Am crezut că odată cu mazilirea lui Geoană de la şefia Partidului Social Democrat, Marean va sta locului şi nu va mai ieşi la rampă cu declaraţiile lui de o agramaticalitate care îţi gâdilă nu tocmai plăcut auzul şi că îi va lăsa în „pace şi linişte” pe cei cărora le-a făcut atâta rău. Vanghelie, care este un apendice pentru social-democraţi, nu se lasă însă aşa uşor bătut. Acum el o dă de colo-colo, cum că el ar fi ştiut că Geoană va pierde şefia partidului şi, drept urmare, ca să câştige încrederea noii conduceri i-a pregătit lui Geoană o „perlă”: restaurantul „Perla“. Că Mirciulică este un naiv notoriu ştiam, dar că se va lăsa dus de vânt (ca atunci când s-a dus să dea raportul la vila mogulului cu acelaşi nume) şi va continua să stea alături de acest fost vânzător de seminţe, nu credeam. În plus, dacă tot faci câte o boacănă, nu vii să te justifici, să afirmi că spusele bisilabice ale lui Marean reprezintă „un subiect profund neadevărat şi o făcătură politică”. Făcătura politică este tocmai Vanghelie şi, într-adevăr, un neverosimil preşedinte de organizaţie municipală, ceea ce tu, coleg de multă vreme cu acesta în ale social-democraţiei, trebuia să ştii. Ce a mai preluat Geoană de la acest individ, cu limbaj suburban, este minciuna. Dacă la confruntarea cu Traian Băsescu a fost sincer (e drept că nu a avut ce face), acum, după modelul „primarelui” de sector 5, a dat-o din colţ în colţ, încercând să tragă pe sfoară jurnaliştii. Dar nu a minţit ordonat! Ba a fost la ambasadorul chinez şi a mâncat frumuşel nişte orez, ba, prins cu mâţa-n sac, a fost la restaurant, dar la o onomastică. Poate nu recunoştea, dar tot Vanghelie, pe mâna căruia a pierdut alegerile şi care vorbeşte şi apoi gândeşte (?) ce zice, l-a dat de gol. Dar, nu este prima dată când Vanghelie „îl lucră” pe Mircea Geoană.
Iată cum, un partid de talia PSD-ului permite parveniţilor să îşi ia nasul la purtare doar pentru că aceştia se maimuţăresc pe la congrese, înjură pe toată lumea şi îi cataloghează drept „maimuţoi cu diploma” pe oamenii „grei” ai partidului. Şi e cam grav! Pentru Partidul Social Democrat, evident! Căci, atât timp cât Marean stă în partid, adversarii politici jubilează. Pe de altă parte, oamenii au parte de „vanghelioane” şi circ. Atât! Ca să parafrazez o „ilustră” academiciană, trecută, prin ciuruire, în lumea drepţilor: Victoraş, să ai grijă (nu de copii) de Vanghelie, excluzându-l de acolo de unde nu îi este locul!
Raimond PETRUŢ
