Asistenţa Socială a unei vârstnice

Asistenţa socială a persoanelor vârstnice

În prezent, ţara noastră se confruntă cu un dezechilibru între numărul salariaţilor şi numărul pensionarilor, în sensul că, datorită, în primul rând, politicii de stimulare a pensionării timpurii de după 1990, a crescut rapid numărul de pensionari, în timp ce numărul salariaţilor a scăzut.
În acest context, persoanele vârstnice au nevoie de îngrijire medicală şi asistenţă socială peste resursele de care dispun atât ei înşişi, şi câteodată şi sistemul de asigurări şi de asistenţă socială.
Potrivit Cartei Sociale Europene, care reglementează dreptul persoanelor vârsnice la protecţie socială, statul român, semnatar ale Cartei se angajează să promoveze măsuri care să permită persoanelor vârstnice să ducă o existenţă independentă în mediul lor obişnuit, şi să se îndeplinească pe cât este posibil, măsurile privind în primul rând la îngrijirea sănătăţii persoanelor vârstnice şi a serviciilor de sanatate de care acestea au nevoie.

Măsuri guvernamentale

Una dintre cele mai importante măsuri guvernamentale întreprinse în acest sens de ţara noastră în domeniul asistenţei sociale a persoanelor vârstnice constă în elaborarea unui cadru juridic coerent, care să ţină seama de normele europene.

Sunt considerate persoane vârstnice, persoanele care au împlinit vârsta de pensionare stabilită de lege.

Studiu de caz – Olga Kavalchuc

Doamna Olga,aşa cum îi spun prietenii, în vârstă de 57 de ani, nu mai lucrează din anul 1990. Incapacitatea de a munci a acesteia, a survenit în urma unei operaţii care i- a provocat o tumoare. Aceasta solicită asistenţă socială, deoarece este în imposibilitatea de a munci şi de a se deplasa şi nu primeşte niciun fel de ajutor din partea statului. Doamna Olga trăieşte într-o locuinţă sărăcăcioasă, iar accesul este unul total nesigur duin cauza unei scări din lemn, care îţi dă senzaţia că te poţi prăbuşi dintr-un moment în altul. Cele două camere ale locuinţei sale sunt de o simplitate specifică omului de rând, învârstă şi cu puţini prieteni. De fapt, cei mai buni prieteni ai săi care o veghează zilnic şi cu care îşi împarte amarul sunt cei doi căţei ai ei. Din când în când o vizitează un bun prieten care are grijă să îi asigure cele necesare, şi asta pentru că femeia nu se poate deplasa acum din casă. Copii pe care îi are sunt acum plecaţi departe de ţară, prinşi şi ei cu necazurile vieţii.

Cererea pentru asistentă socială

Asistenţa socială se acordă la cererea persoanei vârstnice interesate, a reprezentantului legal al acesteia, a instanţei judecătoresti, a personalului de specialitate din cadrul consiliului local, a poliţiei, a organizaţiei pensionarilor, a unităţilor de cult recunoscute în România sau a organizaţiilor neguvernamentale care au ca obiect de activitate asistenţa sociala a persoanelor vârstnice.
În cazul doamnei Olga, Cererea pentru asistentă socială a facut-o reprezentantului legal al acesteia în martie 2008.

Asistenţa nu bate de două ori la uşă

Dreptul la asistenţă socială se stabileşte pe baza unei anchete sociale care se elaborează luându-se în considerare toate datele privind afecţiunile ce necesită îngrijire specială, capacitatea de a se gospodări şi de a îndeplini cerinţele fireşti ale vieţii cotidiene, condiţiile de locuit, precum şi veniturile efective sau potenţiale considerate minime pentru asigurarea satisfacerii nevoilor curente ale vieţii.
Pe baza analizei situaţiei sociale, economice şi medicale a persoanei vârstnice, prin ancheta socială, se propune măsura de asistenţă socială potrivită pentru fiecare caz în parte.

Cazul şi nevoile vârstnicei, căreia i- am preluat cazul până la soluţionare, erau astfel pe punctul de a fi ascultate de o echipă care s- a întrunit în urma cererii făcute de aceasta.

Situaţia femeii s-ar fi putut îmbunătăţi, însă neprevăzutul a făcut ca în ziua vizitei asistenţilor sociali, bătrâna să nu fie acasă, fapt care nu i-a mai motivate pe aceştia să-i treacă pragul din nou, până acum, când a trecut deja un an.

O ultimă strigare

Rămâne însă de urmărit dacă strigătul unei simple nevoiaşe, străpunge dogmele instituţiei statului, până într- acolo încât să se mai întocmească o echipă de asistenţi sociali care să o viziteze pe aceasta în umila ei lume.

În acest sens, asistată de o echipă a Gazetei de Bistriţa, sub îndrumarea căreia doamna Olga a hotărât să-şi mai încerce o dată norocul, aceasta din urmă a consimţit asupra întocmirii unei noi cereri pentru asistenţă socială, cerere care a ajuns la birourile instituţiei statului răspunzătoare de acest domeniu, miercuri 21 ianuarie 2009.

În aşteptarea răspunsului

Ceea ce- i rămâne de făcut doamnei Olga Kavalchuc, ca de altfel probabil multor bătrâni aflaţi în situaţii asemănătoare acesteia, este să stea în aşteptarea echipei de asistenţă socială, care nu se ştie când va bate la uşă, iar dacă se întâmplă acest lucru, să fie acasă, ca nu cumva, musafirii neanunţaţi să o uite din nou până peste încă un an, pe când ar avea din nou curaj să se adreseze lor.

Asistenţa socială pe plan local

În teritoriu, funcţionează consilii judeţene ale persoanelor vârstnice. Pentru soluţionarea pe plan local a problematicii celor aflaţi în greutăţi de acest gen, în cadrul fiecărei direcţii de muncă, solidaritate socială şi familie judeţeană, este desemnată o persoana care asigură colaborarea permanentă cu consiliile judeţene ale persoanelor vârstnice.

Legislaţia nu ajută populaţia

Chiar dacă, în ceea ce priveşte legislaţia în materie de protecţie socială s-au facut progrese considerabile şi s-a elaborat un cadru legislativ adecvat pentru protecţia socială a persoanelor vârstnice, cea mai importantă problemă cu care ne confruntăm rămâne cea a punerii în practică a tuturor instrumentelor de protecţie socială create.
Acest lucru se întâmplă din cauza disfuncţionalităţilor existente în prezent în sistemul de protecţie socială a vârstnicilor.

Având în vedere faptul că şi în cazul ţărilor dezvoltate, protecţia vârstnicilor nu este adaptată în totalitate nevoilor acestora, pe plan naţional, şi implicit local, se impune cu prioritate asigurarea protecţiei sociale în general, şi a asistenţei sociale a persoanelor vârstnice în special, pentru ca persoanele vârstnice să poată beneficia de securitatea socială necesară.

Furnizorii de servicii sociale

Pot fi persoane fizice sau juridice, publice ori private. În cazul de faţă s- a apelat la furnizorii publici – Serviciul public de asistenţă socială la nivel de municipiu Bistriţa.

Acest serviciul public, organizat la nivelul judeţului Bistriţa- Năsăud, are responsabilitatea dezvoltării şi diversificării serviciilor sociale specializate, în funcţie de nevoile sociale identificate, cu scopul prioritar de a menţine funcţionalitatea socială a persoanei, urmărind reinserţia în mediul propriu de viaţă, familial şi comunitar.

Mihaela Mocanu