Pasapoarte biometrice, intre stiinta si ocultism

Paşapoartele şi cărţile de identitate biometrice dau fiori celor care cred că totul este o lucrătură a „celui necurat”. De altfel, în România şi codurile de bare au fost asociate cu fatidicul număr 666.
Tehnica folosită pentru elaborarea acestor acte este de tip RFID. Aceasta presupune că paşapoartele şi cărţile de identitate trebuie să conţină un cip în care sunt stocate amprentele posesorului şi structura facială.

Organizaţiile care promovează libertatea de exprimare spun că introducerea cipurilor care conţin date biometrice în actele cetăţenilor facilitează organizaţiilor oculte controlul computerizat al persoanelor de pe întreg mapamondul.
RFID (radio frequency identification), despre care se vorbeşte din ce în ce mai mult şi mai insistent în ultimul timp, nu este o invenţie de ultimă oră, aşa cum ar crede cei mai puţin avizaţi. Cu privire la acest subiect, Biserica răspunde evaziv, iar mulţi preoţi au acceptat aceste documente biometrice.
Această tehnologie a fost folosită iniţial în al doilea război mondial, când radarul i-a ajutat pe britanici să câştige Bătălia Angliei. La început, radarul nu putea distinge între avioanele britanice şi cele germane, dar introducerea unui emiţător IFF (identification friend or foe) a permis diferenţierea semnalelor emise. Timp de aproape 50 de ani nu s-a mai auzit nimic despre RFID, până când, în 1999, cei de la MIT au început să studieze modul în care lanţurile de distribuţie ar putea să beneficieze de această tehnologie. Ideea era generoasă: cumpărătorul se îndreaptă spre casa cu ultimele sale achiziţii, şi in loc să mai aştepte ca angajatul să scaneze codul de bare al fiecărui produs în parte, pentru a face totalul, calculul are loc instantaneu,căci un cititor RFID identifică toate produsele pe baza etichetei RFID şi este necesară doar introducerea cardului respectiv Tehnologia este folosită acum şi pentru actele de identitate.

Tehnologia RFID stă la baza unui complot mondial?

Unele organizaţii de tip nonguvernamental doresc modificarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea Referendumului, prin introducerea unui aliniat la articolul 11, prin care, atunci când se urmăreşte promulgarea unui act normativ, acesta să fie supus dezbaterilor publice. Astfel, reprezentanţii Asociaţiei pentru Apărarea Libertăţilor Publice susţin că: „pentru fiecare serviciu public trebuie introduse standarde specifice, care să indice mai ales calitatea la care cetăţenii trebuie să se aştepte, iar acestea trebuie discutate public şi apoi monitorizate. Serviciile publice trebuie să opereze cu transparenţă şi să ofere informaţii complete, corecte, accesibile, într-un limbaj simplu, în legătură cu serviciile publice”. Campania pentru transparenţa administrativă urmăreşte să conştientizeze cetăţenii României că documentele electronice presupun o infrastructură comună pentru toate serviciile comune şi că nu există justificări de securitate şi de ordine public pentru introducerea actelor biometrice. În plus, spun cei care contestă tehnologia RFID, cei care doresc să o introducă la nivel mondial urmăresc monitorizarea şi controlul cetăţenilor prin crearea unor baze de date centralizate. În comunicatul de presă primit pe adresa redacţiei de la Asociaţia pentru Apărarea Libertăţilor Publice se arată: „Dorim să creăm un context legal, instituţional şi de politici publice, în care cetăţenii să fie consultaţi înainte de a se lua măsuri sensibile, precum şi dezbaterea publică a constrângerilor care impun reducerea şi limitarea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi. Dreptul la viaţa privată şi protecţia datelor cu caracter personal trebuie respectat de autorităţi şi utilizatorii noilor tehnologii RFID. (…) Cetăţenii trebuie să decidă introducerea documentelor electronice şi a actelor biometrice. Justiţia este garantul libertăţilor publice, aceasta urmând să fie sesizată ori de câte ori este necesar pentru asigurarea transparenţei administrative şi respectarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti”.

Peste 900 de paşapoarte biometrice în BN

Comisarul şef al Servicului de Paşapoarte Bistriţa-Năsăud, Ioan Iacob, a declarat pentru Gazeta de Bistriţa că la nivelul judeţului, de la începutul anului 2009, s-au eliberat un număr de 945 de paşapoarte biometrice şi 1.719 paşapoarte provizorii, care au o valabilitate de un an de zile. „Cei care au optat pentru paşapoartele simple nu au făcut-o din motive religioase, ci doar pentru că termenul de eliberare a actelor biometrice este de 30 de zile. Am avut mulţi preoţi care au solicitat paşapoarte biometrice, călugări şi măicuţe, iar aceştia nu s-au împotrivit tehnologiei folosite, în speţă RFID. Gândiţi-vă că inclusiv în Grecia, ţară predominant ortodoxă, aceste documente biometrice au fost acceptate şi sunt folosite. Este de menţionat, privitor la speculaţiile privind o monitorizare pe căi oculte a persoanelor că amprentele digitale şi toate datele personale se şterg din baza noastră de date, atunci când oamenii îşi ridică paşaportul. Toate datele rămân în cip, iar când cineva neautorizat vrea să obţină aceste date, cipul se distruge”, a declarat pentru Gazeta de Bistriţa, Ioan Iacob.
Şeful Serviciului Paşapoarte Bistriţa-Năsăud mai spune că este total falsă ideea că paşapoartele biometrice conţin şi scanarea irisului globului ocular, ci că se stochează în cip doar amprentele digitale, respectiv structura facială.
„Am avut discuţii şi cu reprezentanţi ai unor ONG-uri, care s-au convins că paşapoartele şi documentele de identitate de tip biometric nu reprezintă nimic malefic, iar aceştia au rămaşi rezervaţi doar în ceea ce priveşte tehnologia folosită, susţinând că există tehnologii alternative. Cu toate acestea, RFID prezintă cele mai sigure elemente de siguranţă”, a mai precizat Iacob.

Poziţia Bisericii Ortodoxe Române

Era evident că Biserica Ortodoxă Română va fi pusă într-o situaţie dificilă: să accepte sau să ia atitudine fermă referitor la actele biometrice, mai ales că această instituţie s-a arătat reticentă faţă de introducerea codului de bare pe produsele alimentare. În 2009, Sfântul Sinod a adoptat o hotărâre în care se specifică: „A avea un paşaport este un drept şi nu o obligaţie, paşaportul fiind un document eliberat la cerere pentru cei ce doresc să călătorească în afara spaţiului Uniunii Europene. Astfel, se deduce că cei care invocă obiecţii de conştiinţă sau motive religioase au libertatea să nu solicite acest nou tip de paşaport. Fiecare cetăţean are dreptul de a cunoaşte în mod direct conţinutul datelor personale incluse în noul paşaport electronic care include date biometrice. „Deci, biserica îi îndeamnă pe cetăţeni să ia decizii în baza principiului „liberului albitru”. Cei care conduc destinele ortodocşilor îndeamnă la prudenţă şi… linişte spirituală: „Văzând tulburarea provocată de opiniile confuze şi contradictorii cu privire la noile paşapoarte biometrice, Sfântul Sinod îndeamnă clerul, monahii şi credincioşii să rămână statornici în credinţa în Mântuitorul Iisus Hristos, Biruitorul iadului şi al morţii, să sporească în rugăciune şi fapte bune, vieţuind creştineşte în familie, mânăstire şi societate, fără a răspândi panică şi îngrijorare prin preocupare excesivă pentru lucruri trecătoare. Astfel, Dumnezeu ne va lumina, ne va apăra de tot răul şi ne va ajuta să săvârşim binele”. Păi, dacă Providenţa ne apără, de cine ne vom teme? Eventual, de serviciile secrete! Sau de corporaţiile oculte, cu structuri internaţionale…

Raimond PETRUŢ