Ramasitele celor trei luptatori anticomunisti ucisi la Nepos zac inca la LML BN

La sfârşitul lunii aprilie, la solicitarea lui Leonida Bodiu, nepotul lui Ioan Leonida Bodiu, au fost exhumaţi trei foşti membri ai organizaţiei de rezistenţă anticomunistă "Liga Naţională Creştină", numită de Securitate „Garda Albă”.
Cei trei, Ioan Leonida Bodiu, Ioan Burdeţ şi Teodor Dumitru, au fost asasinaţi de Securitate în anul 1949, în apropierea localităţii Nepos, din judeţul Bistriţa-Năsăud.

Procedurile de exhumare au fost demarate şi realizate efectiv de către Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului din România (IICCR). A trecut mai mult de o lună de când rămăşiţele pământeşti au fost scoase din groapa comună în care au fost aruncate, dar autorităţile nu au luat încă o decizie privind efectuarea unui examen medico-legal, pentru a stabili circumstanţele în care au fost asasinaţi cei trei eroi.

Înmormântarea creştinească, amânată

Surse din cadrul Laboratorului de Medicină Legală Bistriţa-Năsăud (LML BN) ne-au precizat că după exhumare, rămăşiţele pământeşti ale celor trei luptători anticomunişti au fost luate în custodie de această instituţie şi sunt păstrate în condiţii optime. Se aşteaptă emiterea unei decizii din partea Parchetului Militar Cluj, în vederea efectuării unui examen medico-legal, care să stabilească cu certitudine cauzele morţii celor trei. Din motive obscure, această decizie întârzie să sosească, fapt care ar putea duce la amânarea înmormântării creştineşti a celor trei martiri, preconizată a avea loc, în data de 24 iunie 2009, la exact la 60 de ani de la asasinarea lor.
În paralel, continuă eforturile unor urmaşi ai acestora, ing. Leonida Bodiu şi preotul Vasile Rus din Nepos – primul, nepot al lui Ioan Leonida Bodiu, iar cel de-al doilea, a lui Toader Dumitru – de a obţine un loc de veci în Cimitirul Eroilor din Bistriţa. Deocamdată, eforturile celor doi se lovesc de un zid al indiferenţei şi nepăsării, atât din partea Consiliului Judeţean Bistriţa-Năsăud (CJ BN), cât şi din partea Primăriei municipiului Bistriţa. Sunt purtaţi de la "Ana la Caiafa", sub diferite motivaţii, de la Consiliul Judeţean la Primărie, fiecare dintre aceste instituţii aruncând decizia pe umerii celeilalte. În ecuaţia aprobării înmormântării rămăşiţelor celor trei luptători anticomunişti în Cimitirul Eroilor din Bistriţa a fost introdusă şi Asociaţia "Cultul Eroilor" care practic se ocupă numai de îngrijirea cimitirelor în care sunt înmormântaţi eroi sau a monumentelor ridicate în cinstea acestora. Această asociaţie nu are nici un fel de atribuţiuni legate de administrarea Cimitirului Eroilor din Bistriţa. Ultima instituţie spre care au fost îndrumaţi să meargă este Comenduirea Garnizoanei Bistriţa, care ar putea decide în legătură cu înmormântarea celor trei în Cimitirul Eroilor din Bistriţa.
Unul dintre cei asasinaţi de Securitate, Ioan Leonida Bodiu, a fost ofiţer al Armatei Române.
IICCR, care a decis exhumarea, este o instituţie publică a Statului român, cu personalitate juridică, aflată în subordinea Guvernului României, înfiinţată prin HG nr.1724 din 21 decembrie 2005. Aceasta are drept scop investigarea ştiinţifică şi identificarea crimelor, abuzurilor şi încălcărilor drepturilor omului pe întreaga durată a regimului comunist în România, precum şi sesizarea organelor îndreptăţite să ia măsuri în cazurile de încălcare a legii.
Acţiunea demarată de IICCR, a doua din judeţul Bistriţa-Năsăud, a fost făcută în baza solicitării adresate de Leonida Bodiu, nepotul lui Ioan Leonida Bodiu, şi de Dumitru Dumitru, fiul lui Toader Dumitru.

Bodiu a fost ofiţer al Armatei române

Biografia lui Ioan Leonida Bodiu, reconstituită cel puţin după propriile declaraţii date organelor de anchetă ale Securităţii, ar putea constitui punctul de plecare al unui film sau roman de succes.
Acesta s-a născut la 16 ianuarie 1918, în Poiana-Ilvei, şi a devenit ofiţer al Armatei Române în cursul celui De-al Doilea Război Mondial. Persoană cultivată, vorbitor fluent al limbii germane, în vara anului 1941, primeşte drept misiune din partea şefilor săi, îndeplinirea unor sarcini informative, el fiind însărcinat cu identificarea unor persoane, militari ai armatei române, dar şi civili, care intră în contact neautorizat cu autorităţile germane care practic ocupaseră zona petrolieră din Prahova. Aici, l-a cunoscut pe căpitanul german Otto Haupt, ofiţer în cadrul Serviciului de informaţii german, despre care a oferit informaţii superiorilor lui. Ofiţer de cavalerie regală, Ioan Leonida Bodiu, este trimis, în iarna 1942-1943, pe front în zona Stalingrad, în cadrul Diviziei 13 infanterie. Cade prizonier la sovietici şi este internat în lagărul de la Kuibâşev şi devine preşedintele mişcării antifasciste din lagărul de prizonieri. Bodiu cooperează cu autorităţile sovietice, respectiv cu NKVD-ul, oferind informaţii despre căpitanul Otto Haupt. El a luat parte şi a fost unul din responsabili creării Diviziei "Tudor Vladimirescu", cu care revine în ţară şi participă la luptele de pe frontul de Vest, având gradul de căpitan şi funcţia de comandant de batalion. În luna ianuarie 1945, în timpul unei misiuni nocturne de cercetare, cade din nou prizonier la germani şi, datorită trecutului său pe timpul prizonieratului din URSS, este judecat şi condamnat la moarte. Ulterior este graţiat şi internat în lagărul de evrei, Eberesee din Austria. În 4 mai 1945 a fost eliberat din lagăr de trupele americane, iar în iunie 1946 este repatriat. După condamnarea la moarte de către o Curte Marţială germană, se pare că a fost contactat de către un trimis a lui Horia Sima, care, în schimbul retragerii acuzaţiilor, i-a propus să accepte să revină în ţară cu misiunea de a-i transmite lui Petru Groza că legionarii doresc să se înscrie în Frontul Plugarilor, dacă autorităţile nou instalate la conducerea ţării se obligă să nu-i mai persecute, dar se pare că a refuzat. După eliberarea din lagăr de către americani, a fost încartiruit într-o localitate din Austria, unde a susţinut că i-a organizat pe cetăţenii români în vederea repatrierii.

În ţară, acuzat de trădare şi dezertare

La revenirea în ţară, împreună cu un lot de evrei, este arestat la Oradea şi anchetat de către Direcţia Generală a Siguranţei, fiind apoi trimis la Divizia "Tudor Vladimirescu" şi de aici în arestul Curţii Marţiale din Bucureşti. Este acuzat şi judecat pentru "trădare şi dezertare", iar ulterior achitat de ambele acuzaţii. Trădarea nu a putut fi probată, iar dezertarea fusese amnistiată. În cadrul celor 10 dezbateri, Divizia "Tudor Vladimirescu" era parte civilă în proces, martorii acuzării nu au putut prezenta fapte care să probeze acuzaţia. Procesul a fost amânat de mai multe ori şi, în cele din urmă, dosarul a fost retrimis înapoi la Parchet, pentru completarea cercetărilor. După luarea acestei decizii, Bodiu a plecat acasă la Poiana-Ilvei, în aşteptarea unei noi citări. În 18 septembrie1946 a aflat că a fost condamnat în contumacie la 25 de ani de muncă silnică, fără a fi avizat de acest lucru, nici el şi nici apărătorii lui. După condamnare s-a ascuns la rudele şi amicii lui din Poiana-Ilvei – la unchiul lui, Pavel Sângiorzan, la Ioan Burdeţ, Leon Doboacă, Nicolae Scurtu, David Nedelea şi la George Motrean.

Rezistenţa anticomunistă

În acea perioadă, organizaţia clandestină pe care a creat-o Bodiu, Securitatea a denumit-o "Garda Albă", dar, în mod real, cei care au aderat la ea au depus un jurământ în numele "Ligii Naţionale Creştine". Inclusiv, în declaraţiile luate celor anchetaţi era menţionată "Liga Naţional Creştină", nu "Garda Albă". Securitatea, conform lecţiilor desprinse de la Felix Dzerjinski, celebrul şef al CEKA, strămoşul KGB-ului, din faimoasa operaţiune "Trust", a conceput organizaţia "Garda Albă" ca o grupare armată, de rezistenţă anticomunistă, infiltrată şi manevrată din umbră de oamenii Securităţii, având drept scop atragerea opozanţilor regimului comunist şi anihilarea acestora. Ioan Leonida Bodiu, arăta într-una din declaraţiile luate în cadrul anchetei desfăşurate de Securitate, că "Garda Albă" este un zvon, că el nu are nici o legătură cu aceasta, dar recunoaşte că a organizat şi condus o organizaţie de rezistenţă, numită "Liga Naţional Creştină", formată din oameni din zonă.
În cursul anului 1948, mai arăta Bodiu, a fost contactat de mai mulţi locuitori ai comunei Rebrişoara, care i-au propus să formeze o organizaţie care să lupte împotriva regimului comunist instaurat în România. Drept urmare, el a acceptat propunerea avansată de către David Nedelea şi de fiul acestuia Vasile, care ulterior i-au prezentat pe alţi oameni de bază – Dumitru Toader, fost primar în Rebra şi pe cumnatul acestuia, Ioan Rus. Oamenii erau speriaţi şi înfricoşaţi de iminenta înfiinţare a colhozurilor după modelul sovietic, de greutăţile generate de dări, de ameninţările venite din partea comuniştilor că vor nimici pe toţi duşmani. Este interesant de ştiut poziţia adoptată de Ioan Bodiu Leonida, un intelectual, cunoscător al realităţilor acelor vremuri. Acesta le-a spus oamenilor că acceptă să conducă o asemenea organizaţie, dar numai în eventualitatea producerii unei conflagraţii mondiale, de care se vorbea atunci în presă şi de sosirea iminentă a americanilor.
Obiectivele organizaţiei au fost apărarea credinţei creştine, prin rezistenţă spirituală, apărarea şi respectarea familiei, respectarea şi apărarea avutului personal, iar după terminarea "conflictului mondial" care urma să aibă loc, să sprijine rechemarea regelui în ţară.

Securitatea a pus repede ochii pe organizaţie

Primele informaţii care au ajuns la autorităţile vremii în legătură cu activitatea lui Bodiu datează din 21 iulie 1948. când un raport informativ ajuns la Siguranţa din Năsăud şi semnala primele mişcări ale acestuia. O lună mai târziu, în investigarea aşa-zisei organizaţii a lui Bodiu, se implică Serviciul de Informaţii al Armatei, dar şi Direcţia Regională a Securităţii Poporului Cluj, printr-o rezoluţie pusă pe un material informativ de către şeful acestei instituţii, colonelul Birtaş. Cert este faptul că anihilarea organizaţiei condusă de către Bodiu, care acţiona mai mult pe plan organizatoric, fără a fi implicată în acţiuni concrete, a fost realizată prin infiltrarea unor informatori ai Securităţii.
În momentul în care a simţit că cercul se strânge, mai ales că la data de 12 ianuarie 1948 s-a introdus pedeapsa cu moartea pentru trădare şi sabotaj economic, iar opoziţia faţă de regim putea fi încadrată la aceste două infracţiuni, Ioan Leonida Bodiu a decis să dizolve organizaţia şi să părăsească ţara sau cel puţin zona. Practic, acest fapt a grăbit decizia Securităţii de a acţiona şi de a pune capăt grupului condus de Bodiu.
Iniţial, au fost arestaţi 22 de componenţi ai grupului, în noaptea de 12/13 februarie 1949, originari din Rebrişoara, Parva, Rebra şi Gersa. Arestarea lui Bodiu s-a produs o lună mai târziu, în 21 martie, la miezul nopţii. Cel care a înlesnit arestarea a fost un prieten al lui Bodiu, Alexandru Morar, ofiţer de miliţie în Năsăud.

Ucişi fără judecată

Execuţia celor trei, Ioan Leonida Bodiu, Toader Dumitru şi Ioan Burdeţ, s-a înscris într-o practică neoficială, dar folosită frecvent de către Securitate şi anume aceea a unor lichidări demonstrative sau a lichidărilor în situaţii fără soluţii. Execuţia se pare că a avut loc în dimineaţa zilei de 24 iunie 1949, în jurul orei 5.00, aspect care rezultă şi din conţinutul unei note telefonice din data respectivă. Varianta oficială a Securităţii arată că în luna ianuarie 1949, cei trei ar fi amenajat un depozit, o ascunzătoare pentru şase arme de tip militar într-un loc situat între localităţile Rebra şi Nepos, în apropierea Dealului Crucii. Neputând preciza locul acestuia, cei trei au fost duşi în locul respectiv pentru a-l identifica în teren. Cei de la Securitate, folosind acest prilej şi sub motivaţia că cei trei ar fi încercat să fugă de sub escortă, i-au executat cu sânge rece.

Câte un ucigaş pentru fiecare „condamnat”

Grupa de Securitate care i-a executat pe cei trei a fost alcătuită din slt. Liviu Pangraţiu – comandant – plt. maj. Liviu Herţa şi plt. Traian Săsărman, cadre ale Securităţii din Bistriţa. Într-un raport întocmit ulterior, slt. Liviu Pangraţiu arăta că cei trei arestaţi, în timp ce dezgropau depozitul de armament, au încercat să pună mâna pe grenadele aflate în depozit şi au atacat organele de escortă. Fiind în legitimă apărare şi pentru a împiedica fuga lor, au făcut uz de arme împuşcându-i pe toţi trei.
În noaptea respectivă, cei trei au fost scoşi din sediul Securităţii din Bistriţa, aflat în str. Avram Iancu, în clădirea unde este comandamentul Bg.81 Mc. Ei au fost transportaţi cu o maşină până în dreptul gării din Nepos, iar de aici au fost duşi circa 3,5 km, până la locul numit Valea Raţei, situat pe Dealul Crucii, la hotarul dintre Nepos, Feldru şi Rebra.
Crima s-a produs prin executarea unor rafale de armă automată, în cap. Un martor, aflat din întâmplare în apropiere, a observat cele trei cadavre căzute la marginea unui drum, dar şi pe cei trei oamenii ai Securităţii care au participat la execuţie, fiecare având asupra lui un pistol mitralieră, îndreptându-se în direcţia localităţii Nepos. După puţin timp, la locul execuţiei au venit patru persoane, între care fraţii Papiţan, unul din ei fiind om de serviciu la primărie. Aceştia au îngropat cadavrele în imediata apropiere a locului unde au fost omorâte. Cadavrele au fost aruncate unul peste altul, iar deasupra gropii au fost puse glii cu iarbă pentru a ascunde locul.

Se doreşte o reparaţie morală

La 60 de ani de la producerea acestei crime, la solicitarea lui Leonida Bodiu, IICCR a întreprins demersurile pentru exhumarea rămăşiţelor celor trei martiri. Locul unde au fost îngropaţi aceştia a fost indicat cu exactitate de o bătrână, contemporană evenimentelor – Virginia Cârcu, din Nepos.
Preotul Vasile Rus din Nepos, urmaş al unuia dintre cei trei eroi, Toader Dumitru, care s-a implicat în acţiunea de exhumare, a declarat pentru "Gazeta de Bistriţa", că demersurile lor se doresc a se înscrie într-o reparaţie morală pentru sacrificiul acelor oameni, adevăraţi martiri anticomunişti. Mai mult, se intenţionează îngroparea acestora în Cimitirul Eroilor din Bistriţa, iar ulterior edificarea pe locul respectiv a unui monument. În acest sens, au fost întreprinse primele demersuri, oficiali ai Consiliului Judeţean Bistriţa-Năsăud. Luca Iancu – vicepreşedintele Consiliului Judeţean Bistriţa-Năsăud, Grigore Turcu – consilierul preşedintelui CJ BN, Vasile Negruşeri – managerul judeţului şi şeful Finanţelor Publice, Sabin Ilieş,care de altfel este fiul al satului Nepos, şi-au arătat disponibilitatea şi chiar au demarat primele acţiuni pentru edificarea unui monument. În acest sens, a fost contactat sculptorul Maxim Dumitraş din Sângeorz-Băi, pentru realizarea efectivă a acestuia.

Parchetul Militar Cluj, în meditaţie

Părintele Vasile Rus ne-a mai declarat că preşedintele IICCR, Marius Oprea, a transmis două adrese către Consiliul Judeţean Bistriţa-Năsăud şi către Primăria Bistriţa, prin care se solicită un loc de veci în Cimitirul Eroilor din Bistriţa, cei trei martiri îndeplinind toate condiţiile pentru a fi înmormântaţi într-un asemenea loc. Referitor la lipsa de reacţie a Parchetului Militar Cluj, privind emiterea unei autorizaţii pentru efectuarea examenul medico-legal a rămăşiţelor celor trei, aflate în custodia Laboratorului de Medicină Legală a judeţului Bistriţa-Năsăud, preotul Vasile Rus a mai arătat că dosarul respectiv este în atenţia procurorului Viorel Siserman şi nu cunoaşte motivele pentru care se întârzie emiterea documentului respectiv, la mai mult de o lună de la exhumarea de pe Dealul Crucii din Nepos.
Cu toate eforturile depuse, nu a putut fi contactat niciun reprezentant al Parchetului Militar Cluj, pentru exprimarea unei poziţii vis-a-vis de situaţia rămăşiţelor pământeşti a celor exhumaţi din groapa comună din Nepos şi de soluţia preconizată a fi dată acestui caz.

ZAHARIA COTOC