Istoria României are din belşug exemple de personalităţi care nu au ştiut când să părăsească şcena politică şi prin planul vieţii publice. Din această categorie face parte şi Ion Iliescu. Acesta nu a acceptat postul de preşedinte onorific sau acela defondator al partidului. Cu toate că Ion Iliescu reprezintă pentru mulţi “eticheta unui produs expirat”, ayatolahul Iliescu n-a vrea să iasă “decât cu picioarele înainte” din viaţa politică românească.
Daniel Meze
“Tovarăşul Năstase”, aşa cum l-a numit chiar Ion Iliescu în dulcele stil comunist, nu a îndrăznit să candideze împortriva tătucului, care însă, surpriză, a fost contrat de Mircea Geoană. Candidatura acestuia a reuşit să facă valuri în partid, dar era de necrezut că va putea câştiga această competiţie. În lupta pentru funcţia de prim vicepreşedinte a fost ales fără mari emoţii Adrian Năstase, care l-a învins pe Sorin Oprescu. Pentru postul de secretar general s-au bătut cu şanse reale trei contracandidaţi: Miron Mitrea, Victor Ponta şi Ecaterina Andronescu. Experienţa politică pe care o are şi capacitatea de a-i mobiliza pe susţinători, care au votat pe unde au apucat (numai vot secret nu a fost) a făcut din Miron Mitrea câştigător la mustaţă în faţa lui Victor Ponta. Normal şi logic era să se organizeze un tur doi între cei doi contracandinaţi, dar cine să mai voteze la ora 4.30 dimineaţa când s-au anunţat rezultatele?
“Prostănacul Geoană”
Cine se gândea că “prostănacul Mircea Geoană”, perdantul ruşinos din primul tur al alegerilor pentru Primăria Bucureştilor va reuşi să producă surpriza de a-l elimina de la şefia partidului pe eternul Ion Iliescu? Mircea Geoană a fost susţinut de Ioan Rus care, de la Cluj, se pare că a controlat filialele din Transilvania (Miron Mitrea a controlat, de la Vrancea, filialele din Moldova, iar Adrian Năstase controlează filialele din Muntenia). Între aceştea s-a constituit o alianţă de moment îndreptată împotriva lui Ion Iliescu, dar pânezle de paianjen din PSD sunt mult mai complex ţesute.
Tupeul lui Geoană
Mircea Geoană este noul lider adoptat de curentul reformist din PSD. Acesta a avut tupeul pe care Adrian Năstase nu l-a avut şi să candideze împotriva tovarăşului Ion Iliescu. Mircea Geoană a înţeles că România s-a schimbat, este alta, nu mai este România rurală din anii ‘90, în care minerii lui Miron Cosma veneau la Bucureşti să facă ordine. Vremurile de glorie ale comunismului cu faţă umană propagat de Ion Iliescu au apus. Geoană a reuşit să creeze o breşă în PSD, iar cu timpul această nişă va deveni din ce în ce mai mare pînă cînd va încăpea în ea reformarea mult aşteptată a partidului. În contrast cu această breşă reformistă, în judeţe, PSD şi-a reales însă vechii baroni cu care noul preşedinte nu va colabora tocmai uşor.
Fiincă tabăra conservatoare din PSD este încă foarte puternică. Filialele judeţene sunt conduse tot de foştii baroni locali ai partidului, care au crescut şi s-au „îngrăşat” sub aripa protectoare a tătucului Ion Iliescu. După cum îl ştim, Ion Iliescu, cu crisparea de care a dat dovadă până acum, va încerca peste doi ani, când vor fi noi alegeri în partid, să recucerească ceea ce el crede că a pierdut pe nedrept: propia creaţie care acum l-a trădat şi l-a renegat. Ion Iliescu mai are şi altă variantă: să facă un nou partid politic, la fel ca în 1992, când s-a scindat FSN-ul.
Dacă tot suntem la capitolul scenarii posibile nu trebuie să uităm şi o altă variantă posibilă: Ion Iliescu, om politic versat, cedează cu toată mascarada cuvenită şefia partidului, pentru a da o lovitură de imagine şi a reveni în forţă peste doi ani. Totul e „perfectibil” în politica românească.
Emblema de pierzători
Criza cu care se confruntă PSD-ul este una de lideri credibili. Adrian Năstase are imaginea de pierzător în urma alegerilor din toamnă, dar şi în urma alegerilor din PSD. Sorin Oprescu este de două ori învins — la alegerile de la primăria capitalei. Mircea Geoană este şi el un perdant ruşinos din primul tur al acestor alegeri. Ioan Rus, vicepreşedintele PSD, ales cu cele mai multe voturi, face parte şi el din categoria învinşilor (primăria Clujului) pe care îi are PSD-ul. Ion Iliescu este liderul politic care este depăşit de noile realităţi social-economice din România. Discursul de final ţinut de fostul preşedinte a evidenţiat această stare de dezorientare care l-a cuprins, el fiind incapabil să înţeleagă cum este posibil să fie contestat şi concurat de un om pe care îl consideră un “prostănac”. Aşa stînd lucrurile, ce credibilitate pot să aibă aceşti lideri şi ce alternativă poate să ofere acest partid social democrat?
Fantoma lui Ion Iliescu
Pentru ca PSD să devină un partid modern va trebui ca Ion Iliescu să treacă pragul spre “lumea sfinţilor politici”. Iliescu are un instinct de conservare foarte marcat, care l-a ajuta să fie în prim-planul politicii româneşti timp de mai multe decenii. Acest veritabil cameleon doctrinar din jungla politică românească a reuşit să se adapteze până acum la toate ipostazele vieţii politice. Fie că s-a numit PCR, FSN, FDSN, PDSR, PSD, Ion Iliescu a ştiut să facă din partid propriul său copil, care să îl asculte şi să îl aleagă întotdeauna ca pe un tată. Cu acest tătuc, PSD nu se putea lepăda de moştenirea comunistă. Fantomele trecutului vor continua să urmărească acest partid şi liderii săi, cîtă vreme Ion Iliescu va mai avea (dacă va mai avea) un cuvînt de spus, o indicaţie de dat.
Ce şanse are noua garnitură de conducere
Noii vicepreşedinţi ai PSD pentru viitorii doi ai sunt: Ioan Rus, Titus Corlăţean, Mihai Tănăsescu, Ioan Mircea Paşcu, Valer Dorneanu, Dan Nica, Nicolae Văcăroiu, Ilie Sârbu, Rovana Plumb, Corina Creţu, Gocea Eugenia. Durata scurtă, de doar doi ani, nu va oferi un timp îndestulător pentru a restructura partidul după faţa noii conduceri. Noua echipă va trebui să confirme aşa cum spunea, cu jumătate de gură, ca la o înmormîntare, Ion Iliescu la anunţarea rezultatelor. Rămâne de văzut dacă aceştea vor putea conduce PSD-ul, un partid corupt, greoi în care baronii din filiale vor deveni din nou oameni puternici. Noii vicepreşedinţi sunt oameni fără pre multă experienţă politică şi riscă să fie mâncaţi de vii de cangrenele corupţiei din partid, de baronii locali şi de fanaticii susţinători pe care Ion Iliescu încă îi mai are. Mircea Geoană nu este un lider politic puternic, cel puţin nu am văzut până acum acest lucru, poate fi manipulat uşor de lideri vechi precum Miron Mitrea. Relaţii din PSD vor fi ciudate. Mircea Geoană va fi superiorul lui Adrian Năstase, care a fost nu doar preşedintele partidului timp de patru ani, ci şi şeful acestuia în Guvern. Va fi capabil Geoană să conducă PSD-ul, sau va fi debarcat peste doi ani fără probleme, când va reveni în forţă Ion Iliescu sau un apropiat al acestuia?
