Cred că nimic nu poate caracteriza mai bine situaţia polică a momentului decât parafrazarea titlului unui roman de John Steinbeck, ce, însă, se circumscrie la următorul anotimp, iarna, dar ne demonstrează că suntem victimele unei vrajbe maladive, în care tensiunea politică şi socială este mai mare ca în 1990 şi 1992. Este adevărat că nu avem mineriade, dar mişcările sociale ce se pot prognoza, pot avea aceleaşi consecinţe, ce se vor repercuta în anul de graţie 2010.
Sunt câteva adevăruri ineluctabile. Cheltuielile publice trebuie reduse din motive obiective. S-au redus veniturile bugetului, iar organismele internaţionale nu permit să se acorde credite – decât în cazuri excepţionale – pentru a se achita salariile şi pensiile. Banii primiţi trebuie însă restituiţi, FMI nefiind o instituţie de caritate. Nu ştiu dacă asumarea răspunderii şi pentru noua lege a pensiilor, o reglementare aşa de importantă, este lucrul cel mai bun, dar timpul nu mai are răbdare. Nu fac o pledoarie partinică sau pro-causa. Atât legea salarizării unice a bugetarilor, cât şi viitoarea lege a pensiilor, îmi vor reduce veniturile lunare, la mai puţin de jumătate decât cele actuale, dar este necesar să încerc să mă detaşez, când emit opinii, de situaţia personală.
Ieşirea PSD de la guvernare, în ajunul alegerilor prezidenţiale, nu a fost un lucru înţelept. În această privinţă, mă disociez de domnul Boda, cel mai bun analist politic, care în ultimul talk-show cu doamna Monica Ghiurco de la TVR 1, spunea că acest act politic era inevitabil. În această privinţă, împărtăşesc opinia domnului profesor Dâncu. Repet ce am mai spus, că această situaţie nu-i va aduce mai multe voturi domnului Geoană, deşi sunt aproape sigur că va intra în turul doi, de Sf. Nicolae. Pe de altă parte, actualul seism politic, ce s-a produs în întreaga ţară, prin schimbări de personal intempestive, nu aduce beneficii statului. Am înţeles, din presa locală, că înlocuirea membrilor PSD din administraţie nu are un caracter total. Domnul Cimpoi de la finanţe rămâne, în continuare, pe post şi, s-ar putea, ca şi domnul subprefect Cozma să aibă, în continuare, acelaşi statut. Nu văd, însă, de ce ar fi trebuit schimbaţi oameni ca domnul Pop Codrea, de la Statistică, care este un bun şi onest profesionist. Competenţa şi eficienţa nu sunt legate de eticheta politică.
1. În pofida moţiunii de cenzură „11 contra România”, care are toate şansele să fie votată, până la urmă, tot guvernul Boc va organiza alegerile prezidenţiale, ca urmare a cadrului constituţional în vigoare. Problema fraudării alegerilor ţine, mai mult, de basmul despre cocoşul roşu. Alegerile nu s-au fraudat nici în 1996 şi nici în 2004, când puterea a basculat. Este redundantă campania anti-Băsescu, „mişcarea de rezistenţă”. Nu spun că actualul preşedinte este de neînlocuit, dar a-i arunca în cârcă tot ce este în ţară, mi se pare exagerat. Andrei Pleşu, care nu este un simpatizant al preşedintelui, demonstrează convingător cum, prin comportamentul lor, adversarii politici îi aduc mingea la fileu. Aberanta campanie a atins dimensiuni de neînchipuit. Băsescu şi ministrul apărării au jignit Armata pentru că nu au participat la exerciţiile (manevră) de la Cincu. Domnul Ioan Groşan, care este un bun scriitor, dar mai slab comentator politic, este foarte surprins că preşedintele Azerbaijanului, ţară care va asigura o parte din gazul metan pentru conducta Nabuco, a vizitat România. Doamne, ce situaţie caraghioasă. Dacă, însă, ar fi răsfoit Ziua, în care scrie, din când în când, ar fi trebuit să cunoască faptul că preşedintele Franţei a vizitat Kazahstanul, pentru a obţine facilităţi pentru firmele franceze în exploatarea resurselor energetice.
Tendinţa poporului român de a nu ţine seama de învăţămintele trecutului ţine, din păcate, de psihologia acestui popor. De Crăciun, vom şti cine ne va conduce şi lucrurile se vor clarifica, cât de cât.
Adrian Man
8 octombrie 2009
