Agentiile de presa internationale ne-au adus la cunostinta ca din 24 februarie 2008, în fruntea a doua state insulare avem doi lideri comunisti: domnul Demetris Christofias în Cipru si Raul Castro în Cuba. Domnul Christofias este cel de-al doilea comunist sef de stat în Europa, dupa domnul Voronin la Chisinau, care a avut onoarea sa fie primit la Casa Alba. În Cuba, Raul succede fratelui sau Fidel, dupa ce acesta din urma a condus tara cu o mâna de fier aproape o jumatate de secol. Cipriotul a fost ales în partea greaca a insulei, în urma unor alegeri democratice, pe când în Cuba, desemnarea s-a facut de Adunarea Nationala – creatie a regimului comunist care a dat curs sugestiei lui Fidel, personaj cu incontestabila carisma. Acesta ramâne conducatorul Partidului Comunist Cubanez.
Semnificatiile alegerii celor doi sefi de stat sunt diferite si au fost receptionate, ca atare, de observatorii internationali.
Cipru este membra UE cu nivel de trai mai ridicat ca al Greciei si, daca insula nu ar fi divizata, partea de nord fiind ocupata de Turcia, performantele economice ar fi si mai bune. Nimeni nu crede ca alegerea unui comunist în fruntea Republicii Cipru va crea distorsiuni în evolutia democratica a tarii, chiar daca Christofias nu este un îndragostit al organismelor europene si nici nu se arata excesiv de pro-mondialist. Mai mult, se considera ca prezenta lui în fruntea statului va crea conditiile pentru reluarea tratativelor dintre comunitatile greaca si turca, deci, per total, schimbarea intervenita la Nicosia poate fi considerata pozitiva. Stingerea contenciosului intercipriot este considerata de Cipru ca o conditie sine qua non, pentru ca Turcia sa acceada în Uniunea Europeana. România are relatii bune cu partea greceasca a insulei – partea de nord nu este recunoscuta, ca stat, decât de Turcia, ce detine trupe acolo – deci relatiile româno-cipriote se vor dezvolta nestânjenit. Daca ne deranjeaza modul cum sunt tratati aromânii în Grecia, aceasta problema nu exista în raporturile cu Cipru.
Cât priveste Cuba, aceasta are o mare datorie fata de România, ce s-a creat în perioada comunista, când toate statele socialiste au ajutat-o sa reziste embargoului american. Cum Fidel nu si-a achitat obligatiile, nu sunt sanse sa ne bucuram de auspicii mai favorabile în timpul lui Raul. Chiar daca noul lider a promis ca va permite o oarecare liberalizare în domeniul economic, Cuba ramâne una din cele mai sarace tari din America de Sud. Noroc cu turistii straini, cu romul si tigarile de foi care sunt cerute la export, cu petrolul primit din Venezuela la preturi mici, dar, mai ales, cu transferurile masive de dolari pe care le primesc cubanezii de la rudele lor refugiate în SUA. În acest context, nu cred ca Departamentul de Stat american ar trebui sa ramâna insensibil la posibilele schimbari ce ar putea sa intervina în statul insular. (Viata internationala are un caracter imprevizibil, daca ne gândim ca la Phenian s-a deplasat Orchestra simfonica din New York, deschizând concertul cu intonarea imnurilor tarii gazda si Statelor Unite.) Orice oportunitate ar trebui utilizata inteligent pentru a se îmbunatati soarta milioanelor de cubanezi, care nu au putut sau nu au vrut sa-si paraseasca tara. Abordarea relatiilor cu Republica Cuba, într-o maniera mai putin inflexibila decât cea a administratiei Bush, ar servi nu numai Americii ci si tuturor statelor democratice.
În America de Sud mai exista lideri politici ce se declara atasati ideilor socialiste sau chiar comuniste. Nationalizarile sunt considerate de acestia ca un panaceu universal. Chaves, conducând o tara bogata – Venezuela – cu mijloace populiste, poate sa mai aiba sustinere interna un timp mai îndelungat, dar miliardele de dolari vin de la americani pentru exportul de petrol. Pe conducatorul din Venezuela nu-l pot ajuta Bolivia sau Iranul si nici chiar Belarusul, state cu care întretine relatii privilegiate. Abordarile celor din Venezuela si Bolivia sunt sortite esecului, cum s-a întâmplat cu Allende în Chile.
Mai avem un grup de state comuniste în Asia, (China, Vietnamul si Laosul), ce au permis existenta unui puternic sector privat ce functioneaza dupa regulile economiei de piata. Sectorul capitalist chinez, în care s-au facut masive investitii de capital strain, a permis cresterea nivelului de trai, crestere ce ar fi putut fi si mai mare daca sectorul privat nu ar trebui sa sustina si economia de stat total ineficienta. Chiar daca China s-a modernizat considerabil, înregistreaza an de an o dezvoltarea economica record, si nu mai vezi saracia lucie din Coreea de Nord, singurul stat stalinist 100% din lume, drepturile si libertatile omului sunt ca inexistente. Aceasta situatie nu le împiedica pe marile puteri occidentale sa încheie contracte de sute de miliarde de euro cu Republica Populara Chineza.
Cu China am avut si avem relatii bune, nu cunosc amploarea raporturilor economice cu Vietnamul, dar presedintele Constantinescu a vizitat aceasta tara, iar Laosul este prea departe si izolat ca sa conteze pentru noi. În consecinta, foarte importante sunt si vor fi contactele, pe toate planurile, cu China.
O politica externa a României, îndreptata spre toate azimuturile, este necesara, chiar daca esentiale sunt relatiile cu partenerii nostrii strategici euroatlantici.
Îmi permit o ultima reflectie: când Gorbaciov a încercat sa umanizeze comunismul, dându-i o fata democratica, tentativa a esuat lamentabil. În schimb, în China, sectorul capitalist functioneaza foarte bine, cu tot deficitul de democratie. Din aceasta se poate trage concluzia ca nu exista o contradictie insurmontabila între regimurile autoritare de stânga sau de dreapta si capitalism. Cu certitudine, democratia si comunismul nu sunt compatibile. Experienta celor 100 de ani de regimuri autoritare a demonstrat justetea acestei constatari.
Adrian Man
27.02.2008
P.S. Un distins ziarist era foarte deranjat de unele sintagme juridice, îndeosebi de exprimarea: „pe cale de consecinta”. Ca în orice domeniu, unele exprimari s-au încetatenit, si raspund comandamentelor rationamentului juridic. Chiar daca unele suna neobisnuit, aceste formulari nu cred ca trebuie abandonate, deoarece cei carora li se adreseaza le înteleg pe deplin.
