Unul dintre cele mai paraginite dintre drumurile judetene este cel spre Colibita. Al doilea punct de interes turistic din Bistrita, Colibita nu prezinta nici un interes pentru edilii orasului care continua sa faca promisiuni desarte.
La iesirea din Bistrita Bârgaului drumul începe sa urce serpuind, peisajul devenind din ce în ce mai salbatic. La vreo sapte kilometri de Bistrita Bârgaului apare barajul de acumulare si lacul Colibita. Privind de la baraj nu reusesti sa zaresti decât o parte a lacului care este destul de mare , un "mic" ocol al acestuia durând doua ore cu masina (de preferat una de teren), bineînteles admirând frumusetile naturii ce te îconjoara, iar în zare poti zari muntii ce strajuie lacul: Strunioru si Bistricioru. Vechiul sat Colibita, casele lui, biserica si chiar cimitirul e îngropat acum sub apele tacute si înselatoare ale lacului cu acelasi nume.Localnicii din zona povestesc ca înca se aud strigate ale celor ce nu-si gasesc linistea în întunericul ud si rece. Lacul de acumulare de la Colibita, cu misterele si legendele sale, a fost construit în perioada 1977-1991 pe cursul râului Bistrita, în scop hidroenergetic. Suprafata sa este de 270 de hectare, iar lungimea, de 13 kilometri.
Drum de tara nu drum judetean
Cum se ajunge în paradis? Pe drumul european E 576 pâna la Bistrita, apoi trebuie sa mai parcurgi aproximativ 45 de kilometri pe directia Livezile – Bistrita Bârgaului. Drumul pâna la Bistrita Bârgaului este de altfel unul acceptabil si care nu pune probleme celor aflati în trafic. Daca va imaginati ca aceasta placere de a conduce pe un drum fara suisuri si coborâsuri continua pâna la Colibita veti avea parte de o surpriza. Mai mult drum de tara decât drum judetean acesta continua sa fie parcurs totusi de foarte multi turisti. Drumul care face legatura spre Colibita a ramas nemodernizat, si asta deoarece doar în 2006 acest drum a fost preluat dupa îndelungate insistente ale alesilor judeteni de catre Consiliul Judetean printr-o hotarâre de guvern din anul 1996. Pâna atunci, el s-a aflat în administrarea Sistemului de Gospodarire a Apelor Bistrita-Nasaud (SGA BN).
Acest drum a fost preluat cu intentii foarte bune. Fostul presedinte a Consiliului Judetean Bistrita, Gheorghe Marinescu a avut câteva încercari esuate însa de a „pune la punct” problemele care îngreunau turismul în zona. Dar ne-am obisnuit deja ca promisiunile facute în campanie sau pe parcursul mandatului sa ramâna doar la stagiul de vorbe. La fel s-a întâmplat si în decursul mandatului Marinescu. Proiecte peste proiecte, bani primiti de la Guvern pentru infrastructura si înapoiati ulterior, promisiuni, dar nimic concret. De aproape trei ani pentru acest drum judetean nu s-a facut mai nimic. Mai mult rezultatele deteriorarii si practicarii îngreunate a acestuia nu s-au lasat asteptate.
Numarul accidentelor creste
Tot mai multe accidente si vieti curmate au loc pe drumul spre Colibita si asta din pricina nepasarii edililor de a face ceva util pentru aceasta zona minunata a turismului românesc.
Culmea pentru a se disculpa de orice vina pentru numeroasele accidente, mai marii judetului au gasit rezolvarea. Accesul în zona se face pe raspunderea turistilor si asta doar în sezonul rece al anului. Desi în sezonul rece când zapada ascunde „craterele” aflate pe DJ 173 A, acesta este totusi impracticabil. Drumul spre Colibita este în fiecare an blocat din cauza zapezii si asta deoarece nimeni nu se sesizeaza sa arunce cu materiale antiderapante pentru a se evita blocarea accesului în zona. Din cele precizate de primarul comunei Bistrita Bârgaului, Vasile Laba, administratia locala nu poate sa întretina buna functionalitate a circulatiei, deoarece fiind drum judetean ei nu au dreptul sa foloseasca bani de la bugetul local pentru antiderapante. Si pe buna dreptate.
Conducere noua, aceleasi promisiuni
Anul acesta conducerea s-a schimbat. Marinescu a fost detronat, iar locul acestuia a fost ocupat de actualul presedinte de Consiliu Judetean, Liviu Rusu. Cum judetul nostru sta cel mai prost la capitolul infrastructura, Liviu Rusu a promis si el în campanie ca va face si va drege punând totodata accent pe problema existentiala a judetului – infrastructura. Ceea ce va face acesta pentru DJ 173 A ramâne de vazut. Deocamdata totul se rezuma la proiecte. Se stie ca în judetul Bistrita-Nasaud lucrarile de reabilitare a drumurilor înainteaza precum melcul, cu greutate. Din acest motiv cu siguranta vor mai trece câtiva ani pâna vom putea circula pe un drum judetean în buna regula spre Colibita. Deocamdata totul ramâne la stagiul de promisiune, deoarece atât licitatia cât si proiectul pentru reabilitarea si modernizarea drumului spre Colibita nu au fost facute.
Presedintele Consiliului Judetean, Liviu Rusu este totusi optimist în ceea ce priveste demararea lucrarilor. ”În patru ani sau chiar mai repede lucrarile de reabilitare si modernizare a drumului spre Colibita vor fi gata. În luna august va avea loc licitatia, urmând sa realizam proiectul. Oricum vom continua lucrarile începute. În ceea ce priveste suma necesara reabilitarii DJ 137 A este vorba de câteva milioane de euro”, a declarat Liviu Rusu. Acesta a mai precizat ca licitatia nu a avut loc, deoarece sustine acesta „nu s-a semnat înca protocolul de predare – primire de catre cei de la Apele Române Bistrita, dar aceasta este doar o chestiune de timp”.
Service sau masini de teren
Cât timp va mai dura pâna visele vor deveni realitate nu stim. Pentru a putea ajunge si admira frumusetile locului nu avem decât doua oportunitati. Ori dupa un drum parcurs spre Colibita ajungem cu autoturismul în service sau chiar mai rau; ori ne cumparam masini de tern si asta în perioadele calde ale anului. Iarna nu avem decât sa ne reorientam spre alta destinatie.
Dupa ce ajungeti la Colibita , veti fi martori la supravietuirea zonelor minunate ale României, pe care din pacate nu stim cât vor mai rezista având în vedere silvicultura criminala care are loc an de an în zona.
Zona Colibita este al doilea punct de interes turistic din Bistrita-Nasaud, dupa castelul Dracula din Pasul Tihuta. Aici s-au construit sute de cabane în ultimii zece ani. Majoritatea oamenilor din zona îsi câstiga existenta din agricultura, cresterea animalelor si prelucrarea lemnului.
Paduri putine însirate pe dealuri, poienite de vis, un lac sclipitor si multe pensiuni cochete. Acestea sunt câteva dintre motivele pentru care cei mai multi cu riscul de a ramâne printre gropile drumului opteaza pentru aceasta zona. Mai mult, cei care ajung pe acele meleaguri pot opta pentru plimbari cu barca, cu caiacul, ciclism montan si alpinism ori pescuit. Însa sunt toate aceste modalitati de destindere nu au loc gratuit. Cine detine teren în jurul lacului, se poate numi norocos, deoarece turistii sunt atrasi de lacul hidrografic artificial Colibita aflat chiar în sânul naturii.
Elisabeta Ciuta
