“Vanatorul vanat”

270 de medalii de aur, 114 de argint şi 34 de bronz. Atâtea distincţii a obţinut Nicolae Ceauşescu la vânătoare, conform cataloagelor internaţionale ale CIC (Conseil International de la Chasse et de la Conservation du Gibier – Consiliul Internaţional Cinegetic). Ele sunt mărturia uneia dintre pasiunile patologice ale „Marelui Cârmaci“.

Ceauşescu, cel mai performant vânător român

Oficial, Ceauşescu a rămas până astăzi cel mai performant vânător român! Sistarea în 1974 a dreptului străinilor de a vâna pe teritoriul României, precum şi înfiinţarea celebrelor „fonduri de vânătoare din anexa 1” creaseră precondiţiile necesare afirmării „talentului creator” al lui Ceauşescu în domeniu. La dispoziţia instituţiei prezidenţiale erau rezervate 112 fonduri de vânătoare, reprezentând aproape 11% din suprafaţa de vânătoare a ţării.

Cabana de vânătoare de la Dealul Negru

Cabana de vânătoare de aici a fost preferata lui Ceaușescu, datorită numărului mare de urşi bruni din zonă. Iniţial, la Dealu Negru se afla doar un punct vânătoresc, iar Ceauşescu se caza la cabana din satul Cuşma, aflată la 5 km depărtare.
Prin anii ‘80, fostul dictator a dat ordin să se construiască o cabană nouă la Dealu Negru. Dictatorul organiza în fiecare toamnă o partidă de vânătoare, la care invita miniştri şi ambasadori. În apropierea cabanei erau trei piste de elicoptere, una folosită de Ceauşescu, iar celelalte de Securitate.

În afară de camerele pe care le ocupau fostul şef de stat şi familia sa, cabana mai dispune de doua sufragerii şi tot atâtea bucătării, dotate cu vesela din perioada în care a fost construită. În anii '80, Cabana Dealul Negru a fost ridicată într-un timp foarte scurt, fiindcă Nicolae Ceauşescu vroia neapărat să vină toamna la vânătoare de urşi în zonă. Din acest motiv, cabana nu are finisaje care să stârnească invidia. Urşii au fost atraşi în zonă de livezile cu fructe. Aşa şi era pentru că în zonă au locuit saşii care au plantat livezi până la 7 km de ultima localitate. Cum urşilor le plac mult fructele, animalele s-au adunat aici în zonă. De altfel şi pădurarii au făcut eforturi foarte mari să nu-i lase să devină carnivori.. Drumul până la cabană nu este asfaltat, fiindcă ar fi fatal pentru animalele de aici. La circa 300 de metri de cabană, sunt nu mai puţin de trei piste pe care pot ateriza elicoptere. Cea mai mare era folosită de Nicolae Ceauşescu, iar celelalte de Securitate. De acolo şi până la Cabana Dealul Negru drumul este asfaltat. Pistele sunt folosite şi în prezent, mai ales de vânătorii străini care vin cu avionul până la Cluj şi de acolo închiriază elicoptere cu care survolează zona, superbă, de altfel. Cei care aleg drumul cu maşina trebuie să urmeze traseul Bistriţa – Livezile – Dorolea – Cuşma, iar pe traseu au ocazia să vadă un molid superb numit de pădurari "Regele Brazilor". Copacul are o înălţime de peste 25 de metri şi o coroană de toată frumuseţea.

La cabană, oaspeţii au parte de un peisaj desprins parcă din poveste. Clădirea este construită pe o colină, este îngrădită, iar aleile sunt pietruite. În curte au fost amenajate două lacuri, ce au fost populate cu păstrăvi. La parterul cabanei a fost pusă o blană de urs întinsă pe un perete întreg şi mai multe animale împăiate.

Casa de protocol a Ceauşeştilor din Bistriţa

Clădirea în care locuia Nicolae Ceauşescu când venea la Bistriţa a fost revendicată şi obţinută în instanţă de foştii proprietari. Aceştia au cerut despăgubiri de trei miliarde de lei pentru casă şi terenul aferent. Clujeanul Romulus Buta Lager a depus, la CJ Bistriţa-Năsăud, o cerere prin care solicita acordarea de despăgubiri pentru imobilul situat în Piaţa Petru Rareş nr. 1 din Bistriţa, clădire în care funcţiona Direcţia Judeţeană pentru Cultură, Culte, Patrimoniu Naţional şi Cultural. În 1997, Consiliul Judeţean a decis ca proprietarul de drept al imobilului să primească 188 de milioane de lei despăgubiri pentru imobil şi 191 de milioane de lei pentru teren, însă proprietarul nu a venit să îşi ridice despăgubirile. Helga Valeria Buta Lager şi Romulus Pavel Buta Lager, precum şi Monica Cătănaş, născută Buta Lager, moştenitorii proprietarului de drept, au revendicat clădirea pe care au câştigat-o prin hotărâre definitivă şi irevocabilă a Tribunalului Bistriţa Năsăud.

Construită în anii ’30 de avocatul Ştefan Buta, prefect al judeţului înainte de război, casa a fost, ca şi multe alte imobile impozante din Bistriţa, rechiziţionată de comunişti şi transformată în locuinţă de protocol. Casa a devenit după revoluţie sediu pentru mai multe instituţii ale statului, între care Direcţia pentru Cultură, Centrul Creaţiei Populare, Galeriile de Artă.
Foştii dictatori n-au dormit decât o singură noapte în vila de protocol din Bistriţa, preferând pentru popasurile bistriţene cabana de vânătoare de la Dealul Negru.

Despre pasiunile ori viciile fostului dictator Nicolae Ceauşescu circulă încă o serie de legende. De la faptul că acesta era un cinefil înrăit, încât deseori adormea în fotoliu în timp ce viziona, singur ori alături de Elena Ceauşescu, un film la cinematograful propriu, până la frica de-a nu muri otrăvit. Drept pentru care, meniul său era gustat întotdeauna, în faţa sa, de către o altă persoană. Din noianul de îndeletniciri ale ultimului conducător comunist al RSR, una dintre ele se distinge ca fiind mai aparte: este vorba despre pasiunea liderului comunist de la Bucureşti pentru vânătoare.

Desigur şi aici legendele diferă. Unii vorbesc că dictatorul era un vânător slab, alţii, dimpotrivă, spun că Nicolae Ceauşescu trăgea excelent cu arma de vânătoare. Indiferent de nuanţe, este cert faptul că preşedintele RSR adora să meargă la vânătoare.

Noemi Constantin