Guvernul a plătit în primul semestru al acestui an despăgubiri impuse statului prin hotărâri pronunţate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) în valoare de peste 43,39 mil. lei (10,2 mil. euro), mai mult decât în întreg anul 2009 şi decât suma totală achitată în intervalul 1998-2007.
Despăgubirile sunt impuse de CEDO pentru încălcarea de către autorităţile române a drepturilor legale ale cetăţenilor, în principal în domeniul proprietăţii, dar şi a încălcării dreptului de acces la instanţă.
Potrivit legii, termenul în care sunt plătite despăgubirile acordate de către CEDO este de trei luni de la data la care hotărârea instanţei europene rămâne definitivă. O singură dată România a fost obligată să plătească despăgubiri mai mari decât suma achitată în acest an, şi anume în 2008, achitând atunci 47,18 milioane lei, dar pentru întregul an, nu pentru un singur semestru.
Cuantumul despăgubirilor pe care România le-a avut de plătit este în creştere de la an la an. Conform unui document oficial, este relevat faptul că pentru 1998 au fost achitate despăgubiri de 15.735 lei, iar pentru 1999 nu au fost efectuate plăţi. Suma impusă la plată statului de către CEDO a crescut constant în următorii ani, de la 24.213 lei în anul 2000 la 136.868 lei în 2001, la 1,08 milioane lei în 2002 şi la 7,6 milioane lei în 2003.
În 2004 au fost plătite despăgubiri de 2,23 milioane lei, cuantum cu o evoluţie din nou ascendentă, la 2,27 milioane lei în 2005, la 3,04 milioane lei în 2006, la 14,05 milioane lei în 2007 şi la 47,1 milioane lei în 2008.
Motivele pentru care suntem buni de plată
România se află într-o situaţie foarte dificilă, crede judecătorul Cristi Danileţ. Potrivit acestuia, suntem condamnaţi de către instanţa europeană pentru legislaţia deficitară în domeniul proprietăţii, iar vina aparţine în exclusivitate Parlamentului. Chiar dacă în prezent România pierde procesele la CEDO în proporţie de 80% pentru cauze care privesc proprietatea, Danileţ a declarat că următorii ani vor fi tot mai grei, pentru că urmează pronunţările şi în cauzele privind procesele prea lungi şi arestările făcute de procurori înainte de 2003. Dacă nu plătim, riscăm sancţiuni din partea Consiliului Europei, poate chiar excluderea din acesta, a mai precizat judecătorul. De aceeaşi părere este şi preşedintele Uniunii Naţionale a Judecătorilor din Romania (UNJR), Dana Gârbovan, care a declarat că un asemenea scenariu este de neimaginat. Stăm din ce în ce mai prost faţă de alte state europene, a precizat aceasta, şi este momentul ca Guvernul să înceapă să trateze cu seriozitate problema.
După părerea Danei Gârbovan, Fondul Proprietatea este marea problemă a statului român, faptul că acesta nu este funcţional nici până în prezent fiind motivul pentru care pierdem proces după proces la CEDO.
Drepturi încălcate şi procese câştigate
România pierde procese atât pentru cauze privind proprietatea, încălcarea dreptului de acces la instanţă, cât şi pentru arestările preventive şi starea de detenţie. Practica judiciară a instanţei europene ne oferă câteva exemple concludente care arată cum trebuie să ne apărăm drepturile în faţa abuzurilor statului.
Mai mici sau mai mari, sumele pe care statul român le are de plătit variază în funcţie de gravitatea atingerii aduse drepturilor petentului.
În 1998 viaţa Ancăi Voiculescu s-a schimbat, când mama ei, în vârstă de 62 de ani a fost victima unui tragic accident de circulaţie. Femeia a fost lovită mortal de un camion militar în timp ce traversa o intersecţie, în mod regulamentar pe culoarea verde a semaforului. Nemulţumită că, timp de aproape cinci ani, în România nu a existat un proces cu privire la circumstanţele morţii mamei sale şi că sesiza intenţii clare de muşamalizare a accidentului, femeia a decis să apeleze la serviciile Curţii Constituţionale a Drepturilor Omului (CEDO) de la Strasbourg. Reclamanta a primit despăgubiri morale de 15.000 euro şi încă 500 de euro pentru cheltuielile de judecată.
La data de 27 mai 2010, statul roman a fost obligat, de către Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO) să-i plătească despăgubiri de 8.000 de euro lui Stelian Ogică, acesta din urmă plângându-se de condiţiile de detenţie şi de faptul că a fost închis pe nedrept. Stelian Ogică a arătat instanţei europene că, în ianuarie 2001, a fost acuzat de tentativă la escrocherie şi a fost arestat preventiv. El a stat în arest preventiv din 31 ianuarie 2001 până în anul 2003, în urma unei decizii definitive a Curţii de Apel Bucureşti, la Direcţia Cercetări Penale din Capitală şi în Penitenciarul Jilava. Bărbatul a invocat, referindu-se la perioada respectivă, articolul 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, privind tratamente inumane sau degradante în timpul încarcerării.
Nu doar persoanele fizice au câştigat procese împotriva statului. Chiar unele instituţii s-au îndreptat împotriva României, pentru a-şi rezolva pentru care altfel nu ar fi găsit soluţii în dreptul intern. Astfel, statul român a plătit suma de 2.413.499 euro Camerei de Comerţ, Industrie şi Agricultură Timişoara, bani câştigaţi de CCIAT în urma unui proces de la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO). Banii reprezintă contravaloarea a 25 de apartamente din Piaţa Victoriei şi zona Medicinei, care au aparţinut Camerei de Comerţ, dar care au fost vândute de Primărie foştilor chiriaşi, pe vremea comunismului. Sentinţa a fost pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, anul trecut, la începutul verii, după ce CCIAT a pierdut în instanţele româneşti toate procesele. Statul român a avut la dispoziţie şase luni să plătească despăgubirea, în caz contrar începea procedura de executare silită. La ora actuală, întreaga sumă de bani a ajuns în conturile CCIAT.
Considerând că instanţa se pronunţă într-un termen cuprins între 3 şi 6 ani, recordul actual al despăgubirilor pe care România trebuie să le plătească este datorat acţiunilor introduse în perioada 2003-2006. Este interesant de văzut care va fi nota de plată în 2014, când instanţa europeană se va pronunţa asupra numărului mare de cauze introduse în perioada 2006,2007,2008,2009.
Sabin Ripan
