Antichitatea live: persecutiile impotriva crestinilor

E ciudat să auzi în 2009 de persecuţii împotriva creştinilor. Cu toate acestea ele există. Zilnic sunt ucişi creştini sudanezi, nigerieni sau indonezieni, tocmai pe motivul că au aderat la diferitele culte creştine.

Persecuţii ca pe vremea cezarilor

Aşa cum de vreun an încoace au reapărut în prim-planul actualităţii Piraţii somalezi din Golful Aden, aşa revin (e drept, mai discret) zvonuri înfiorătoare despre sute de creştini catolici sau protestanţi, femei, copii, bătrâni, hăcuiţi în cele mai barbare moduri. Învăţăm astfel că practicile Evului mediu nu au trecut cu totul în desuetudine în secolul XXI, şi că mai există încă tot felul de mici Nero de mucava ai lumii a treia, care continuă să arunce creştinii la lei…

Situaţia din Sudan, de neimaginat pentru un european

Una din cele mai rele situaţii este probabil aceea din Sudan. Ţara musulmană în proporţie de 70 %, ea concentrează populaţiile musulmane în nord, pe când creştinii (care sunt 25%) sunt în sud. Există de mai mult de 20 de ani un război civil între nord şi sud. Se estimează că aproximativ 1,5 milioane de creştini au fost ucişi, din 1984 încoace, de diferitele miliţii islamiste din nord. Aceste miliţii au de asemenea obiceiul de a duce în sclavie (!) persoanele pe care nu le decimează. Organizaţia canadiană “Ontario Consultants on religious tolerance” ( www.religioustolerance.org) estimează că aceleaşi miliţii au dus în sclavie peste 200.000 de sudanezi din sud, creştini sau necreştini.

Guvernele tac pentru că au interese energetice sau diplomatice în zonele respective

Bineînţeles, dumneavoastră nu puteţi afla foarte multe lucruri despre aceste acte inimaginabile, deoarece marile trusturi de presă din lume au o politică foarte strictă în acest domeniu. Marile televiziuni de ştiri primesc directiva clară de la guvernele lor de a nu se amesteca în aceste probleme, care pot strica relaţiile diplomatice dintre ţările occidentale, „creştine”, şi dictaturile din Africa, Asia sau Oceania. În Sudan, spre exemplu, multe companii petroliere, precum Total Fina Elf, au interese comerciale majore şi de aceea, un amestec al presei în dosarul masacrelor de creştini şi necreştini, în dosarul sclavagismului, ar fi foarte prost văzute. Singurele surse clare sunt cele de pe internet, unde diferite asociaţii catolice sau protestante fac publice comunicate privitoare la intoleranţa religioasă.

În Nigeria şi Egipt

În Nigeria vecină, care numără 148 de milioane de locuitori, 50% dintre ei sunt creştini, cealaltă jumătate fiind musulmani; cei din urmă locuiesc în nord şi doresc să impună în provinciile lor “Şaria”, legea islamică, care pedepseşte cu moartea convertirile musulmanilor la creştinism. În ultimii ani, în jur de douăsprezece biserici ale diferitelor denominaţiuni creştine au fost distruse în nord de miliţiile islamiste şi sute de creştini au fost ucişi pentru că s-au opus convertirii forţate la Islam.
În Egipt, se estimează că 14% dintre locuitori sunt creştini şi nu doar 6%, cum susţin statisticile oficiale ale acestei ţări laice “pe hârtie”, dar care încurajează şi adăposteşte un număr mare de grupări extremiste islamiste. Creştinii sunt în majoritate “Ortodocşi-Copţi” („copt” derivă din cuvântul prin care sunt desemnaţi în limba greacă egiptenii) şi au o viaţă foarte grea. Legile statului egiptean şi administraţia, susţin organizaţii americane precum International Christian Concern, din Washington (www.persecution.org) fac aproape imposibilă renovarea bisericilor sau construirea de noi lăcaşuri de cult. Dacă eşti creştin în Egipt, ai toate şansele să fi discriminat la concursurile pentru obţinerea unui post remunerat sau la şcoală. Sate întregi de creştini din provinciile îndepărtate de capitală au fost rase de pe faţa pământului şi locuitorii lor masacraţi. A trage clopotele unei biserici în Egipt este considerat de grupările islamiste ca o provocare şi pogromurile împotriva creştinilor, la Cairo sau Alexandria, sunt monedă curentă. La fel şi răpirile creştinilor, mai ales a femeilor de confesiune creştină. Victimele însă preferă să nu depună plângere deoarece, deşi poliţia arestează persoane din ambele tabere, agresorii sunt repede eliberaţi, pe când victimelor nu le mai rămâne decât să tacă sau să se expatrieze în Europa sau Statele Unite.

Cele mai recente violenţe anti-creştine sunt în India

În septembrie 2008 au început în statul indian Orissa adevărate pogromuri împotriva credincioşilor protestanţi sau catolici. Organizaţiile extremiste nu sunt aici islamice ci hinduiste, dar obiectivul este acelaşi: ştergerea de pe harta Indiei a tuturor comunităţilor creştine, considerate ca un element străin în peisajul religios tradiţional hindus. “Evangelical Fellowship of India” (www.missionindia.org) ,o organizaţie misionară occidentală, estimează că de la începerea pogromului în septembrie 2008, în statul Orissa au fost masacraţi în jur de 50 de creştini, 13.000 dintre membrii acestei comunităţi găsindu-şi scăparea în câmpuri de refugiaţi organizate de stat cu ocazia violenţelor din zonă. Aceeaşi organizaţie afirmă că, per total, în statul Orissa, 2400 de case aparţinând comunităţii creştine au fost distruse şi 80 de biserici au fost incendiate ori dărâmate.

Situaţia globală e îngrijorătoare

În China comunistă, prozelitismul creştin este strict combătut. Doar occidentalii ce muncesc în China au dreptul la a practica rituri creştine. Chinezii convertiţi la creştinism sunt însă trimişi în lagăre de muncă forţată. Un număr de 20 de episcopi catolici chinezi se află în închisoare, unii dintre ei de aproape 40 de ani; în 2004 au fost arestaţi 12 preoţi catolici şi mulţi alţi credincioşi pentru simplul fapt că participaseră la un pelerinaj. Statul chinez a arestat numai în 2004, 100 de pastori protestanţi pentru vina de prozelitism; alţi creştini au primit închisoare pe trei ani numai pentru vina de a fi înştiinţat presa occidentală despre persecuţiile statului chinez împotriva creştinilor.

Enumerările de acest fel pot continua la nesfârşit privitor la ţări precum Filipine, Malaezia, Arabia Saudită, Algeria, Palestina ,etc. Din păcate, unicul mijloc media prin care puteţi auzi astfel de veşti îngrozitoare, ieşite parcă din Antichitate, Ev Mediu sau perioada stalinistă, este internetul. Televiziunile şi ziarele se feresc să vorbească de pogromuri împotriva creştinilor din Africa sau Asia, pentru că astfel de ştiri ar putea strica jocurile diplomatice şi interesele comerciale pe care Occidentul le are în respectivele zone.

Mihai TRIŞCAŞ