Am decis sa scriu acest articol dupa ce, saptamana trecuta, s-a prezentat la sediul OADO doamna Diaconescu, o mama disperata, insotita de doi copii minori, unul de 9 luni si altul de 3 ani, care ne-a supus atentiei un memoriu cu privire la sotul domniei sale, aflat intr-o situatie destul de critica, gandindu-ma ca se gaseste de 9 luni dupa gratii, cam tot atat cat are copilul cel mic si pe care nu-l poate ajuta cu nimic, atata timp cat justitia noastra functioneaza dupa cat de tulburata este opinia publica din Romania.
Parcurgand materialul, am ramas cel putin uimit de usurinta cu care oamenii care faceau parte din aceasta societate erau persoane publice, serveau un segment important din societate, chiar puterea judecatoreasca, participau la dezvoltarea si functionarea in termeni rezonabili a Cetatii si, dintr-o data, in urma unei simple delatiuni, neconfirmata nici macar de martorii oculari, devin paria societatii si sunt supusi oprobiului public de concetateni de-ai nostri, unii dintre ei pana mai ieri colegi de breasla, foarte scrupulosi si ingrijorati de starea permanenta a opiniei publice, pe care si-o doresc protejata ca nu cumva sa-i tulburam linistea.
Ramai consternat cand constati cum, in fata unor judecatori, care sunt chemati sa-ti faca dreptate, sa-ti inteleaga suferinta fizica si psihica, sa te asculte atunci cand ii soliciti acest lucru, ca te lovesti de un zid de nepasare si o lipsa de disponibilitate in a se apleca cu o minima condescendenta asupra cazului supus de calculator analizei domniilor sale.
Dand sansa cititorilor acestui articol, am sa le pun la dispozitie trei motivari, cel putin bizare, ale diverselor instante care, in fraze bine ticluite, dar lipsite de substanta, au dat satisfactie de fiecare data procurorilor DNA, precum:
In incheierea din 26 iunie 2010, judecatorul a motivat astfel: „este vorba de infractiuni de coruptie ce au produs o puternica tulburare in randul opiniei publice prin calitatea pe care inculpatii o aveau la momentul respectiv….”
In incheierea din 30 noiembrie 2011, instanta a motivat mentinerea starii de arest a inculpatilor astfel: „avand in vedere gravitatea deosebita a faptelor retinute in sarcina inculpatilor, care a produs un impact negativ nu numai asupra imaginii justitiei si a modului de exercitare a atributiilor de serviciu de catre avocati si magistrati, dar si cu consecinte asupra intregii ordini de drept, care trebuie protejata in fata savarsirii unor infractiuni prin masuri juste si proportionale cu faptele savarsite de persoanele cercetate, fara imixtiuni din afara, se poate aprecia, in continuare, ca reactia colectiva asupra unor astfel de fapte este inca de actualitate, iar lasarea in libertate a inculpatilor ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publica. Timpul scurs de la luarea masurii arestarii preventive fata de fiecare dintre acesti inculpati a depasit termenul rezonabil, asa cum este descris in disp. Art. 5 par.3 CEDO si in jurisprudenta CEDO, termenul fiind apreciat in raport cu gravitatea faptelor, complexitatea cauzei, conduita inculpatilor si a organelor judiciare.”
In incheierea din 14 ianuarie 2011, instanta a motivat mentinerea starii de arest a celor patru inculpati astfel: „nu se poate considera ca fapta de coruptie, de natura celor pentru care sunt cercetati inculpatii, se sterg din constiinta opiniei publice dupa o scurta perioada de timp de la momentul la care increderea in autoritatile statului a fost puternic zdruncinata, iar prestigiul justitiei serios afectat. La termenul stabilit, vor fi audiati martori din sistemul judiciar, astfel ca si pentru a evita potentialul risc de influentare, mentinerea in arest a inculpatilor se impune. Pentru aceleasi considerente, nu se justifica revocarea sau inlocuirea masurii arestarii preventive pentru nici unul din cei patru inculpati, o alta masura nefiind suficienta pentru a oferi garantii in scopul bunului mers al procesului.
Ne intrebam daca, totusi, pe langa fapta, nu cumva ne aflam in fata unor instante de pe langa Parchetul DNA ? Dar, ca un om al dreptului pe care chiar il exercit, stimati cititori, v-as fi recunoscator daca ati sesiza minima diferenta intre multiplele motivari date in speta noastra si o decizie data de ICCJ in complet de noua judecatori in 12 aprilie 2010 a celebrului caz de coruptie, Catalin Voicu, Costiniu, Locic si Casuneanu, precum: buna desfasurare a procesului penal nu presupune privarea lor de libertate, cu atat mai mult cu cat nu exista probe in sensul ca s-au sustras de la urmarirea penala sau au incercat sa zadarniceasca aflarea adevarului, desi urmarirea penala a fost inceputa in cauza inca din luna decembrie 2009. Inexistenta pericolului concret pentru ordinea publica rezulta si din statutul socio- profesional al inculpatilor, se va avea in vedere ca natura profesiei si cariera acestora constituie argumente in sprijinul cercetarii lor in stare de libertate. Judecatorii sustin ca cei trei nu trebuie arestati preventiv si pentru a nu li se incalca dreptul la libertate al individului, invocand practica CEDO, care a statuat ca privarea de libertate a unei persoane este o masura atat de grava, incat ea nu se justifica decat atunci cand alte masuri, mai putin severe, sunt considerate insuficiente pentru salvgardarea unui interes personal sau public ce ar impune detentia. Inculpatii nu se aflau in vreuna din cele patru motive fundamentale statuate de CEDO pentru justificarea arestarii preventive: pericolul ca acuzatul sa fuga; riscul ca acuzatul, odata repus in libertate, sa impiedice administrarea justitiei; riscul sa comita noi infractiuni sau sa tulbure ordinea publica.
Daca in Romania anului 2010 s-ar respecta cererea, aproape permanta a CSM, de aplicare a practicii unitare, nu mai departe decat maine, cu un minim efort de constiinta, cazul celor doi judecatori in persoana domnilor Diaconescu Marius Bogdan si Anghel Laurentiu Traian, s-ar judeca cu domniile lor in stare de libertate. Edificator pentru noi cred ca ar fi, daca ati putea sa faceti sa inteleaga si muritorii de rand cum cei doi avocati din aceeasi speta, pentru aceleasi acuze, au fost pusi in stare de libertate de ICCJ. Din cauza lor oare opinia publica nu este, practic, tulburata?
Sa traim sa o vedem si pe asta !!!
Mi se pare o asa mare doza de ipocrizie la toti aceia care nu vad realitatea in care traim, raman orbi si muti in fata unor adevaruri peremtorii, la ce-i doare cu adevarat pe oameni, la lipsurile lor, la grijile lor, la viata tot mai rea de zi cu zi, la usurinta cu care li s-au taiat de politicieni salariile si pensiile, la cresterea peste noapte a TVA-ului la 24%, la taierea tuturor sporurilor, primelor si stimulentelor, la cresterea zilnica a pretului carburantilor, dar si a alimentelor de baza, la lipsa de perspectiva si viitor pentru ei si copiii lor, la modul obraznic in care alesii poporului incalca prevederile „Constitutiei” si cum legile acestei tari nu sunt respectate, la ignorarea cu buna stiinta de catre magistratii nostrii a prevederilor internationale si cele ale CEDO cu privire la drepturile fundamentale ale omului, la lipsa totala de incredere intr-o societate care isi rateaza propriile obiective si in institutiile ei, care sunt la limita disolutiei.
Ori sa ai pretentii ca cineva din opinia publica mai e macar interesat si tulburat de un caz de coruptie, mai mult inventat decat real, a doi judecatori de la Craiova, in timp ce in fiecare zi ni se prezinta in mass-media mica si marea coruptie la nivel institutionalizat, pare cel putin indecent.
Chiar credeti ca, prin insistenta cu care sunt tinuti acesti oameni in puscarii, ati rezolvat problemele grave din Romania, domnilor magistrati?
Analist politic
Prof.univ.dr. Florentin SCALETCHI
