Cam aşa ar suna întrebarea pe care trebuie să şi-o pună animalele de companie din Bistriţa. Nu de alta dar locul lor în scările de bloc este de acum condiţionat de acceptul vecinilor, după cum au hotărât consilierii noştri locali la o şedinţă recentă. Fie că ne vine să râdem sau să plângem în acelaşi timp, ei bine, am trăit să o vedem şi pe asta. Eu personal nu mă simt profund afectată în acest moment de schimbarea cu pricina pentru că nu deţin nici căţel şi nici mâţă, dar am avut şi eu o perioadă când aveam. Pledez însă pentru susţinerea numărului mare de populaţie din Bistriţa care se simte bine în compania unui animăluţ şi pe care, stând la bloc, îl ţine acolo. Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu când mă gândesc la ce decizii ia mai nou Consiliul Local de la noi, îmi vine să o pornesc din loc şi să nu mă mai opresc.
Mai pe şleau ca să spun aşa, tu Andrei sau cum te-o chema din Bistriţa poţi să continui să îţi creşti animalul de companie la bloc numai dacă îţi dă voie Nicolae din dreapta, Delia din stânga, Liviu de dedesubt şi Mărioara de deasupra. Asta e, treaba ta cum rezolvi situaţia, dar e musai să o rezolvi, altfel rişti să primeşti teancuri de sancţiuni de la Comunitari. Normal că cei care au votat aşa nu au ţinut cont dacă proprietarii de animale se înţeleg sau nu cu vecinii de pe scara de bloc. E strict treaba lor ce fac şi cum fac. Mai un „Hai vecino la o cafeluţă!”, „Ia vecine o pălincă!”, şi apoi om mai vedea ce facem şi cu Rex ăsta care latră… Asta este însă partea frumoasă! Că, să fim serioşi, avem vecini pe care nu-i ştim, nu vorbesc cu noi că aşa li stofa sau pur şi simplu nu-i interesează că exişti tu Andrei cu câinele tău cu tot. Şi asta încă nu e finalul. Pentru că iniţial, într-un teanc de hârţoage denumit proiect era menţionat faptul că trebuie să obţii aprobare de la vecini pentru orice vietate, fie ea din rasa păsărilor exotice (cum ar fi un papagal, care zău că nu ştiu cu ce deranjează), fie a reptilelor ( spre exemplu un cameleon sau mai ştiu eu ce). În cazul de faţă dacă se vota aşa proiectul de hotărâre, eram pregătită să îmi cumpăr o furnică, să îi fac o poză şi ataşată la un tabelaş să mă apuc de bătut la uşi: „Bună ziua, sunt vecina de la III. Ştiu că nu ne-am întâlnit niciodată, dar nu asta contează. Îmi daţi şi mie o semnătură vă rog? Am o furnică pe care o cresc şi îmi trebuie aprobare!”. Lumeeeeeeeee.!!!! De râsul curcilor, că altfel ce să mai zici! Bun, făcând abstracţie de faza cu furnica, să ştiţi că în cazul câinilor şi pisicilor e absolut valabil, aşa că pe locuri fiţi gata… START! şi fuguţa la vecinul pentru aprobare.
Dar staţi aşa, dragi bistriţeni, deţinători de animăluţe de companie, nu vă bucuraţi prea tare, pentru că nu scăpaţi aşa uşor. Un alt paragraf din „seria hârţoage” mai spune că, atunci când plecaţi la plimbare, pe domeniul public, cu căţelul sau pisica sunteţi obligaţi să aveţi în dotare nişte chestii gen mătură, făraş şi pungi de unică folosinţă pe care să le utilizaţi la curăţarea biluţelor lăsate de animalul dumneavoastră. În acest caz e bine să aveţi şi un rucsac la îndemână, nu de alta dar să vă fie mai uşor la cărat.
Râdem şi glumim de toată această situaţie care, din păcate, e foarte pe bune şi nu ne rămâne decât să ne adaptăm. Spun să ne adaptăm pentru că şi eu am pe listă achiziţionarea un animal de companie, nu furnică, desigur. Şi poate cei care îşi iubesc atât de mult pisica şi, căţelul vor trece peste groaza de a deranja lumea şi cu animalul în lesă, se vor prezenta la uşa vecinului pentru a cere aprobare. Iar Rex săracul, lângă stăpânul său va îl privi cu ochii nevinovaţi pe cel care stă nedumerit în tocul uşii, şi va întreba: „Pentru mine cine votează?”.
Iulia Stupinean
