RĂZBOIUL LICHIDATORILOR BIHORENI

Cât adevăr, curaj, interes şi minciună se ascund în

RĂZBOIUL LICHIDATORILOR BIHORENI
Cornel Melinte

Cei neiniţiaţi cred că marile lovituri judiciare sunt cele date de avocaţii din sfera penalului. Alimentată cu prea multe filme americane, în care este aproape obligatorie o haltă la instanţa penală, multă lume crede că acolo este punctul central, în jurul căruia gravitează întreaga comunitate. În România nu este aşa. GAZETA de Oradea vă prezintă, începând cu acest număr, un nou gen de afaceri judiciare, de departe cele mai profitabile: lichidările societăţilor comerciale falimentare. Grupurile de interese ce acţionează în acest domeniu nu au scrupule, îşi cumpără protecţia şi împart câştiguri fabuloase. În momentele critice, îşi identifică cu precizie duşmanii şi îi lichidează. De fapt, având în joc această miză imensă, de la acest gen de afaceri au pornit cele mai mari scandaluri care au frământat în ultimii ani justiţia bihoreană. Lupta pentru supremaţie pe piaţa lichidatorilor bihoreni este, şi în prezent, în continuă desfăşurare.

Prin Ordonanţa de Guvern nr. 79 din 30 august 1999, s-a încercat să se pună ordine într-un domeniu în care fiecare îşi făcuse până atunci legea proprie. Scopul declarat al ordonanţei era ca activitatea de reorganizare şi lichidare a întreprinderilor aflate în faliment să fie făcută numai de persoane cu o anumită pregătire în acest domeniu, administratorii judiciari şi lichidatorii, individual sau organizaţi în cadrul societăţilor comerciale profesionale, care sunt înscrişi în tabloul Uniunii Naţionale a Practicienilor în Reorganizare şi Lichidare. Dobândirea acestei calităţi se face numai pe bază de examen, respectiv de persoane care sunt experţi contabili, contabili autorizaţi, licenţiaţi în studii economice sau în drept ori ingineri, cu diploma recunoscută de Ministerul Educaţiei Naţionale şi cu cel puţin 5 ani de activitate practică – economică sau juridică. Calitatea de administrator judiciar sau de lichidator este incompatibilă cu calitatea de funcţionar public ori de angajat al unei instituţii publice, iar aceeaşi persoană nu poate exercita succesiv funcţiile de arbitru, mediator sau conciliator şi, ulterior, pe cea de lichidator, decât după trecerea unei perioade de minimum un an. Există incompatibilitate şi cu exercitarea oricărei alte profesii, cu excepţia celei de avocat, expert contabil ori contabil autorizat şi auditor financiar.

Avântul, Multimec, Olimpia…

Numele celor trei firme bihorene amintite în intertitlu au în comun, pe lângă faptul că toate au ajuns în stare de faliment, şi alte elemente aparent nesemnificative. În procedura acestora de lichidare judiciară, la un moment dat, judecător sindic a fost magistrata Mariana Roşca de la Tribunalul Bihor. De asemenea, la fiecare dintre firmele amintite au avut diferite interese avocatul Valer Buda Dindelegan şi expertul contabil Iosif Bereczki. Dacă judecătoarea se află în prezent în ingrata situaţie de a fi deja condamnată în lipsă de o primă instanţă şi dată în urmărire generală, ceilalţi doi protagonişti sunt bine, mersi, nederanjaţi de nimeni. Ei continuă să realizeze venituri exorbitante, de ordinul sutelor de milioane, din activitatea de lichidare judiciară. Ambii, după ce au fost şi ei cercetaţi pentru anumite fapte penale, figurează ca principali martori ai procuraturii împotriva judecătoarei Roşca. O înţelegere corectă a mecanismului prin care s-a ajuns la această situaţie nu va putea ignora faptul că magistrata ştie foarte multe despre falimentul şi lichidarea societăţilor AVÂNTUL şi OLIMPIA SA Oradea, dar este condamnată pentru fapte care gravitează în jurul firmei MULTIMEC SA Marghita, la care ajunsese mare creditoare şi emitentă de pretenţii financiare, firma VALDO SRL, aparţinând nimănui altuia decât avocatului Valer Buda Dindelegan.
Amănuntelor acestei lichidări şi intereselelor care l-au animat pe avocatul lichidator, le vom consacra un episod separat, sub acelaşi generic al războiului lichidatorilor. Acum vrem doar să arătăm că Valer Buda nu este chiar cu toate „OK”, aşa cum l-ar vrea Parchetul, care l-a folosit ca martor profesionist.

Buda ascunde documente

Prin sentinţa nr 544/R/2002 pronunţată la 29 noiembrie 2002 de chiar preşedintele Secţiei Comerciale şi de Contencios Administrativ a Tribunalului Bihor, Ioana Tătar, lichidatorul Buda Dindelegan Valeriu a fost înlocuit, de la lichidarea SC AVÂNTUL SA Oradea, cu SC ROMEXPERT SRL Oradea, dispunându-se şi predarea de îndată a tuturor documentelor şi actelor debitoarei AVÂNTUL de la fostul lichidator la noul lichidator. Magistrata a constatat că există mai multe neclarităţi în activitatea fostului lichidator, care nu a depus inventarul de pornire, nu a prezentat lista activelor ce au fost valorificate, nu a depus contractele de vânzare-cumpărarare şi procesele verbale de licitaţie, din care să rezulte modul cum a valorificat patrimoniul S.C. AVÂNTUL S.A. În loc să fi întocmit un tabel definitiv al creditorilor, Valer Buda a elaborat, la diverse termene, liste cu creditorii, fără să le precizeze categoria şi ordinea de preferinţă şi nici banii pe care i-a distribuit către aceştia pe parcursul lichidării. Mai mult, lichidatorul-avocat Buda a îngreunat efectuarea unei expertize contabile şi „nu a predat în totalitate actele contabile, fiind nevoie de pronunţarea unei încheieri în 05.08.2002 prin care să fie obligat la predarea de îndată a documentelor contabile necesare”. Magistrata i-a imputat lui Buda şi faptul că ar fi mincinos: „În numeroase memorii, lichidatorul a arătat că nu deţine documentele solicitate, deoarece atribuţiile sale erau doar de a vinde activele şi a încasa contravaloarea acestora, arătând că inventarierea a fost efectuată potrivit vechii reglementări de către judecătorul sindic  Mariana Roşca, desemnat în cauză, iar după modificarea legii şi lărgirea atribuţiilor sale nu s-a efectuat o nouă inventariere, inventarul fiind deţinut de către aceasta. Această susţinere este infirmată de adresa existenţă în dosar la fila nr 236, vol. IV, prin care judecătorul sindic îi pune în vedere lichidatorului că nu este descărcat de gestiunea debitoarei, deoarece la dosar nu s-a depus nici o chitanţă, factură, contract, privind vânzările pe care le-a efectuat, nu a depus inventarul bunurilor din patrimoniul societăţii şi predarea arhivei, acordându-i termen de predare până la 15.10.2000, însă aceste documente nu au fost depuse la dosar până în prezent, fiind predate numai o parte din ele expertei contabile desemnate să efectueze expertiza în cauză”.

De ce trebuia să dispară Mariana Roşca

Iată ce spunea Mariana Roşca într-un interviu publicat în aprilie 2001: „Totul a început de la o plângere penală pe care am depus-o împotriva avocatului Buda Dindelegan Valeriu, întrucât, prin înşelăciune, a obţinut de la SC MULTIMEC Marghita, societate în faliment, suma de 7 miliarde de lei, şi împotriva lichidatorului Iosif Bereczki, care, în loc să conserve bunurile MULTIMEC, le-a distrus, tăind construcţiile metalice şi  vânzându-le ca fier vechi, la preţul de 300 lei/kilogram, deşi – la acea dată – preţul era de 1600 lei/kilogram. Nu a putut să-mi prezinte nici un act de vânzare. Lichidatorul şi-a permis să demoleze construcţii din cărămidă, ceea ce contravine legii. Nu era lucru greu să se constate înşelăciunea săvârşită de avocatul Buda şi abuzurile lichidatorului Bereczki, dar nu s-a făcut nici o cercetare de către procurorul Ioan Moldovan, deşi am depus toate actele doveditoare a acestor infracţiuni. Am numit un expert contabil în luna octombrie 2000, care să verifice pe acest lichidator, pentru că am constatat lipsa multor utilaje. El susţine că sunt vândute, dar nu are acte, nici factură, nici aviz de expediţie, nici plata acestora în cont. Până nu am actele contabile, să pot confrunta toate vânzările cu inventarul, nu pot să ştiu tot ce lipseşte. Ei refuză abuziv să le depună şi sunt încurajaţi de cineva. Din informaţiile pe care le am, rezultă că şi fratele lichidatorului Bereczki a avut acces la bunurile MULTIMEC. Probleme sunt şi la AVÂNTUL, unde este lichidator acest avocat Buda, care refuză să-mi depună actele pentru verificare, să depună contractele de vânzare şi toate chitanţele. Buda şi Bereczki au avut onorarii foarte bune. Le-am dat 20% din preţul de vânzare, ca să fie corecţi, să nu fie tentaţi să facă prostii, dar dând de atâţia bani, au înnebunit. Aveau obligaţia să conserve lucrurile, dar le-au degradat cu bună ştiinţă. La Marghita, fierul vechi a rămas tot în mijlocul curţii, dar am găsit în hala de producţie uşa metalică tăiată pentru a fi vândută ca fier vechi”.
În septembrie 2000, deci cu o lună înainte de termenul-limită pe care îl dăduse magistrata celor doi lichidatori pentru a  preda documentele lichidărilor făcute de ei, atât Valer Buda cât şi Iosif Bereczki s-au autodenunţat, susţinând că judecătorul sindic Mariana Roşca le-ar fi cerut să împartă cu ea retribuţia ce li se cuvenea ca lichidatori. Ei susţineau că Buda i-a plătit 750 de milioane lei în perioada 9 aprilie 1999-14 iunie 2000, iar Bereczki 206 milioane lei în perioada mai `99-iunie 2000. Prin rechizitoriul din august 2001, procurorul Ioan Moldovan, pe atunci şef al Secţiei Urmărire Penală de la Parchetul Curţii de Apel Oradea, a dispus trimiterea în judecată a magistratei pentru luare de mită şi abuz în serviciu. El a emis şi mandat de arestare faţă de Mariana Roşca, dar aceasta, între timp, dispăruse de la domiciliu şi, după cum se ştie, nu a mai revenit.
Documentele pe care trebuiau să le depună Bereczki şi Valer Buda nu le-au mai fost solicitate acestora de nimeni. Ei nu sunt cercetaţi pentru faptele identificate în sarcina lor de cea care le-a supravegheat activitatea, judecătorul sindic Mariana Roşca. Până la recenta hotărâre judecătorească prin care se constată negru pe alb că Buda ar cam trebui să scoată actele lipsă la interval. Şi, probabil, până la publicarea acestei investigaţii jurnalistice. Care nu se va opri aici. Dacă vă amintiţi, procurorul general al Parchetului Naţional Anticorupţie, Ioan Amărie, a solicitat la bilanţul de săptămâna trecută, ca presa să colaboreze cu PNA şi să sprijine instituţia în investigaţii. Ceea ce şi facem. Chiar dacă procurorul Moldovan i-a scutit de corvoada predării documentelor şi i-a folosit ca martori de încredere  ai acuzării împotriva judecătoarei Roşca, până la urmă Buda şi Bereczki tot trebuie să dea socoteală pentru lichidările lor. Şi chiar dacă, în timpul cercetărilor, abilul procuror a ştiut să manipuleze opinia publică prin mediatizarea excesivă şi părtinitoare a cazului, iar în presă au apărut acte de urmărire penală şi fragmente din declaraţii cu mult înainte de terminarea urmăririi penale. Este clar că multe persoane speră ca Mariana Roşca să nu poată fi audiată şi să nu spună tot ce ar trebui să se ştie în legătură cu fraudele judiciare săvârşite de indivizi care „acţionează” în numele legii.

Buda ar fi şi nepriceput

În hotărârea Tribunalului Bihor se mai menţionează că „se impune reanalizarea cauzei în ansamblu. Mai ales sub aspect contabil, se reţine că lichidatorul desemnat nu posedă cunoştinţe şi pregătire de specialitate economică temeinice pentru a clarifica problemele ivite, acesta având pregătire juridică, astfel că se impune cu necesitate înlocuirea lui cu un alt lichidator care să prezinte pregătirea şi cunoştinţele necesare. În cauză s-a mai pus problema anterior a menţinerii în continuare a lichidatorului Buda Dindelegan Valeriu după apariţia OG 79/1999, acesta nefiind înscris în tabelul lichidatorilor Uniunii Naţionale a Practicienilor în Reorganizare şi Lichidare publicat în Monitorul Oficial. Verificând în prezent acest tablou de evidenţă, a rezultat că acesta nu este înscris, neavând dreptul, potrivit OG nr 79/1999, să îndeplinească activităţi de lichidare”. Altfel spus, mai pe înţelesul tuturor, în toţi anii aceştia, Valer Buda nu avea ce căuta ca lichidator care să fie numit de Tribunalul Bihor pentru valorificarea activelor unor importante firme bihorene falimentate. Pe de o parte, „greşelile” lui s-ar explica prin această incompetenţă, prin lipsa de cunoştinţe şi pregătire de specialitate economică. Aceasta l-ar scuza şi apăra în momentul în care va trebui să răspundă pentru ce a făcut. Pe de altă parte, având în vedere hotărârea Tribunalului, ar însemna că Buda s-a ţinut cu dinţii de funcţia de lichidator în toată perioada de când a intrat în conflict cu Mariana Roşca, care-i simţise slăbiciunile profesionale. Şi, mai ales, bâlbele din momentul când trebuia să aducă acte justificative pentru vânzările făcute. Suntem curioşi dacă procurorul Moldovan îi va mai ţine spatele când Valer Buda va trebui să dea cu subsemnatul pentru această perioadă agitată a vieţii sale. Cert este că Moldovan nu a făcut, în rechizitoriul său îndreptat înpotriva judecătoarei Roşca, nici o referire la aceste deficienţe profesionale, şi nu numai, ale lui Valer Buda Dindelegan. Deşi Ordonanţa nr 79/1999 era în vigoare când procurorul îi ridica statuie martorului care l-a făcut celebru. Numai că viaţa este imprevizibilă, are şi suişuri, dar şi coborâşuri. Şi mult neprevăzut. Pe care GAZETA de Oradea îl va ajuta.

Computerul, vândut la pachet cu informaţiile

La ora actuală, Valer Buda vrea să fie repus în funcţia de lichidator şi are pretenţia de a i se achita suma de 624 milioane lei, susţinând că a efectuat în întregime obligaţiile ce îi reveneau ca lichidator al SC AVÂNTUL SA. Socotiţi, oameni buni, indiferent că sunteţi profesori, muncitori, funcţionari, ţărani sau, de ce nu, magistraţi, cât timp ar trebui să munciţi pentru a primi ca leafă această sumă şi veţi înţelege de unde atâta încrâncenare în lupta din jurul lichidărilor judiciare. Şi veţi realiza atunci cât tupeu trebuie să ai, precum Buda, ca să spui că „eu nu sunt obligat să justific nimic cu privire la un anumit produs aflat în magaziile AVÂNTULUI la începutul lichidării, eventual fostul judecător sindic Mariana Roşca, deoarece, potrivit legii, ea avea atribuţii de gestiune cu privire la activele şi contractele debitorului şi nu eu. Cei doi judecători sindici care au fost numiţi în locul judecătoarei Roşca, în decurs de un an şi patru luni nu au stat de vorbă niciodată cu mine. Eu, în toate memoriile pe care le-am depus la dosar, am rugat să mi se comunice locul, data şi persoana căreia să-i predau actele care mai sunt la mine, deoarece o parte din primele acte ar trebui să fie la dosar, dar nimeni nu mi-a răspuns nimic. Expertul mi-a cerut acte, ca de pildă proces verbal de predare-primire a societăţii debitoare. Cine să predea şi cine să preia? Unde scrie în lege acest lucru, pe lângă faptul că nu era treaba mea, deoarece nu eu am preluat gestiunea debitoarei, şi atunci, pe bună dreptate, am afirmat că eu nu deţin aceste acte. Şi atunci, dacă legea nu mă obligă pe mine la aceste acte, de ce sunt eu acuzat că nu am aceste acte inventate de expertă? De ce sunt eu acuzat pe nedrept că nu am dat expertei toate actele contabile, când a pus-o în legătură cu contabila care a cumpărat computerul şi care i-a permis să extragă toate actele şi direct”.
Şi acum, dacă tot mai aveţi îndoieli cu privire parfumul de rea-credinţă a lichidatorului Valer Buda, să-l lăsăm pe păcătos să grăiască: „Referitor la refuzul de a preda actele la primul judecător sindic, Mariana Roşca, arăt faptul că această cerere s-a făcut când era cercetată penal pentru abuz şi luare de mită, pentru care a fost şi condamnată, şi dorea să îmi ridice actele pentru a le distruge, cel puţin o parte din ele, şi astfel să nu mă pot apăra în cazul unor acuze pe care voia să mi le facă. Astfel, era normal să nu i le dau, cu cât mai mult cu cât cunoştea activitatea şi ce acte se făcuseră şi ce nu, doar ea era cea care, porivit legii, făcea supravegherea lichidării”. Iată, stimaţi cititori, de ce nu i-a dat Buda actele judecătoarei Mariana Roşca! Omul recunoaşte însă că acele acte au existat, că nu au fost încă predate de el judecătorului sindic şi că Mariana Roşca ştia ce conţin acestea. Ştia şi Buda, ştia şi procurorul Moldovan, iar motivele erau atât de alarmante încât trebuiau să-i închidă gura judecătoarei.
Că socoteala de acasă nu se potriveşte însă cu cea din târg, vom demonstra în numărul viitor, în care vom demonta mecanismul uneia dintre afacerile despre care Mariana Roşca nu trebuia să vorbească. Documentele pe care le vom prezenta în exclusivitate vă vor permite să vă explicaţi sursa averii unuia dintre magnaţii acestui oraş, tăcerile şi bâlbele unui magistrat care ar fi trebuit să îşi facă datoria în mod corect, la timpul potrivit. Numai că asta ar fi însemnat să-şi pună singur ştreangul de gât, ceea ce era totuşi prea mult până şi pentru un comisar. O vor face alţii. Garantăm.