După primele două luni în care bugetarii au fost plătiţi „unitar”, bineînţeles acolo pe unde şi-au primit salariile, s-au iscat şi primele nemulţumiri. Banii au fost cu mult mai puţini.
Două sisteme sunt însă din cele mai afectate – educaţia şi sănătatea. Dascălii au început să vocifereze şi să iasă din nou în stradă. Salariile lor sunt mai mici şi, mai grav, în aproape jumătate din judeţele ţării nu au fost primite. De ce? Din lipsă de fonduri. Ministerul Educaţiei, cu calculele lui din vârful peniţei scoase la lumină de o minte îngustă, nu şi-a făcut cum trebuie temele. S-au tăiat posturi pentru anul viitor şcolar, vreo 15.000. Anul trecut s-au mai redus vreo 17.000. De fapt, dacă e să mergem mai adânc, sistemul de învăţământ a pierdut în ultimii patru – cinci ani aproximativ o sută de mii de oameni. Asta, în timp ce alte structuri bugetare s-au îmbogăţit cu 200.000 de angajaţi.
Şi fiindcă acum au văzut cei de prin minister că nu mai sunt bani, şi abia suntem în februarie, au luat din bugetele prevăzute pentru a doua parte a anului. Şi cică atunci, vor fi bani. Că nu ştie nimeni de unde, asta e altă mâncare de peşte. Poate or mai lua de la mătuşa FMI…
Cât despre investiţii nici nu mai are rost să discutăm, fiindcă nu mai este cazul. Deocamdată este un subiect tabu.
Cam în aceeaşi oală se află şi sistemul sanitar. Aici în acest moment nu vorbim despre salarii. Dar pentru o economie la buget, ministeriabilii s-au gândit să mai taie din numărul de paturi ale spitalelor, deşi într-o primă fază se legaseră de personalul de prin birouri. În timp ce în Europa, numărul de pacienţi dintr-un spital care revine unui medic şi implicit unui asistent medical este cu mult scăzut faţă de România, la noi se face taman pe dos. Dacă tot nu se fac angajări şi tocmai să nu aibă vreun motiv de acest gen, atunci se taie numărul de paturi. Pacienţii ce mai contează? Pot boli, la o adică, şi doi într-un pat, că doar s-a mai întâmplat.
În rest, costurile cresc, indiferent că vorbim de coşul zilnic, sau de alte plăţi pe care românul este nevoit să le facă. Banii abia-i ajung de pâine, nu mai putem deci să vorbim că şi-ar permite să-şi cumpere o carte pentru copii. Mai bine fără ştiinţă de carte şi mai uşor de condus. Starea de sănătate a românului este şi ea la pământ, prin urmare deci, dragi guvernanţi, degeaba reduceţi paturile de prin spitale, fiindcă vor fi mai mulţi bolnavi. Sau poate aveţi deja pregătit coşciugul şi noi nu ştim încă asta…
Liana Mureşan
