Sărbători, după buzunarul fiecăruia

Ne pregătim de Sărbătoarea de Crăciun – sărbătoare de mare adâncime ce capătă noi semnificaţii şi trăită mai cu seamă de oamenii de rând care se bucură sincer şi s-au bucurat ani de-a rândul.

Sărbătorile de iarnă presupun deschiderea sufletului, a inimii, Crăciunul este sărbătoare împărătească plină de spirit şi măreţie, face trecerea omului în alt spaţiu când păşeşte pragul bisericii.

Astăzi, sărbătorile sunt schimbate în ocazii de a fi împreună, de a petrece, de a cumpăra, de a mânca şi de a bea.

Biserica nu condamnă mâncarea şi băutura, tainele creştine şi ale materiei se află mereu împreună, biserica binecuvântează aceste gesturi cu o rugăciune, împărtăşind bucuria de a fi împreună.

Dintre toate sărbătorile creştine, Naşterea Domnului este de departe cea mai aşteptată sărbătoare. În fiecare an momentul Naşterii lui Iisus Cristos este retrăit tainic de fiecare credincios, Naşterea Domnului este una dintre cele mai mari sărbători religioase.

Prin post căutăm mântuirea

Meniul pentru această zi sfântă este alcătuit după reţete tradiţionale fiind nelipsite mâncărurile din carne de porc, fripturile, cărnaţii proaspeţi, piftia, sarmalele, supa, salatele cu maioneză, cozonacul, prăjiturile, nucile şi merele, toate aducând spiritul acestei sărbători în case.

În post, creştinul se gândeşte mai mult la suflet, găseşte puterea de a se reculege, încercând să intre pe uşa mântuirii.

Creştinii care s-au înfrânat în acest post aşteaptă mai cu nesaţ Naşterea Domnului. Postul este necesar atât din punct de vedere sufletesc cât şi trupesc.

Potrivit învăţăturii de credinţă ortodoxă postul este înfrânarea de la unele mâncăruri, de la băuturi, de la toate poftele cele rele pentru ca creştinul să îşi facă rugăciunea mai cu înlesnire.

Postul ne dă putere, face din om înger, este un exerciţiu de voinţă, o formă de pocăinţă, un mijloc de mântuire care trebuie însoţit de rugăciune şi de fapte bune, postul duce spre evlavie, este izvor al înfrânării.

Suntem mai degrabă iubitori de plăceri

De sărbători toate se scumpesc cu deosebire alimentele. Preţul pe care îl plătim are mai multe faţete. Dintre acestea, care de altfel este şi un mare motiv de îngrijorare, reprezintă costurile financiare tot mai ridicate şi calitatea îndoielnică a produselor.

Pentru a compensa costurile, marile companii ridică preţul alimentelor, iar guvernul măreşte taxele. Oameni în plină putere donează sânge pentru bonuri de masă.

În gospodăriile ţărăneşti se produce doar pentru consumul propriu, aprovizionarea pieţei alimentare cu lapte, ouă, carne se face din importuri.
Ţăranii cu spirit gospodăresc mai practică ,,tăiatul porcului” chiar dacă după normele Uniunii Europene, vorba vine, că nici primăriile nu îşi permit achiziţionarea puştii cu amortizare şi amenzile sunt şi ele mari. Ceilalţi facem schimbări în alimentaţie, uităndu-ne lung în farfuria scoasă din vitrină şi rămasă pe jumătate goală, că deh… trăim într-o ţară europeană.

Vom cumpăra după posibilităţi produse fade, dar frumos ambalate, aduse de departe.Cumpărăm gata făcut şi cozonacul. Nu se mai simte de sărbători aroma îmbietoare a prăjiturilor făcute în casă, aducem pachetul de la cofetării.

Arareori se simte miros de sarmale care fierb în Ajunul de Crăciun când colindătorii umblă din casă-n casă. Până şi aceştia zic două trei versuri şi aşteaptă să fie poftiţi înnăuntru şi răplătiţi.
Să nu mai pomenim de veşnicii şi gălăgioşii colindători printre blocuri ce în drumul lor caută în containere şi scutură ceea ce ei numesc turcă, şi cu privirile rătăcite şi înceţoşate de băutură speră că poate poate se deschide vreun geam termopan să li se arunce mărunţiş.

Excesul dăunează…

Forfota şi aglomeraţia din supermarketuri este mare. Se cumpără tot şi de toate. Ajungi să dai întreg salariul pentru masa de Crăciun. Mai treci o dată pe la casă, rugând vânzătoarea să-ţi calculeze iar cele cumpărate. Cu bani buni nu prea ai ce pune într-o plasă.

Vezi bătrânii drămuind fiecare bănuţ ştiind că au făcut împrumut la Casa de Ajutor Reciproc pentru a avea ce pune pe masă, câte puţin din fiecare. Dacă mai rămâne pentru un pahar de vin, zic bogdaproste.Dar uite că sunt şi români fericiţi: cu doi copii mici şi unul pe drum aleargă înaintea poştăriţei care a întârziat câteva zile strigând ,,Vine pensia” (de boală ce-i drept). Oh…Oh…Oh.
Pe străzi şi în vitrine scânteiază luminiţe colorate. Chinezii se dovedesc, pentru a câta oară, neîntrecuţi. Despachetăm bradul din plastic şi după priceperea fiecăruia legăm câteva globuri şi bomboane. De fapt fără bomboane.

Brazii naturali sunt scumpi. Cincizeci de lei. Lângă ei doar vânzătoarea, niciun cumpărător. Mai atârnăm un mănunchi de vâsc deasupra uşii că aduce noroc.

Rămâne să ne clătim ochii cu brazii amplasaţi de primărie în oraş. Poate dă şi o masă de Crăciun după un spectacol. Sau alegem cantina săracilor.
De Anul Nou avem parte de pocnitori şi artificii de ne stă inima în loc. Mai întindem o dată masa cu bunătăţi rămase de la Crăciun, desfacem o sticlă de vin spumos, aducem peştele şi câteva fructe, ciorba este fierbinte şi ne aşezăm cât mai comozi în faţa televizorului. Pentru 200 dintre pensionarii mai iuţi de picior, omul de afaceri Lucian Ungur sponsorizează un microrevelion în 29 decembrie. Restul pe pietonal. Dă Doamne să nu fie prea frig!
La toate acestea se adaugă alte deprinderi nesănătoase cum sunt fumatul în exces şi consumul de băuturi alcoolice în cantităţi apreciabile.

Şi cum se zice – ori la bal, ori la spital. Suntem pregătiţi pentru un Crăciun plin de har şi un An Nou binecuvântat.

Geta Bugnar