În ultimul timp nimic, dar absolut nimic din ceea ce începe cu sintagma „se doreşte reforma” nu duce la rezultate favorabile. Mai exact nu se reformează nimic, ci totul se înrăutăţeşte. Un exemplu concret ar putea constitui reforma în justiţie, care nu a dus decât la crearea unor legi mai favorabile infractorului. Altceva, nimic concret.
Noul ministru al educaţiei, cercetării şi inovării, Ecaterina Andronescu, a anunţat la începutul mandatului reforma învăţământului şi în cele din urmă a şi comis-o. Măsurile luate de noul ministru sunt diminuarea orelor de studiu în medie cu trei ore pe săptămână, din programă fiind tăiate orele de sport, a doua limbă străină şi o oră din cadrul orelor de cultură de specialitate. Toate acestea devenind opţionale. Madama a înţeles prin reforma învăţământului transformarea elevilor în nişte creaturi obeze cu materia cenuşie mai puţin stimulată. Asta da reformă! Ceea ce probabil nu a ajuns la urechile noului ministru este faptul că reforma sa intră în coliziune frontală cu ultimele recomandări ale organismelor Uniunii Europene. Parlamentul European invită toate ţările membre, inclusiv România, să confere educaţiei fizice un caracter obligatoriu în şcoli şi licee şi să accepte acele principii conform cărora, în orar, ar trebui să se prevadă cel puţin trei ore de educaţie fizică pe săptămână. Dar ministrul Educaţiei ştie mai bine, aşa că sportul şi orele de limbi străine vor fi opţionale. În urma super-reformei din învăţământul românesc următoarele generaţii de elevi vor fi cu siguranţă nişte graşi atrofiaţi, cocoşaţi de atâta stat în faţa calculatorului, care se vor exprima cu dificultate într-o altă limbă decât româneşte. Aştept cu interes următoarea reformă a învăţământului propusă de madam Andronescu prin care învăţământul obligatoriu să fie transformat într-unul facultativ, pentru mai uşoara îndobitocire a neamului.
Iulia Balazs
