de la Simion Cânpean prin care el era împuternicit să semneze orice act în numele firmei Dacca SRL, contabilul i-a amintit că ar trebui să îi precizeze un termen până la care urmează să elibereze apartamentul în care locuia, pentru a-l vinde mai departe lui Răzvan Preda, cel mai bun client al său.
La scurt timp, Rareş Păcurar l-a ameninţat pe Seles Mihael că, dacă nu-i predă apartamentul din Bună Ziua, apartament în care stătea alături de familie, urma să vândă părţile sociale din Dacca SRL, pe care le controlează datorită procurei de la Simion Câmpean, cu 75.000 de euro unor asociaţi ai acestuia din firma Eurogloria SRL , cu care ştia că are neînţelegeri.
Fabrica de scaune, o maşină de tocat bani
Profitând, se pare, de încrederea de care se bucură în faţa lui Seles Mihael, “consilierul în afaceri” Rareş Păcurar i-a mai propus acestuia o afacere profitabilă, şi anume o participaţie la o firmă producătoare de scaune. Mai precis, este vorba de Fabrica de scaune de la Bucea, unde, în schimbul unei infuzii de 200.000 de euro, Seles Mihael urma să primească un pachet mare de părţi sociale. Iniţial interesat de aducerea spre profit a societăţii respective, Seles Mihael a acceptat posibilitatea unei colaborări, investind bani treptat. I-a fost prezentată fabrica şi ceilalţi asociaţi, a fost asigurat că firma are multe comenzi din străinătate şi că, deşi în dificultate financiară, firma are potenţial.
La sfârşitul lunii septembrie 2008, Seles Mihael a făcut o înţelegere cu Rareş Păcurar şi cu asociaţii fabricii, în sensul că în schimbul intermedierii acestei tranzacţii, Rareş Păcurar să primească 15.000 de euro de la fiecare asociat, preţ care includea şi auditul care urma să fie făcut începând cu data de 1 noiembrie 2008. În total 30.000 de euro au fost plătiţi, fără vreo chitanţă sau hârtie justificativă. La solicitatarea şi la insistenţelei lui Rareş Păcurar, Seles Mihael a plătit cei 15.000 de euro atât pentru el, cât şi pentru ceilalţi asociaţi, aceştia urmând să compenseze la tranzacţionarea părţilor sociale pe care le deţin.
Prin decembrie 2008, auditul promis de Rareş Păcurar şi care trebuia să dureze aproximativ trei săptămâni, s-a transformat în nişte simple liste, pe post de inventar, din care nu reieşea mare lucru. Rareş Păcurar, ca un bun contabil şi “consilier în afaceri”, i-a spus lui Seles Mihael că acesta este inventarul, şi că să face ce vrea cu ele, să le introducă singur în contabilitate, dacă aşa doreşte.
La data de 29 octombrie Seles Mihael a semnat un contract de cesiune de părţi sociale, prin care primea 19.247 participaţii, adică 21,45 % din capitalul social, în schimbul sumei de 190.470 lei, din care 55.500 lei plătiţi cash, în mâna lui Rareş Păcurar. La data de 5 noiembrie 2008 a avut loc AGA a societăţii Eurogloria SRL, firmă producătoare de scaune, prin care s-a hotărât majorarea capitalului social la 2 milioane de lei, prin conversia împrumuturilor efectuate de ceilalţi asociaţi şi prin aportul noului intrat în firmă, Seles Mihael, care a vărsat 400.000 de lei. Din declaraţiile acestuia din urmă, acest act decis de AGA nu a fost înregistrat niciodată la Oficiul Registrului Comerţului. Chiar dacă a fost efectuată o mărire de capital, datorită managementului iresponsabil, firma a intrat după scurt timp în procedura de însolvenţă.
La 21 martie 2009 a avut loc o nouă AGA prin care Seles Mihael a împumutat societăţii, cu titlul de credit, 630.000 de lei, bani care erau necesari, din câte se pare, plăţii sumelor restante către furnizori şi pentru ieşirea din insolvenţă. După ce a constatat nesinceritatea de care dădea dovadă Rareş Păcurar şi asociaţii, Seles Mihael a început să verifice personal valabilitatea cifrelor care i-au fost prezentate. Procedând astfel, Seles Mihael a constatat că valoarea părţilor sociale trecute în contractul de cesiune erau considerabil mai mari decât în realitate. În plus, asociaţii avea înregistrate în contabilitate la Eurogloria SRL facturi de prestări de servicii în contul firmelor la care erau asociaţi în suma de peste 176.000 de lei. Pe lângă toate acestea, era uşor de observat diminuări ale stocului fizic de materiale prime şi stocuri finite, fără să existe facturi de ieşire, comenzi date de către asociaţi fără a fi înregistrate, şi diverse favoruri date unor clienţi care beneficiau de produse sub preţul de fabricaţie.
Conform spuselor lui Seles Mihael, Rareş Păcurar şi ceilalţi asociaţi au trecut la ameninţări pentru a-l manipula după bunul plac, şi anume că îl vor exclude din societate, că vor falimenta societatea şi o vor cumpăra pe o sumă derizorie în procedura de lichidare, după acelaşi procedeu prin care au devenit proprietarii fabricii din Bucea, în 2007.
Ca urmare a infracţiunilor economice cărora le-a căzut victimă, Seles Mihael a făcut o plângere penală împotriva lui Rareş Păcurar, pentru infracţiunile prevăzute de art.215, alin 1 şi 3 Codul Penal, de art. 194 CP şi art. 193, mai precis înşelăciune, şantaj şi ameninţare. Plângerea a fost soluţionată cu o soluţie de neîncepere a urmăririi penale. În motivarea ordonanţei de neîncepere a urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, şantaj şi ameninţare, se reţine că pentru existenţa infracţiunii prevăzute de art. 215 CP (înşelăciune) este necesară o acţiune de inducere şi menţinere în eroare cu prilejul încheierii sau executării unui contract, în aşa fel încăt fără această inducere în eroare, cel înşelat nu ar fi contractat, apreciindu-se totodată că în speţă acest lucru nu a fost dovedit. Procurorul apreciază totodată că este greu de crezut că o persoană cu diligenţă medie ar fi în stare să vândă două apartamente cu valoare totală de 250.000 de euro în considerarea unui profit incert pe care în viitor l-ar putea obţine din vânzarea unei clădiri încă neconstruite. Din documentaţia de la dosar reiese în mod evident modul defectuos în care s-a realizat cercetarea penală. Mai precis, probatoriul administrat este incomplet, nefiind audiaţi toţi martorii propuşi. A spune audiere este impropriu, pentru că atât martorilor Laura Seles, Dambeanu Simona sau Dambeanu Liviu le-au fost luate declaraţii, dar nu le-au fost puse întrebări de către organele de cercetare penală. În plângerea penală împotriva lui Rareş Păcurar s-a arătat că acesta ar fi primit 5000 de euro fără a emite vreun document în acest sens, ceea ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de Legea 241/2005, dar procurorul a omis să se pronunţe şi asupra acestui capăt de acuzare. Împotriva neînceperii urmăririi penale a fost depusă o plângere, care va fi judecată marţi, 18 octombrie 2010.
Andrei Tomoş
