Şapte ani în Legiunea Străină

Din celebra Legiune Străină Franceză a făcut parte, timp de şapte ani şi bistriţeanul Nicolae M. între anii 1993-2000, interval de timp în care misiunile îndeplinite i-au dus paşii alături de colegii lui, proveniţi din aproape toate ţările lumii, în Africa, Asia, Balcani şi Orientul Mijlociu.

O adevărată legendă

În cei 18 ani care au trecut de la evenimentele din Decembrie 1989, sute sau poate mii de tineri români s-au înrolat în celebra unitate militară de elită a Franţei, dar şi a lumii – Legiunea Străină. Unii au făcut-o pentru bani şi o viaţă mai bună, iar alţii, poate, au fost atraşi de spiritul de aventură sau de mirajul unei vieţi duse la extrem.

 

Indiferent de motivele din cauza cărora au ajuns să se înroleze în această adevărată legendă a unei cariere militare, Legiunea Străină, cei care au făcut-o vorbesc cu admiraţie de experienţa şi aventurile trăite şi privesc cu nostalgie la anii petrecuţi sub faldurile drapelului tricolor francez.
Pentru Nicolae M., născut undeva într-un sat de pe Someş, din zona Năsăudului, înrolarea în Legiunea Străină a fost făcută mai mult din spirit de aventură, nu numai pentru avantajele care derivă de aici: un salariu motivant, posibilităţi nebănuite de a cunoaşte lumea, o pensie la terminarea stagiului, obţinerea cetăţeniei franceze etc. Nicolae M., după îndeplinirea datoriei de onoare în Armata Română, a trecut în rezevă cu gradul de caporal.

 

Şi-a îndeplinit stagiul militar obligatoriu, la Compania 220 Cercetare, dislocată în localitatea Prundul-Bârgăului, o structură care a făcut parte din Brigada 1 Vânători de Munte Bistriţa, "General Grigore Bălan", o unitate de elită a Armatei Române, care a fost desfiinţată. Această unitate a mai fost o dată desfiinţată, imediat după terminarea celui de-al doilea Război Mondial, când toate unităţile de vânători de munte din Armata Romană au fost desfiinţate la ordinul ruşilor. Ultima dată, marea unitate de luptători alpini din Bistriţa a fost desfiinţată în cadrul măsurilor de reformă impuse tot din exterior, dar de această dată de NATO.

Pentru Nicolae M., întâlnirea cu celebra Legiune Străină nu a fost o experienţă ieşită din comun. Pregătirea pe care a făcut-o la unitatea de cercetare a vânătorilor de munte din Bistriţa l-a ajutat enorm de mult în instrucţia extrem de dură pe care o primeşte orice recrut din Legiune. În multe discipline, instrucţia primită, în calitate de component al unui grup de cercetare în adâncimea dispozitivului inamic, l-au făcut să primească laudele instructorilor din Legiune. Pregătirea primită în Armata Română la cercetaşi nu a fost cu nimic mai prejos decât cea a unui legionar din celebra unitate militară de elită a lumii – Legiunea Străină Franceză.

Tehnica alpinismului de performanţă, deprins la Colibiţa, la Pietrele Doamnei din Cehalău ori la stânca de la Cârlibaba, din judeţul Suceava, l-au ajutat să escaladeze multe vârfuri şi piscuri din Alpii şi Pirineii francezi. Calităţile de bun trăgător cu armamentul din dotare, cu celebrul AKM-47, cu PSL-ul (puşca semiautomată cu lunetă), tehnicile de autoapărare deprinse pe saltelele sălii de sport din cazarma din Prundul-Bârgăului, arta supraveţuirii în orice condiţii de teren, climă, anotimp, orientarea în teren muntos, marşurile lungi pe trasele muntoase de la Prundul-Bârgăului, Dornişoara, Pietrosul Călimanilor, Poligonul din Roşu, Pasul Rotunda, Pasul Prislop, Vârful Pietrosul Rodnei, Ineul, Ineuţul, Roşu l-au ajutat enorm de mult la integrarea în Legiune. Fostul cercetaş român de elită, ajuns în Legiunea Străină, a dat, cu expertiza pe care a dobândit-o în Armata Română, lecţii multor legionari, cu stagii vechi de pregătire.

Indiscutabil, printre unităţile militare de elită din lume, Legiunea Străină se bucură de cel mai mare respect, dar şi de o anumită aură de mister. Pentru mulţi, Legiunea înseamnă ceva între bine şi rău, în care se îmbină duritatea instrucţiei militare, cu camaraderia şi dispreţul faţă de moarte.

Legiunea Străină a fost înfiinţată la data de 10 martie 1831, printr-o ordonanţă regală semnată de regele Ludovic-Filip al Franţei. Sigur, niciodată nu s-a bănuit cât de celebru va ajunge acest corp de armată de elită, care la momentul înfiinţării lui a avut drept scop apărarea tronului regal. Decretul de înfiinţare a Legiunii arăta că acest corp militar "nu va fi folosit pe teritoriul continental al regatului". La început, Legiunea a fost formată din ofiţerii şi soldaţi consideraţi incomozi şi periculoşi pentru noua monarhie. Nucleul de comandă al Legiunii a fost compus din ofiţeri, care au luptat sub comanda lui Napoleon, iar primul teritoriu unde aceştia au luptat a fost Algeria, ţară care tocmai fusese cucerită de francezi. Primii străini care au intrat în Legiune au fost spaniolii, italienii, olandezii şi belgienii, mulţi dintre ei dorind să pună o distanţă cât mai mare între ei şi branţul lung al legii, după ce au comis diferite delicte în ţările de origine.

Legionarii şi-au făcut adevărata faimă în urma bătăliilor purtate în 1855, în Crimeea, 1859 – Italia, 1863 – Mexic. În legendă a intrat bătălia purtată de trei ofiţeri şi 62 de soldaţi în Mexic, la Camerone Hacienda, unde au rezistat asediului a 2000 de mexicani. Din anul înfiinţării şi până în prezent, şi-au dat viaţa pentru Franţa şi Legiune, 902 ofiţeri, 3.176 subofiţeri şi circa 30.000 de soldaţi.

Mai uşor se ajunge în Rai

Nicolae M. povesteşte că la ajungerea în Franţa, cu intenţia de a se înrola în Legiune, aici circula o vorbă, care la început l-a descurajat – este mai greu să ajungi în Legiune, decât să intri în Rai. Toate centrele de recrutare se află pe teritoriul Franţei – Paris, Lille, Rouen, Cedex, Poitiers, Nantes, Metz, Dijon, Strassbourg, Reims, Marseille, Bayonne, Bordeaux, Nice, Lyon sau Toulouse. Nicolae M. S-a înrolat în Regimentul 1, Aubagne, dislocat la circa 15 km de Marsilia. Pentru a fi recrutat ca legionar, testele de ordin medical sunt extrem de exigente, şi dure cele de ordin fizic. Formalităţile necesare de îndeplinit pentru a ajunge să stai de vorbă cu cei din comisia de recrutare a Legiunii sunt simple. După ce intri pe poartă şi spui că doreşti să te înrolezi, eşti luat şi dus într-o încăpere unde eşti perchiziţionat la sânge. Tot ce ai asupra ta îţi este luat. Primeşti totul, de la lenjerie intimă, la obiecte de toaletă, inclusiv o uniformă nouă de proaspăt recrut.

 

Dacă corespunzi standardelor Legiunii, semnezi un contract pe cinci ani, cu posibilităţi de prelungire. Indiferent de expertiza militară pe care o ai, începi totul de la cel mai jos nivel, adică de la zero. Multe lucruri i-au amintit de viaţa şi pregătirea din Armata Română: sectoare, în spaţiile interioare sau exterioare ale cazărmii, traiul şi viaţa în comun.

Doar 30 din 500

Nicolae M. povesteşte că din circa 500 de doritori a se angaja în Legiune, reuşesc să treacă testele şi baremele impuse circa 30. La ora actuală pentru ca o persoană să se înroleze în Legiune, trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: să aibă vârsta între 17 şi 40 de ani, să deţină un act de identitate valabil, carte de indentitate, paşaport sau chiar un carnet de conducere auto, să fie perfect apt din punct de vedere fizic şi să nu fie căsătorit. Nu este obligatorie cunoaşterea limbii franceze, dar cunoaşterea unei limbi de circulaţie europeană te ajută foarte mult. Trecerea primului control medical, te propulsează într-o nouă etapă a procesului de recrutare. La baza de la Aubagne, unde sunt transferaţi cei care au trecut de primul nivel de verificare timp de trei săptămâni, aceştia sunt supuşi unor noi teste medicale, fizice şi psihologice, pentru testarea gradului de inteligenţă.

 

Testele fizice sunt extrem de dure: 8.000 de metri trebuie parcurşi în mai puţin de o oră cu o raniţă în spate în greutate de 12 kg, 100 m cu o greutate de 40 de kg în spate trebuie parcursă în 20 secunde, căţăratul pe o frânghie de şapte m numai cu ajutorul braţelor în 15 secunde. În perioada testelor, orice contact cu exteriorul este interzis. Candidaţii, după înrolarea în Legiune, nu pot comunica în niciun fel prin telefon sau internet, etc. Nicolae M. mai precizează că unul dintre baremele cele mai serioase şi mai greu de trecut este inteviul cu cei de la contrainformaţii, "Gestapo", cum numesc recruţii acest organ de securitate internă – BSLE (Bureau De Statistiques de la Legion Etranger). Acesta se desfăşoară în limba maternă a candidatului. Nicolae M. a fost uluit când, într-un birou oarecare, a stat de vorbă cu o persoană care i s-a adresat într-o perfectă limbă românească, cu un uşor accent ardelenesc.

Fără taine

Condiţia să treci acest nivel este sinceritatea. Eşti uimit de minuţiozitatea cu care îţi sunt disecate toate aspectele vieţii personale. A fost chestionat extrem de amănunţit în legătură cu perioada în care şi-a satisfăcut stagiul militar, etapele de instrucţie pe care le-a urmat, disciplinele predate în armată, cu accent pe cursurile de tactică, de orientare în teren, cunoaşterea potenţialilor inamici, cursurile de pregătire fizică, alpinism şi autoapărare. A fost chestionat, inclusiv asupra instructorilor şi comandanţilor pe care i-a avut în Armata Română. Un punct separat al interviului dat este legat de faptul dacă viitorul legionar a avut probleme cu legea în ţara lui de origine sau oriunde în lume. A observat că multe din infracţiunile minore comise de candidaţi sunt trecute cu vederea. Se insistă mult asupra motivelor care te îndeamnă să devii legionar – spiritul de aventură, motive politice sau economice. Nicolae M. spune că a fost sincer, i-a declarat celui de la contrainformaţii că vrea să intre în legiune din dorinţa de a câştiga nişte bani, din spirit de aventură, dar şi pentru a cunoaşte lumea, având în vederea locurile de pe întreg cuprinsul globului unde acţionează Legiunea Străină. În contractul pe care l-a semnat pentru o perioadă de cinci ani, i s-a impus o condiţie cu care a fost de acord: Legiunea are dreptul să-l folosească oriunde este nevoie. Instrucţia de bază a efectuat-o la Castelnaudary, la Regimentul 4.

 

Pentru el a fost floare la ureche toată acestă etapă de pregătire. Nu i s-a părut cu nimic diferită, mai dură sau mai uşoară, faţă de pregătirea pe care a primit-o, într-o perioadă de timp egală, la Compania 220 cercetare din Prundu-Bârgăului. A trecut cu brio toate tehnicile care i-au fost predate, căţărare liberă, alpinism, folosirea minelor sau a capcanelor explozive surpriză, lupta corp la corp, construirea de punţi de trecere din frâghii peste diferite obstacole. A învăţat şi lucruri noi: rostogolirea pe sub un tanc în mişcare, cu o grenadă sau o mină în braţe, folosirea caiacului în ape repezi de munte, înotul în mare la diferite temperaturi fără vestă de salvare, cu raniţă şi arma din dotare. Nu i-a fost greu să treacă testele privind supraveţuirea în condiţii vitrege, în condiţiile în care la Compania 220 Cercetare Prundu-Bârgăului, în cadrul unei subuniţăţi de cercetare în adâncimea dispozitivului inamic, a mâncat şerpi, şopârle, melci, broaşte, diferite specii de păsări, a trăit cu ceea ce îi oferea muntele în diferite perioade de timp. Din acest motiv, nu i-a fost de fel greu să mănânce stridii şi sardele crude. În cele patru luni de stagiu a deprins binişor şi limba franceză. Este de remarcat faptul că indiferent de ce naţionalitate este legionarul, comenzile la instrucţie sau în misiune pe câmpul de luptă se dau în limba franceză. Abia după terminarea celor patru luni de pregătire a început să înţeleagă deviza după care se ghidează viaţa unui legioanr – "mergi sau crapă". Sloganul este o amintire a vremurilor în care cei ce nu rezistau marşurilor erau lăsaţi să moară.

Un statut aparte

Viaţa de legionar, sigur, nu este uşoară, dar nici extrem de grea sau insuportabilă, arată Nicolae M. Probleme a avut mai mult cu colegii de diferite naţionalităţi; legiunea atrage multe caractere dubioase şi din această cauză se confruntă cu multe acte de indisciplină. Cele mai des întâlnite delicte sunt dezertarea, insubordonarea şi furturile. Pentru comiterea unui delict minor, legionarul este pedepsit cu 10 zile de închisoare, iar pentru dezertare primeşte 40 de zile. Şeful Legiunii Străine decide dacă dezertorul va fi sau nu trimis într-o închisoare civilă, unde va ispăşi doi ani. Pentru anumite fapte, în Legiunea Străină se mai practică şi pedeapsa corporală. Hrana nu este de cea mai bună calitate, după modelul de la US Army. Calitatea ei este mai mult mediocră. La micul dejun predomină cafeaua, brânzeturi şi pâine, la prânz, carne, legume, desert. În Legiunea Străină nu se face nicio economie la bere şi vin, acestea sunt la discreţie, chiar şi în timpul îndeplinirii unei misiuni de luptă. Mai presus de toate, spune Nicolae M., pentru un legionar contează mai mult statutul pe care i-l coferă Legiunea, dar şi atmosfera de solidaritate din sânul acesteia.

Salariul unui recrut în Legiunea Străină este de 1.043 de euro lunar, dar în scurt timp, după depăşirea unor stagii, un legioanar poate câştiga între 4.000 şi 5.000 euro. În medie, un legionar prinde cam 4-5 luni de misiuni de război în diferite teatre de operaţiuni, într-un an. De asemenea, într-un an acesta mai beneficiază de 45 de zile lucrătoare, de concediu de odihnă. Pentru Nicolae M. a contat foarte mult faptul că pe întrega perioadă a contractului, legionarul este întreţinut de statul francez, inclusiv în concediile de odihnă, iar soldele şi primele pe care le primeşte pot fi economisite.

Despre misiunile îndeplinite în diferite teatre de operaţiuni de Nicolae M., participarea efectiva la unele misiuni de luptă, într-un număr viitor al "Gazetei".

ZAHARIA COTOC