Traseul subteran al traficului de armament din fostele ţări URSS trece prin Sighetu Marmaţiei. „Capitala” Maramureşului Istoric a devenit „zonă de tranzit” pentru marfa grupărilor româno-ucrainiene. Cu cât afacerea cu profituri uriaşe ia amploare, cu atât e ţinută mai la secret.
Totuşi, GAZETA a reuşit să afle, pe surse, date despre traficul de armament de la frontiera ucrainiană şi iniţiază un serial dedicat acestui subiect „interzis”.
Săptămâna trecută, politistii de frontieră maramureşeni au depistat în punctul de trecere a frontierei din Sighet un cetăţean ceh, care încerca să introducă ilegal în Romania, o armă tip pistol, precum şi droguri de risc, respectiv cannabis. Pistolul, de tip „ SLAVIA” fabricat în Cehoslovacia, avea calibrul de 6 mm şi muniţia aferentă – 34 de proiectile fără inscripţii. Cazul e numai vârful unui iceberg de care Sighetul „se loveşte” de ani buni, fără să fie văzut ori recunoscut de autorităţi. În municipiul de pewste Deal, dacă cunoşti persoana care trebuie, poţi comanda şi cumpăra arme „la comandă”, din catalog. Mai mult, în pieţele din Slatina şi Teacevo, se găsesc arme berechet, unele chiar expuse pe tarabe. Cunoscătorii fenomenului ne-au declarat sub protecţia anonimatului că: „tot timpul s-a făcut trafic de arme prin zonă pentru că aşa este specificul. Nu se ştie mare lucru despre acest subiect pentru că sunt tare tenebroase treburile. Sunt tenebroase rău. Se moare din fazele astea. De-a lungul anilor au fost prin Sighet nişte oameni înecaţi, care se pare că nu s-au înecat accidental ci omorâţi prin înnec pentru că se ocupau cu trafic de arme şi droguri. S-au ocupat cu aşa ceva şi se pare că n-a fost ceva în regulă şi au căzut la datorie. Nu-i nimic clar, sunt numai poveşti şi zvonuri. Sunt numai legende despre acest subiect.
Este clar că dincolo de graniţă există foarte mult armament. Şi se vând la câteva sute de dolari kalaşnikoave. Au fost chiar şi în târg la Slatina pe tarabă, scoase pe masă. Se mai scot aşa ceva. Iar dacă vrei ţi se aduce un-doi, pentru că există. Şi normal, şi pe piaţa românească există achiziţie dar mai mult merg către Vest. Pentru că ce costă aici 600 de dolari, în Vest costă 3 mii de dolari. Şi atunci, pe la noi e doar transportul, e linie de tranzit. Vin de prin Cecenia, din Transnistria şi intră ba prin Republica Moldova, ba prin Siret, ba prin Sighet”. Potrivit surselor noastre, armele nu trec niciodată prin vamă. Excepţie fac doar pistoletele: „Pistoalele se pot trece şi pe corp, pentru că sunt rare controalele fizice la cei care vin cu maşini. Că de obicei la cei cu maşini se verifică doar maşina. Deci, pistoale şi muniţie se pot trece prin vamă fără nicio jenă. Că ăştia se bazează pe informaţii. Dacă n-au informaţii te lasă în pace. Noi sighetenii nu simţim presiunea traficului de arme. Pentru că nu se întâmplă incidente armate în zonă şi atunci noi nu avem nicio treabă. Dar la Borşa, unde-s arme cât China ei altfel văd lucrurile. Când îi spui la borşean de armă îţi spune că s-a adus din Ucraina de alea şi de alea. La noi nu se folosesc pur şi simplu. Nici la vânătoare. În Borşa mai trag cu arme de război în vânat. Aici se trage în vânat doar cu arma de vânătoare. Cum se explică faptul că nu se folosesc la noi? Nu avem băieţii care să le folosească. Ori sunt plecaţi în misiune în Vest, ori sunt în puşcărie, ori s-au retras din activitate. Sunt trei categorii.
Că sunt şi în Sighet o groază de arme, asta toată lumea ştie. Poate sunt câteva sute de arme de astea clandestine, dar se ţin ascunse pentru când vine Revoluţia. Şi atunci nici Serviciile nu se agită prea tare şi toată lumea e mulţumită că-i linişte. Asta pentru că doar se trece pe aici cu ele. Nu ne încurcă pe noi cu nimic.
Cu muniţia e aceeaşi poveste, ea merge la cei care au arme care se folosesc. La Borşa, Bucureşti sau la Timişoara merge muniţia dar aici la noi nu, că n-ai la ce. Aici ţi-ai luat un pistol şi o cutie de gloanţe şi gata, îţi ajunge. Restul pleacă în celelalte ţări”.
Potrivit surselor noastre, unul dintre capii traficului de armament ar fi interlopul I. Din Sighet, care aduce armament din Ucraina şi apoi îl expediază în Vest, în special în Spania. Mai mult, cei obişnuiţi cu micul trafic pe ruta Sighet-Slatina spun că dincolo de Tisa nu poţi procura numai arme, ci poţi găsi uşor chiar şi criminali plătiţi: „cum treci de graniţă, poţi găsi orice. Pentru 300 de dolari, rakeţii omoară pe cine vrei. Arme de care vrei, oricâte. Ei le vând pe tarabă, ca ciorapii şi ciocolata pentru că ştiu că nu păţesc nimic”. Vom reveni.
Celebra AK-47
Printre preferatele traficanţilor maramureşeni se numără celebra puşcă semiautomată AK-47 –Kalaşnikov, care s-a produs masiv în majoritatea ţărilor membre ale fostului Tratat de la Varşovia. AK-47 de asalt este una dintre cele mai temute arme de infanterie. Puşca cu pat rabatabil are exclusiv destinatie militară, iar dacă este bine întreţinută, poate funcţiona peste 20 de ani. Raza medie de acţiune atinge un kilometru.
Ioana LUCĂCEL