Marea lehamite

Am asistat cu voie sau de nevoie, la un circ total. Cele două partide de la guvernare, prin vocea unor lideri naţionali, spun fiecare că au câştigat. Asta în condiţiile când s-a înregistrat cel mai mare absenteism la vot, în aceşti 20 de ani de aşa-zisă democraţie. Senzaţia este că am asista la un blat formidabil. Un blat politic.
Lucrurile au fost aranjate din timp, de fapt a fost un egal perfect. În cazul în care câştiga cineva se rupea echilibrul şi nu era bine. Ce vedem acum, că hoţul strigă hoţii, face parte din scenariu. Ce acuză unii, au făcut şi ceilalţi. Chestiile cu plângerile penale, cu turismul electoral, sunt simple abureli, praf în ochii proştilor. Sunt în stare să pun pariu, că soluţia pe care poliţia o va da prin parchet va mulţumi ambele tabere. NUP. Neînceperea urmăririi penale. Aş fi curios dacă cineva dintre oficialii momentului va da o explicaţie cât de cât raţională pentru faptul că s-au tipărit 22.000.000 milioane de buletine de vot, în condiţiile care românii cu drept de vot, cu cei de peste mări şi ţări de abia facem vreo 18.000.000 de votanţi. De ce au fost nevoie de 4.000.000 buletine de vot în plus? Desigur, băieţii s-au gândit mai bine să prisosească decât să lipsească.
Ce bine a fost anticipat turismul electoral! Numai în judeţul Bistriţa-Năsăud, au fost folosite circa 11.000 de buletine de vot pentru turiştii electorali, aceşti oamenii pe care parcă i-a apucat strechea şi au plecat să voteze aiurea. Se povesteşte că numai într-o singură comună, undeva de pe câmpie, s-au înregistrat pe listele suplimentare, aproape 400 de votanţi, mulţi dintre aceştia din judeţul Hunedoara.
Cel mai trist lucru pentru fragila noastră democraţie este că lumea s-a cam săturat, i s-a făcut pur şi simplu lehamite. Şi acest lucru s-a văzut prin numărul celor care au participat la vot. Peste 75% din cei cu drept de vot au preferat să rămână acasă, să se uite la televizor sau să plece oriunde altundeva, numai să nu se ducă la vot. A fost cel mai mare absenteism înregistrat vreodată la noi în ţară. Acest lucru ar trebui să le dea de gândit politicienilor noştri mai mari sau mai mici. S-au dus la vot, în mare parte, numai activiştii partidelor, talibanii, fundamentaliştii. Oamenii obişnuiţi din această ţară s-au săturat, au sancţionat clasa politică prin neparticipare. Cum să mai meargă lumea la vot, în condiţiile în care un partid politic are drept agent electoral DNA-ul? Că place cuiva sau nu, asta are mai puţină importanţă, structura de luptă împotriva corupţiei din România a înviat un partid şi l-a trimis în Parlamentul European. Sau că un vicepreşedinte al BEC, care vorba aceea are acces la butoane, imediat după ce s-au închis urnele, era văzut la un ferşang cu cei mai înalţi oficiali ai ţării, interesaţi ca un anume partid să aibă un scor bun.
Practic nesimţirea a atins un asemenea prag încât nu se mai feresc, fură pe faţă, sfidează lumea fără nicio ruşine. Şi ne mai mirăm că lumea stă acasă şi se uită cu scârbă la ei.
Chiar că o merită. Dar, oare lor le pasă?

ZAHARIA COTOC