Poti pierde lupta cand iti subestimezi adversarul!

ZIUAVECHE: Ce ratiuni a oferit Crin Antonescu pentru alianta cu PC?

Adriana Saftoiu: Sunt cele prezentate si public, respectiv faptul ca aceasta este singura formula menita sa doboare aceasta guvernare si pe Traian Basescu. Eu imi pastrez in continuare rezerva fata de acest tip de alianta.

Z.V.: Desi trecutul aliantelor in Romania nu a aratat “succes” pe termen lung si mai ales in folosul natiunii, cred ca singura alianta care a functionat partial si a castigat alegerile a fost Alianta D.A.. Si acea alianta a inregistrat o victorie pentru ca nu a mizat doar pe schimbarea Guvernului Nastase, ci pentru ca si-a stabilit cateva obiective foarte clare asupra carora au cazut de acord ambele partide. PNL si PD si-au armonizat actul de guvernare, cel putin in prima faza.

Eu cred ca PNL se afla pe un trend ascendent si efortul trebuia depus pentru consolidarea mesajului de dreapta pentru a nu lasa PDL sa se certifice ca partid de dreapta. Apoi, pentru a convinge, e nevoie ca electoratul sa cunoasca programul de guvernare al unei aliante cu PC si PSD, sa stie cat va fi de dreapta, cat de stanga. Recent, PSD a prezentat un program in care erau enumerate masurile pe care si le propune, in cazul in care vor prelua guvernarea, in prima zi, in a doua zi, o agenda pe zile. Este PNL de acord cu aceste masuri, ne regasim viziunea liberala in programul PSD?! Cred ca aceste aspecte trebuiau analizate inainte de a parafa aliante care risca sa certifice deja experientele triste ale aliantelor care au esuat, atat timp cat obiectivul este unul imediat si vizeaza doar schimbarea unei guvernari.

Z.V.: Ce veti face mai departe in PNL?

A.S.: Imi voi sustine punctele de vedere si voi pleda pentru pastrarea identitatii de dreapta a PNL. Sper ca undeva pe buletinul de vot sa se regaseasca sigla partidului.  

Z.V.: Cei care nu sunteti de acord cu deciziile luate deja in PNL ramaneti doar cu vorbitul?

A.S.: Exista si aceasta posibilitate. Dar pana la urma, dincolo de faptul ca apartii unei organizatii, te reprezinti si pe tine. Nu am inteles niciodata apartenenta la grup printr-o supunere oarba, dar sunt de acord sa respecti disciplina dialogului intr-o organizatie, partid. De aceea, am ales sa ridic prima data problemele, asa cum le vad eu, in interiorul partidului. Din pacate insa, reactiile sunt “imature”. Daca nu esti de acord cu “seful”, si asta, din pacate e valabil cam peste tot, dupa cum se vede, inseamna ca ai un scop ascuns, ai frustrari sau alte opinii, acuzatii exprimate foarte ritos. Sa fie ei sanatosi, ramane ca timpul sa stabileasca cine s-a grabit. Eu sper sa ma insel si PNL sa nu constate in 2012, dupa alegerile locale, ca mai mult decat ca si-a consolidat procentul de 20 la suta, nu a reusit sa creasca.

Pentru asemenea decizii, e nevoie inclusiv de studii privind perceptia electoratului de dreapta asupra optiunilor strategice ale PNL. Si sa nu ne subestimam adversarul. PDL nu sta sa se uite la noi cu mainile in san, De altfel, e cunoscut ca poti pierde lupta cand iti subestimezi adversarul!

Alianta D.A. nu a subestimat puterea PSD, desi imaginea nu le era favorabila social-democratilor. Nimeni nu s-a bazat doar pe un vot negativ la alegerile din 2004, ceea ce ar fi fost o greseala.

Toate inconsecventele costa

Z.V.: Ce pierde PNL si Crin Antonescu prin alianta cu PC?

A.S.: Credibilititatea, notorietatea, popularitatea lui Crin Antonescu sunt mai mari decat ale partidului, dupa cum arata sondajele. Credibilitatea insa nu se castiga doar prin simpla expunere la tv.

Uimitor este ca nu invatam nimic din istoria recenta. Traian Basescu a avut o credibilitate foarte mare pentru ca o perioada de timp a fost consecvent cu principiile si ideile lui. A castigat pe un mesaj anticoruptie, identificand guvernarea Nastase ca exponent al coruptiei endemice si a introdus in Statutul PD ca nu va face aliante cu social-democratii, in vremea in care era primar general al Capitalei si avea un razboi dur cu PSD. Modul prin care s-a exprimat nu a fost niciodata prea elegant, dar i s-a trecut cu vederea, de catre public, un timp. Si acel timp a expirat cand in loc de vorbe si amenintari a trebuit sa arate si fapte. Iar “faptele”, ajutat si de Emil Boc, nu l-au ajutat la credibilitate, ci la o popularitate negativa, as spune.

Traian Basescu a inceput sa ridice semne de intrebare cand a invitat PC la guvernare, partid pe care apoi l-a numit “solutia imorala”. Acelasi Traian Basescu a considerat, apoi, ca PSD poate fi partener de guvernare pentru PDL; pe Gabriel Oprea – pe care il acuza de acte de coruptie cand acesta era prefect – l-a recuperat si si-a reevaluat parerea. Toate aceste inconsecvente l-au costat si il costa foarte mult.

Daca nu privim cu intelepciune si nu facem o analiza, daca ignoram istoria recenta a Romaniei, daca nu ne uitam de ce aceasta politica a aliantelor nu a functionat in Romania, nu facem decat sa repetam esecurile sau sa pregatim terenul pentru esec. Ne facem ca nu conteaza nimic din ce s-a intamplat, si lasam impresia ca ar conta doar “vreau la putere”, “vreau sa-i dau jos” pe cei aflati la guvernare. Dar, este important cu cine ajungi la putere. Un scop bun poate fi anulat de un drum prost ales.

Z.V.: Atunci, cum ar fi Alianta cu PSD?

A.S.: E de vazut cum se va armoniza programul de stanga cu cel de dreapta. Nu voi intra in filozofii doctrinare, dar dreapta ar trebui sa puna accentul pe politici indreptate catre zona activa, sa promoveze politici fiscale care sa creeze conditiile unei economii de piata, pentru competitie onesta pe piata muncii. Statul trebuie intarit, institutiile depolitizate si fiecare sa fie rasplatit dupa munca si performanta.

PSD, partid de stanga, are alte accente si pare mai coerent, cel putin la nivelul discursului, fiind orientat catre categoriile defavorizate, catre un stat mai paternalist. Nu e suficient ca un partid sau altul sa castige pe termen scurt niste alegeri. E nevoie ca odata castigate sa stie fiecare cetatean ca va exista stabilitate politica care sa asigure un act de guvernare coerent si mai putin disputat dupa ce fiecare se vede asezat pe functii.

In termeni generali, toate partidele vorbesc de nevoia cresterii nivelului de trai, de siguranta cetateanului, reforma statului, institutii stabile si reducerea birocratiei. Conteaza insa drumul pana acolo si stabilirea pasilor inainte de castigarea alegerilor. Nu e cazul sa reactivam guvernarea pe modelul  CoCoPa si CoCoPo.

Parlamentul uninominal este un proiect ratat

Z.V.: Tot mai multe personalitati vorbesc despre necesitatea reprofesionalizarii societatii romanesti. Cum comentati reprofesionalizarea la nivelul Parlamentului?

A.S.: Daca ne uitam pe lista Parlamentului din 1990 incoace, observam ca, practic, cei care sunt acum in functii de decizie, au fost oameni din esalonul doi al Parlamentului, oameni care au ramas in Legislativ timp de 20 de ani. Prin urmare, au avut ceva timp sa ne arate ce pot sa faca, ce calitati au, care le sunt viziunile. Au avut sansa ca timp de 20 de ani sa mute muntii din loc si sa faca ceva mai mult decat niste « pasi » de kilometri de autostrada.

Nici tinerii nu par sa fie o garantie a profesionalizarii clasei politice. Unii au devenit mai perfizi decat maestrii lor. Roberta Anastase, un parlamentar tanar, nu are rezerve sa abuzeze de Regulamentul Camerei Deputatilor si sa supuna actul legislativ dorintei Guvernului.

Ce face puterea dintr-un om?! Imi amintesc de Emil Boc, un parlamentar de opozitie care il acuza pe Adrian Nastase ca transforma Parlamentul in anexa Guvernului si ii cerea sa nu mai stirbeasca autoritatea Parlamentului.

Emil Boc, ajuns prim-ministru, a reusit sa il depaseasca pe Adrian Nastase in relatia cu Parlamentul. Din exemplu pozitiv a devenit un exemplu negativ si pentru modul in care Guvernul isi subordoneaza Parlamentul.

Actualul Parlament este innoit prin votul uninominal, care ar fi trebuit sa responsabilizeze mai mult parlamentarul. Imaginea per anasamblu nu sustine, insa, aceasta pretentie. Inca un proiect ratat.

Z.V.: Cum este sa fii in opozitie in Legislativ?

A.S.: Mare lucru nu poti sa faci. Votul decide! Dar daca am fi putut face ceva, apoi atunci am fi putut sa incercam sa schimbam imaginea parlamentarului adormit in banca si mancator de bani publici. Imaginea aceasta ne vizeaza pe toti. Cetateanul vorbeste dispretuitor despre parlamentar, fara nuante.

Cand am inceput mandatul, ma intalneam in ‘nemultumirile’ despre cum functioneaza aceasta institutie, care ar trebui sa fie echilibrul democratiei, cu colegi din toate partidele, aflati la primul mandat. Aveam senzatia ca suntem de acord ca exista un interes comun, dincolo de partide, si anume sa sustinem modificari care sa nu mai permita nici unui partid sa abuzeze de puterea pe care o detine, cel putin in Parlament. Dupa doi ani, ne-am plafonat si nu s-a intamplat nimic bun, ba din contra, am contribuit, chiar si prin tacere, la imaginea deficitara, eufemistic vorbind, a parlamentarului.

Anca Hriban

ancahriban@ziuaveche.ro