Vremea mutrelor!

Pe panourile electorale instalate, putem vedea cam toate mutrele concurente: cea a lui Băse’, a lui nea Geoană, a lui Jiji, a lui Vadim cel Viteaz, a lui Crin dar şi a lui Remus Cernea, o mutră ceva mai nouă pe scena politică românească, hotărâtă şi ea să lupte pentru câştigarea „concursului”. Toţi apar imprimaţi pe afişe cu mutrele lor optimiste care ne îndeamnă să votăm un preşedinte al României, aşa cum n-a văzut Parisul, asta în cazul în care avem curaj şi mergem la vot. Şi ca să fim şi mai convinşi pe cine să votăm şi de ce, avem acum ocazia să îi vedem pe „viteji” peste tot: la intrarea în pieţele agroalimentare (când ne amintim că iar nu avem bani suficienţi pentru a ne cumpăra ceea ce dorim), pe vitrinele magazinelor (unde de obicei intrăm, admirăm şi plecăm), în staţiile de autobuz ( unde aşteptăm în frig până când, într-un final, ajunge şi maxi-taxi), pe bannerele mari instalate, pe afişajele specifice…A, şi să nu uităm de stâlpii de electricitate care sunt şi ei împopoţonaţi cu afişe, aşa cum s-a obişnuit românul să-şi pună amprenta şi acolo ca să se păstreze până când ploaia sau lapoviţa se vor îndura să o şteargă. Cu aceste afişe şi bannere dăm nas în nas şi la ţară, iarăşi peste tot: la magazinul MIXT, la bodegă, pe gardul lui „nea Vasile”, dar şi a vecinei, „lelea Ileană”. Doar este vorba de un viitor preşedinte al României, nu? Sau actual şi viitor, mai ştii? Depinde de care mutră ne va plăcea nouă mai mult şi care va reuşi să ne convingă cel mai bine. Pe lângă „triliardele” de afişe împânzite în capitală, dar şi în fiecare oraş, sătuc şi cătun, aceste mutre le vedeam în această perioadă şi la „tembelizoare”, pe mai toate canalele (poate că scapă HBO), şi asta zilnic, zilnic, zilnic, până când ni se va face acru, dacă nu cumva ni s-a făcut deja. Iar dacă nu ne-au convins promisiunile şi „inteligenţa” deosebită a candidaţilor, putem opta, cu ajutorul afişelor bineînţeles, la o mutră care să zicem că ne-a tras fizic poate, într-un mod mai deosebit: fie ochii care sunt extrem de albaştri, fie chelia mai deosebită, sau fie pur şi simplu mutra simpatică a nu ştiu cui. Ar mai fi şi varianta alegerii eleganţei mutrelor ne zâmbesc din afişe: cravata perfect asortată, cămaşa în carouri cu nuanţe vii sau sacoul prea bine apretat. Dintre atâtea mutre, avem de unde alege… Toate parcă stau şi ne urmăresc oriunde am merge, şi par să ne îndemne: „Pe mine, pe mine!”, „Ba pe mine, ba pe mine!„. Mai departe, decidem noi ce mutră o vom vota şi de ce, sau nu o vom vota şi de ce. Toate aceste mutre tipărite în milioane de exemplare au „păpat” însă un camion de bani doar pentru a ne convinge pe noi toţi să le votăm.
Trebuie să recunoaştem totodată că trăim într-o Românie a anului 2009 în care mutra face o carieră strălucită pe la mai toate canalele TV şi pe toate bannerele şi afişele care sunt. Iar într-o lume a mutrei este din ce în ce mai greu să îţi mai vezi propriul chip. Aşa că, nu-mi rămâne decât să închei cu ceea ce spunea cândva romancierul şi dramaturgul polonez, Witold Marian Gombrowicz: „Nu te mai umili, fii străin, fii necontenit străin, nu te lăsa momit nici cu admiraţia, nici cu simpatia faţă de această formă deformantă care este… angajamentul politic”.
 
Iulia STUPINEAN