Autonomia, fara viitor

Maghiarii nu renunţă la autonomia Ţinutului Secuiesc. Fie că este vorba despre campanie electorală, fie că este vorba de ultranaţionalism, maghiarii au reuşit să agite din nou spiritele pe tema autonomiei. Cu toate acestea, „pretenţiile” lor sunt anticonstituţionale. Potrivit Constituţiei României şi nu numai, nu există nicio şansă ca Ţinutul Secuiesc să obţină autonomia teritorială. „Nu putem să vorbim despre autonomie teritorială, pentru că este un principiu neconstituţional. Potrivit Constituţiei, România este un stat naţional, unitar şi indivizibil, deci nici nu poate fi pusă în discuţie autonomia teritorială. Singura formă de autonomie, în cadrul constituţional, care poate să fie pusă în practică în România la ora actuală, potrivit legii fundamentale, este autonomia administrativă. Adică aplicarea principiului descentralizării administrative aşa cum este el prevăzut în Constituţie şi în Legea descentralizării, adică tot ceea ce există la ora actuală şi poate fi îmbunătăţit. Dar acest lucru nu înseamnă nicidecum separaţie teritorială, deci autonomie teritorială, atâta timp cât Constituţia specifică foarte clar că România este un stat unitar şi indivizibil. În cadrul legii fundamentale nu există prevederi prin care să poată fi aplicată autonomia teritorială, nu există aşa ceva”, a explicat consilierul de stat, Cynthia Curt, expert în drept constituţional.

„Ţinutul Secuiesc nu se poate autoguverna”
Preşedintele Uniunii Civice Maghiare, Szasz Jeno, consideră că legea fundamentală a ţării este depăşită de realitate. Potrivit acestuia, maghiarii doresc autonomia deoarece nu le sunt respectate drepturile colective. „Dacă trăieşti ca majoritate într-o ţară, cum sunt românii, toate drepturile colective ale comunităţii româneşti, care este, până la urmă, comunitatea majoritară în această ţară, sunt rezolvate. Această problemă, vizavi de autonomia teritorială din partea maghiarimii şi a secuimii din Ţinutul Secuiesc, este solicitată pentru că nu sunt rezolvate drepturile colective ale acestei comunităţi. Şi în cazul celorlalte minorităţi se întâlneşte aceeaşi problemă, numai că ei nu sunt într-un număr atât de mare încât glasul lor să fie auzit. Glasul comunităţii maghiare este auzit pentru că suntem aproximativ două milioane de cetăţeni. Sunt absolut convins că maghiarilor şi secuilor le va merge mai bine dacă obţinem autonomia. România nu are un caracter naţional, ci multinaţional. În realitate, România nu este un stat naţional, este o expresie depăşită prevăzută în Constituţie şi sigur că este supărător pentru o comunitate etnică să nu fie luată în seamă ca partener egal cu ceilalţi cetăţeni ai acestei ţări. Noi nu avem universităţi în limba maternă, nu suntem conducători de poliţie, de unităţi de armată şi normal că este supărător. De ce să nu fie universităţi de stat în limba maghiară? Am putea face acolo şi secţie în limba română”, a declarat Szasz Jeno. Totuşi, declaraţiile lui Szasz sunt cel puţin ciudate. Pe de-o parte, Uniunea Europeană apreciază modalitatea prin care ţara noastră respectă drepturile minorităţilor. Mai mult decât atât, potrivit analistului politic Bogdan Chireac, populaţia din această regiune nu se poate autoguverna, adică nu pot să se ridice la aşteptările politicienilor maghiari care solicită acest lucru. „Este exclus să obţină sprijin din partea UE pentru a obţine autonomia. În momentul aderării României la NATO şi UE, Parlamentul de la Budapesta a votat cu largă majoritate aderarea României la cele două organisme. Există state în care autonomia este permisă şi există state care nu permit acest lucru. În Franţa, de exemplu, nu este recunoscută autonomia. În Spania, pe de altă parte, există autonomie. România a ales să fie un stat naţional, unitar, cu acceptarea drepturilor minorităţilor. Respectarea drepturilor minorităţilor din România este adesea dată ca exemplu în UE, vizavi de dreptul la educaţie, drepturi egale, chiar o oarecare discriminare pozitivă faţă de minoritatea maghiară din România. Pentru ca maghiarii să îşi poată declara autonomia este important ca majoritatea să recunoască acea autonomie. În România, mă îndoiesc că, în condiţiile date, majoritatea va recunoaşte autonomia teritorială a acestei minorităţi. Cred că avem de-a face, pe de-o parte, cu un demers electoral, iar pe de altă parte, cu un demers ultranaţionalist făcut de lideri ai secuilor care, probabil, au şi alte interese. Din nefericire, în România nici drepturile majorităţii nu sunt respectate. Mă refer la dreptul la educaţie, dreptul la justiţie, accesul la administraţie, sunt segmente nefuncţionale ale statului, dar accesul la sănătate sau educaţie nu se face pe criterii etnice”, a declarat Bogdan Chireac.

„Nu pot să spun în două cuvinte ce înţelegem noi prin autonomie”

Deputatul UDMR, Borbely Laszlo, consideră că motivul pentru care se solicită autonomia teritorială este reprezentat de refuzul acordării autonomiei culturale. „Problema este că noi avem o lege a minorităţilor de cinci ani în Parlament şi nu s-a mişcat nimic. Atunci când majoritatea nu înţelege că prin autonomia culturală am putea rezolva multe probleme, evident că trebuie o discuţie şi pe celelalte forme de autonomie. Nu pot să spun în două cuvinte ce înţelegem noi prin autonomie. De exemplu, extinderea posibilităţii substituirii limbii materne, să fie acceptată limba maghiară ca o limbă regională oficială, să existe o reciprocitate în ceea ce priveşte dimensiunea în care suntem în ţară, în anumite regiuni, şi alte lucruri care vor fi cuprinse într-un proiect al autonomiei la care se lucrează în prezent. Încet, încet, vom ajunge şi la autonomie. Am făcut paşi în această direcţie, unele lucruri au fost rezolvate în ceea ce priveşte folosirea limbii materne, în domeniul educaţiei şi altele”, a menţionat Borbely. Cu toate acestea, paşii făcuţi nu vor duce, aparent, la niciun rezultat. „Nici din punct de vedere financiar, nici economic, nici social, nici din punctul de vedere al asigurării siguranţei cetăţenilor, ei nu au posibilitatea de a deveni, în mod real, un teritoriu autonom. De altfel, mă îndoiesc că, în realitate, majoritatea populaţiei din aceste judeţe doresc aşa ceva. E mai degrabă mintea înfierbântată a unor politicieni. Nu numai în condiţiile economice actuale, ci în general, toată lumea se uneşte. Au dispărut frontierele, există spaţiul Schengen, există monedă unică. Mai vor unii să devină autonomi teritorial? Este în afara mersului istoriei”,  a conchis Chireac.

„După decembrie 1989, niciun Guvern nu a reuşit să facă mare lucru şi organele regionale ar putea gestiona ţara. Asta înseamnă autonomia, fiecare regiune s-ar gestiona, atât economic, cât şi din punct de vedere al educaţiei şi altele. Noi spunem că dorim această autonomie teritorială, care înseamnă o autonomie delimitată şi din punct de vedere fiscal şi am produce atâta cât am avea nevoie. Noi avem surse proprii suficiente. Dacă nu ar fi aşa, de ce Bucureştiul ţine morţiş să menţină acest centralism excesiv? Dacă nu am produce suficient, ne-ar acorda autonomie. Noi ne-am câştiga autonomia şi Bucureştiul nu ar trebui să ne mai dea bani. Statistica este fals întocmită, doar că impozitele firmelor din Odorheiu Secuiesc, de exemplu, sunt centralizate la Bucureşti. În România, statisticile sunt false, sunt centralizate, cum este şi statul centralizat, şi de aceea se ţine morţiş la aceste statistici false şi la acest centralism excesiv pentru că altfel, dacă s-ar acorda autonomia teritorială, toate regiunile naturale ar fi câştigătoare”, a declarat Szasz Jeno.

Silvia Boncuţiu