Competiţiile şcolare cu taxă s-au înmulţit, iar acestea sunt tolerate de profesori şi susţinute de familiile copiilor. Elevii bistriţeni care vor să participe la concursurile şcolare din oraş sunt obligaţi să plătească o taxă. Ceea ce puţini ştiu, este faptul că aceştia nu primesc chitanţă pentru suma achitată, iar Inspectoratul Şcolar Judeţean în multe cazuri nu îşi dă acordul pentru ele.
Învăţământ gratuit – plătit
Deşi învăţământul în România e gratuit, participarea la cele mai multe concursuri nu scade sub taxa de 10 lei, bani pe care copiii îi achită fără a primi vreo chitanţă. Mai mult, în schimbul participării, micuţii nu primesc mai mult de o diplomă, în cazul ocupării unui loc pe podium.
Scuza profesorilor în astfel de cazuri, e aceea că banii sunt cheltuiţi în folosul elevilor care primesc şi o masă, în afară de diplome şi premii.
Inspectoratul se abţine de la comentarii
Inspectoratul şcolar se spală pe mâini, precizând că nu se ştie de existenţa unor astfel de competiţii, cu toate că fiecare concurs, pentru a fi organizat, trebuie să aibă avizul instituţiei.
Un concurs e bun dacă îi antrenează pe toţi elevii clasei, fără restricţii. Odată solicitate taxele, concursul devine discriminatoriu şi conduce la ideea că participanţii trebuie să fie recompensaţi, iar cadrele didactice să obţină puncte.
Modalitatea prin care funcţionează lucrurile
Pe lângă aspectul imoral al acestor aşa-zise concursuri cu taxă – taxă ce devine tot mai mare pe an ce trece – intervine şi aspectul ilegalităţii. Structurat, lucrurile la acest nivel stau în felul următor:
Se încheie un acord de parteneriat cu MECT, aşa ar fi normal, dar el nu există întotdeauna.
Se declanşează maşina de făcut bani, se trimit anunţuri în toate şcolile, oficialul împarte sarcini cu nemiluita persoanelor din subordine – profesorilor.
Taxa îşi urmează drumul ei firesc, se centralizează şi apoi se redistribuie – nu se ştie cui anume (noi încă nu ştim).
Are loc concursul, de cele mai multe ori cu o organizare sub orice critică.
Se împart elevilor participanţi nişte aşa-zise premii – ademenire.
Se trâmbiţează un aşa-zis succes al concursului, scoţându-se în evidenţă efectele sale benefice pentru procesul instructiv-educativ şi punându-se astfel bazele pentru următoarea etapă.
Etapa următoare – ciclu legalo-ilegal.
Soluţia
Evitarea concursurilor cu taxă ar putea fi rezolvarea pe care o propun profesorii.
Spiritul competitiv poate fi întreţinut şi pe alte căi, mult mai puţin costisitoare. Se pot organiza concursuri în cadrul şcolii sau pe internet, iar costurile ar fi astfel nule.
O altă soluţie ar fi ca dascălii să-i sfătuiască pe părinţi să nu-şi mai lase copiii să participe la concursurile cu taxă.
În învăţământul preşcolar se întâmplă cam la fel
La grădiniţă se organizează un fel de concurs menit să le testeze copiilor abilitatea de a lucra cu calculatorul.
Acest concurs este organizat de instituţie şi nu-i costă pe părinţi niciun ban, însă aceste cazuri nu sunt multe.
Copii dezavantajaţi
Elevii cu rezultate bune sau foarte bune la diverse materii pentru care se organizează concurs, dar care provin din familii nevoiaşe sunt dezavantajaţi. Este cazul multor copii, ai căror părinţi sunt depăşiţi de cheltuielile casei. Pentru asemenea persoane, 25 de lei – costul intrării într-o astfel de competiţie – înseamnă foarte mult.
Concursuri plătite – organizatori de mai multe categorii
Jumătate din banii colectaţi de la elevi ajung la fundaţiile care organizează aceste concursuri, iar jumătate rămân la şcoală, pentru profesorii supraveghetori, corectori, consumabile.
Mihaela Mocanu
Buna,
am observat in ultimul timp ca o tema foarte dezbatuta este cea a limbilor straine. O prietena de-ale mele mi-a recomandat un site, cu ajutorul caruia am reusit sa invat limba germana. Dar puteti invata si alte limbi, spre exemplu spaniola, olandeza, engleza, hindi si swahili, etc . Va recomand acest site http://www.invata-limbi.ro si sper ca va va fi de folos, asa cum mi-a fost si mie !!! Multa bafta !!